203 matches
-
animat de intuiții de-a dreptul geniale. În orice caz, ca personalitate a științei, Guthrie i-a depășit prin amploare pe mulți dintre predecesorii și contemporanii săi. Era totuși, ca orice geniu, contradictoriu. Ar fi putut, fără îndoială, să depășească behaviorismul care-i domina epoca. Dar nu a făcut-o. S-a închinat, de-a lungul întregii cariere, aceluiași idol învechit: „schema S-R”. Rămâne misterios acest atașament habotnic al unui psiholog posesor a ceea ce americanii numesc a brilliant mind. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a aceluiași cercetător, este pur și simplu abolită. „Învățăm spontan”, „învățăm instantaneu”, „învățăm într-o clipă” - iată ce susținea în 1935 Guthrie. Oteorie care părea diferită de toate celelalte convingeri cu privire la învățare. Ceea ce diferențiază teoria lui Edwin Guthrie în ansamblul behaviorismului este radicalismul ei. Guthrie susține pur și simplu că învățarea este completă într-o singură experiență 1. Este corolarul tuturor investigațiilor sale. O concluzie care derivă direct din legea achiziției. În 1959, el a completat enunțul legii achiziției astfel: „O
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
The logic of reality triumphs over the logical of theory.” („Logica realității triumfă asupra logicii teoriei.”) H.G. Wells 3.1. Viața și opera lui B.F. Skinner 1tc "3.1. Viața și opera lui B.F. Skinner1" Cea mai radicală transformare a behaviorismului clasic watsonian a fost realizată de un tânăr literat din Pennsylvania care nu năzuise în copilărie să devină psiholog sau să declanșeze atare cataclisme științifice. Visase să devină romancier și, până la urmă, și-a realizat oarecum și această himeră. Născut
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a publicat The Technology of Teaching (Tehnologia predării) și în 1969, Probabilitățile consolidării: o analiză teoretică. Controversata lui operă Dincolo de libertate și demnitate (Beyond Freedom and Dignity) a apărut în 1971, urmată în 1974 de cea intitulată Despre comportament (About Behaviorism). S-a stins peste zece ani, asistând la declinul gloriei din anii tinereții. 3.2. Ideile fundamentale ale „skinnerismului”tc "3.2. Ideile fundamentale ale „skinnerismului”" Skinner și-a elaborat opera într-un stil „căutat științific” și adesea obscur; de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
organismul”. Dar există „organism” în genere și „mediu” în genere? Skinner a identificat 18 fenomene ce apar în procesul de interacțiune dintre „organism” și „mediu” și pe care le-a considerat esențiale pentru învățare. S-a detașat astfel radical de behaviorismul clasic watsonian - care mai păstra o influență umanistă. Câteva probabilități de consolidare care au fost studiate experimental pot fi în mare descrise după cum urmează 1: un spațiu experimental conținea unul sau mai mulți „operatori” (cum ar fi o pârghie proiectată
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de stingere" Cartea lui B.F. Skinner The Behavior of Organisms conține un capitol crucial intitulat „Dynamic Laws of Reflex Strength”. El cuprinde formularea unor „legi ale învățării” care diferențiază în mod brutal viziunea lui Skinner atât de tradițiile conexionismului și behaviorismului, cât și de reflexologia de sorginte pavloviană. Pe parcursul acestei cărți, Skinner a încercat să arate că o mare parte a materialului, neconsiderat prea des din perspectiva descrisă anterior, poate fi exprimată prin legi dinamice care diferă de exemplele clasice numai
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
indivizii ei cu tot, care trebuie să învețe regulile cetății și să se modeleze pentru binele ei. Primul psiholog important care a început să studieze această problematică a fost Albert Bandura. El a reușit să „agațe” o punte solidă între behaviorism și „noile psihologii”, extinzând mult și spectaculos granițele celui dintâi, ce păreau impenetrabile. 4.1. Viața și opera lui Albert Banduratc "4.1. Viața și opera lui Albert Bandura" Născut în Canada pe 4 decembrie, Albert Bandura s-a format
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de toată lumea pentru a transmite, modifica și regla comportamentul uman și fără de care puțini ar fi aceia care ar supraviețui hazardatului proces de socializare, nu ocupă un loc proeminent pe marea scenă a științei psihologiei. Părea un concept repudiat de behaviorism și s-au hotărât să îi facă „loc în cetate”. Sunt mai multe motive pentru care modelarea a fost, până prin anii ’60, relativ neglijată, în ciuda rolului său esențial în funcționarea psihologică. Folosirea a fost împiedicată încă de la început prin botezarea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
socială, specificând în mod clar rolul „modelator de răspuns” al „transmițătorilor unanimi”, specificul modelării verbale, modul de învățare a răspunsului și, desigur, răspunzând concluziilor și criticilor. Este teoria în care a încercat (și a reușit) să extindă granițele rigide ale behaviorismului. Dezvoltarea de noi modele de răspuns presupune organizarea de elemente comportamentale în anumite modele și secvențe. Procesul de integrare a unui răspuns deosebit este facilitat de reprezentarea clară a modului cum elementele variate trebuie să fie combinate și împărțite în
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
zi, tiparul răspunsurilor dorite este evitat (deliberat sau nu) -, fapt demonstrat social. Mai ales în cazul compoziției sociale, acțiunile modelului sunt evenimente critice; de aceea, a șterge modelul social înseamnă a șterge comportamentul în general. Bandura sesiza o graniță a behaviorismului pe care nu era decis să o respecte habotnic. Cum poate formula cineva un răspuns în lipsa unui interlocutor sau cum poate cineva da un pumn fără un bătăuș? - se întreba, deloc amuzat, Bandura. După el, această frază nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nu trebuie să trimită cercetătorii la inițierea unor studii în care brațe de plastic acționate de fire invizibile lovesc „obiecte”, încercând să dovedească astfel că „oamenii sunt surse dispensabile de comportament”. Problema era alta, și ea privea prejudecățile metodologice ale behaviorismului. După el, în studiile citate mai sus, condițiile experimentale diferă în special prin instrumentele cu care modelele fac activitățile necesare. Dacă i-am întreba pe copiii din grup, care presupunem că nu au avut un model, cum au ajuns câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
verbal. În aceeași măsură în care modelarea pe viu și cea simbolică transmit aceleași niveluri de informație, ele sunt la fel de bune în atragerea atenției - ambele forme de modelare având influențe ce pot aduce modele de învățare similare. Această concluzie obliga behaviorismul de tip S-R să își deschidă granițele pentru medierea simbolică. Fenomenul modelării verbale este relevant pentru problema controlului verbal al comportamentului. În examinarea teoriei banduriene a procesului controlului verbal este esențial să distingem și modelarea funcțiilor de control, și
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lui Beethoven nu a învățat nimic nou, pentru că toate mișcările degetelor existau în repertoriul său; adică nu poate fi pusă pe seama lui Beethoven crearea unei noi muzici simfonice, căci el doar a rearanjat câteva note preexistente. Această absurditate dovedește limitele behaviorismului clasic. 5. Teoria consolidată a învățării socialetc "5. Teoria consolidată a învățĂrii sociale" „Everyone creates his own world for himself.” („Fiecare își creează propria sa lume.”) Lubbok 5.1. Viața și opera „gemenilor M&D”tc "5.1. Viața și
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Personality and Psychoterapy (1950). Teoria învățării sociale enunțată de Miller și Dollard include o sinteză impresionantă de cunoștințe din domenii aparent ireconciliabile: teoria comportamentală a lui Hull, psihanaliza freudiană și teoria culturii. Ca și Bandura, ei încercau să depășească limitele behaviorismului clasic. Considerând comportamentul atât un rezultat al condițiilor sociale, cât și al legilor psihologice, ei accentuează rolul proceselor mentale superioare, în special al abilității minții de a rezolva probleme intelectuale, sociale sau emoționale. Teoria lor socială a învățării susține că
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Procesul învățĂrii" Miller și Dollard au folosit unele concepte behavioriste bine cunoscute, precum stimulus, response, extinction etc., conferindu-le însă semnificații mai largi. În cele ce urmează, le folosim cu aceste sensuri noi, care au dus la extensia și modernizarea behaviorismului clasic. După Miller și Dollard, procesul învățării se realizează prin următoarele fenomene psihice: extinction (anihilarea), spontaneous recovery (recuperarea spontană), gradient of generalization (descreșterea generalizării), discrimination (discriminarea), gradient of effects of reward (descreșterea recompensei), anticipatory response (răspunsul anticipativ), anger (anxietatea), reasoning
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teoreticieni și care, de fapt, au intrat în patrimoniul științific peren al psihologiei. Le expunem deocamdată sintetic. Le vom relua însă cu detalii privind teoriile fiecăruia dintre teoreticienii menționați. Cititorul trebuie să fie însă dinainte pregătit: gestaltismul este total opus behaviorismului. Obiectivul de studiu al gestaltismului este tocmai acea black box pe care cei mai mulți behavioriști au considerat-o atât de opacă, încât va rămâne etern insondabilă. Gestaltiștii s-au ambiționat, înainte de orice, „să vadă” ce se află înlăuntrul „cutiei negre” - sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care nu a botezat-o cum se cuvine. 8. Teoriile umaniste ale învățăriitc "8. Teoriile umaniste ale învățĂrii" „Skiaî" o!na" a!nqrwpo".” („Omul este visul unei umbre.”) Pindar Psihologiile umaniste au apărut ca reacție la psihologiile reducționiste (freudismul și behaviorismul); adică acele psihologii care reduceau calitățile umane la entități subumane sau fizice. Drept urmare, unii psihologi umaniști, cum ar fi Abraham H. Maslow, au preferat să se refere la orientarea lor umanistă ca la „psihologia forței a treia” - primele două fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care reduceau calitățile umane la entități subumane sau fizice. Drept urmare, unii psihologi umaniști, cum ar fi Abraham H. Maslow, au preferat să se refere la orientarea lor umanistă ca la „psihologia forței a treia” - primele două fiind psihanaliza și, respectiv, behaviorismul. Programul psihologilor umaniști s-a constituit și rămâne mai mult decât un antireducționism virulent; el afișează o poziție constructivă ce include: 1) o concepție în care întreaga persoană (sau persoana ca întreg) servește drept model; 2) conștiința aspectelor creative și
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
două scopuri posibile ale educației: cunoștințele stocate și descoperirea. Le-a definit după cum urmează. (Expunem, cu fidelitate, aceste demersuri hermeneutice ale lui Rogers pentru că numai în acest fel putem înțelege izbânda sa epistemică neobișnuită într-o lume științifică dominată de behaviorism și tehnologism skinnerian.) A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocatetc " A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocate" După Rogers, în mare parte, sistemul educațional contemporan american este marcat de obsesia inculcării la tineri a unui corpus de cunoștințe deja acumulat și a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Psihologiei văzute din punctul de vedere behaviorist, în care atacă simultan toate formele de psihologie cunoscute până atunci, anunțând apariția unei noi școli de psihologie. Citind despre I.P. Pavlov și reflexul condiționat, Watson face din aceasta tema centrală a propriului behaviorism. În 1919, împreună cu colaboratoarea sa, Rosalie Rayner, Watson începe faimosul studiu de condiționare a copilului Albert B. În 1920, cariera psihologului la Johns Hopkins se încheie; divorțează de soția lui, pentru a se căsători, mai târziu, cu colaboratoarea sa, Rosalie
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
concesii reciproce. De cele mai multe ori această istorie a fost expresia relației dintre biserică și stat sau a conflictului dintre individul religios și individul secular. În cea mai mare parte a sec. al XX-lea interesul față de cercetările psihobiologice, pragmatismul și behaviorismul, experimentalismul au împins aceste domenii ale științei într-o poziție total refractară față de religie."4 Potrivit lui Freud (1953) persoana religioasă este o persoană nevrotică cu trăsături obsesiv-compulsive. Ellis (1980) considera religia ca instituționalizarea iraționalității fiind inflexibilă și intolerantă sigur neluând
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
activ al unei activități, dirijate de sentimentele și interesele sale; acest tip de învățare contribuie la dezvoltarea curiozității, intereselor și capacităților de investigare ale elevului, la formarea intuiției științifice a elevului. Dar, cu toate părțile sale bune, modelul bazat pe behaviorism, adică pe reducerea întregii comportări a omului, inclusiv a învățării, la formarea de reflexe prin folosirea întăririlor, a pedepselor și recompenselor, prin încercare și eroare are și neajunsuri. Învățarea nu poate fi adaptată în întregime la necesitățile și interesele individuale
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
Analizarea diferitelor aspecte ale insuccesului școlar, cu scopul Înțelegerii sale corespunzătoare și a adaptării celor mai potrivite măsuri de prevenire și Înlăturare a efectelor lui. ¾ Tratarea unor aspecte privind colaborarea școlii cu familiile elevilor. ¾ Managementul comportamentului școlar. ¾ Mamagementul conflictelor. II. Behaviorismul În Încercarea unui demers metodologic științific și mai riguros, psohologii au trecut gradat de la cercetarea proceselor mentale invizibile la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Această abordare, cunoscută sub denumirea de behaviorism (comportament) a revoluționat știința psihologiei. Scopul teoretic
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
elevilor. ¾ Managementul comportamentului școlar. ¾ Mamagementul conflictelor. II. Behaviorismul În Încercarea unui demers metodologic științific și mai riguros, psohologii au trecut gradat de la cercetarea proceselor mentale invizibile la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Această abordare, cunoscută sub denumirea de behaviorism (comportament) a revoluționat știința psihologiei. Scopul teoretic al acestei științe este predicția și controlul comportamentului. Noua strategie propusă presupunea variația stimulului din mediu, observarea reacției organismului la această schimbare. Ca ființă socială omul este dependent de ceilalți oameni. Această dependență
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o parte, și, pe de altă parte, pragmatismul (ce frizează forme de „behaviorism” fanatic) cu care Biserica privește lumea. Înnoirile pe care o parte a clerului, inclusiv la Vatican, le-a încercat și uneori chiar le-a pus în practică nu fac decât să confirme ceea ce spuneam mai sus. Aceste înnoiri se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]