441 matches
-
să se poarte iar, dacă reacțiile acestora din urmă sunt considerate inadecvate, înseamnă că mediul familial sau cel social a eșuat în asigurarea condițiilor necesare dobândirii comportamentului adecvat. Dar comportamentul greșit poate fi corectat și înlocuit cu altul, dezirabil, adecvat. Behavioriștii au relevat pe baza datelor experimentale că pedeapsa nu este atât de utilă pe cât cred în mod frecvent părinții. Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile este mai eficientă decât pedepsirea celor inadecvate. În plus, pedeapsa are o serie de efecte nedorite
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
atât de utilă pe cât cred în mod frecvent părinții. Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile este mai eficientă decât pedepsirea celor inadecvate. În plus, pedeapsa are o serie de efecte nedorite precum: reacțiile de evitare, agresiune sau depresie. Valoarea contribuției teoriei behavioriste constă în sublinierea posibilității modificării comportamentului. Spre exemplu, mulți părinți cu copii deficienți au aplicat metoda întăririi comportamentului, obținând unele rezultate notabile. Părinții care nu au capacitatea de a corecta comportamentul greșit al copiilor lor învață în cadrul programelor behavioriste să
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
teoriei behavioriste constă în sublinierea posibilității modificării comportamentului. Spre exemplu, mulți părinți cu copii deficienți au aplicat metoda întăririi comportamentului, obținând unele rezultate notabile. Părinții care nu au capacitatea de a corecta comportamentul greșit al copiilor lor învață în cadrul programelor behavioriste să fie mai tranșanți în raportul lor cu copii, să utilizeze selectiv pedeapsa și, dacă este posibil, să o evite. Limitele perspectivei includ faptul că nu este utilă tuturor categoriilor de părinți. 1..3.4. Perspectiva dezvoltării: copilăria călătorie, părintele
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și simplu “neutru”, ci el reacționează uneori greșit datorită imaturității sale psihosociale, firești. În raport cu adulții, această imaturitate constă în faptul că: are o memorie mai săracă, o capacitate mai redusă de a raționa, o slabă capacitate de autocontrol etc. În timp ce behavioriștii consideră că părinții pot modifica și dirija comportamentul copilului în direcția dorită de ei, teoreticienii dezvoltării consideră că fiecare copil este unic, posedând propriile sale nevoi, el trebuind să fie srijinit pentru a-și dobândi maturitatea.Explicațiile date problemelor apărute
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de agregare poate fi atinsă prin integrare, adică prin atingerea unui sens al comunității, prin edificarea unor instituții și practici stabile, rezolvare pașnică a problemelor. Metodologia folosită de acești autori pentru studiul comunităților de securitate reflectă afilierea lor la curentul behaviorist din științele sociale. Comunicarea socială, creșterea mobilității persoanelor, a legăturilor economice ori a tranzacțiilor interumane transfrontaliere se numără printre itemii propuși de echipa condusă de Deutsch pentru măsurarea gradului de integrare a unor state. Scrisă în perioada Războiului Rece, cartea
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
democratice, dar nu exclusiv, definitorie fiind imposibilitatea recurgerii la violență. La baza comunităților de securitate stau numărul și calitatea legăturilor dintre state și societăți, pe când din perspectiva păcii democratice, fundamentală este similitudinea de convingeri și practici politice. Renunțarea la perspectiva behavioristă și schimbările din perioada Războiului Rece au făcut ca abordarea comunității de securitate a lui Deutsch să fie practic abandonată în literatura academică de profil timp de aproape 40 de ani. Conceptul a fost relansat în anii '90, mai ales
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
ce Învață va face puține greșeli de acumulare și evidențiere a cunoștințelor Însușite, deoarece Înaintează cu pași mici și va primi, după fiecare rezolvare corectă, confirmarea succesului. După cum se observă, această tehnică de programare are la bază postulatele unei teorii behavioriste a Învățării, rezultată din experimente pe animale și care ia În considerare numai relațiile dintre sistemul (S) și reacție (R). Nu sunt luate În considerare caracteristicile Învățării specific umane. De aceea, s-a luat În considerare realizarea unor așa zise
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
ce Învață va face puține greșeli de acumulare și evidențiere a cunoștințelor Însușite, deoarece Înaintează cu pași mici și va primi, după fiecare rezolvare corectă, confirmarea succesului. După cum se observă, această tehnică de programare are la bază postulatele unei teorii behavioriste a Învățării, rezultată din experimente pe animale și care ia În considerare numai relațiile dintre sistemul (S) și reacție (R). Nu sunt luate În considerare caracteristicile Învățării specific umane. De aceea, s-a luat În considerare realizarea unor așa zise
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
construct preluat din teoria lui Adams, împreună cu legătura inversă dată de reîntărire, se referă la echilibrul dintre performanță și recompensă perceput de către angajat, acestea influențând nivelul de menținere al performanței finale. Reîntărirea (Robbins, 1998) este un concept preluat din abordarea behavioristă a condiționării operante prin care se urmărește repetarea (modificarea) în viitor a unui anumit comportament dorit (nedorit). Toate elementele descrise ale acestui model determină performanța la locul de muncă. Acest termen circumscrie o mulțime de sensuri ale rezultatelor de la locul
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
direcții importante ale psihopatologiei: cea explicativă - aflată în raport cu construcțiile teoretice și cea descriptivă - care descrie și clasifică experiențele anormale relatate de pacient sau observate în comportamentul său. Într-o lucrare recentă Ș. Ionescu (1995) inventariază 14 perspective diferite: abordarea teoretică, behavioristă, biologică, cognitivistă, din perspectiva dezvoltării, ecosistemică, etnopsihologică, etologică, existențialistă, experimentală, fenomenologică, psihoanalitică, socială și structuralistă. Putem spune că noțiunile de psihopatologie vor face întotdeauna parte structurală din corpul psihologiei medicale. Psihosomatica este o concepție medicală care stă la baza diagnosticului
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de leadership s-a utilizat un test situațional construit de M. Zlate, pe baza căruia se stabilește, pornind de la teoria lui McGregor, tipul de leadership autoritar, participativ și cooperator (mai aproape de stilul participativ), având la bază o schemă de tip behaviorist S-R. Cele 10 situații problematice modelate în instrument reflectă următoarele aspecte: instruirea subordonatului pe probleme de comunicare; selecția în condiții de egalitate pe linia criteriilor; situația de restructurare-reorganizare, cu conștientizarea unor riscuri pe care le implică restructurarea; situația de
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ca în contemporaneitate, nu există un motiv a priori pentru ca teoria realistă să privilegieze puterea militară față de alte forme. În timpul Războiului Rece, exista o adevărată industrie de măsurare a potențialului uman și a tehnicii militare, determinată mai curând de revoluția behavioristă decât de realism și probabil din acest motiv a ajuns realismul să fie asociat cu materialismul 3. Însă puține teorii realiste acceptă o astfel de presupunere și multe susțin în schimb în mod explicit că sursele puterii nu sunt materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pus inițial de realism pe putere; al treilea concept, raționalitatea, sugerează de asemenea o concentrare asupra puterii, atunci când este utilizată în sensul realist, nu al teoriei alegerii raționale. Al patrulea, primatul capacităților materiale, este mai curând un efect al transformării behavioriste din cercetarea științelor politice de la jumătatea Războiului Rece decât o exprimare a unei idei-nucleu realiste. și totuși, aceasta este deseori invocată pentru a argumenta incompatibilitatea dintre constructivism și realism, mai curând decât atenția acordată puterii. Realismul și constructivismul Mulți constructiviști
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
adevărat că mulți dintre cei care se consideră cercetători realiști au încercat să reducă ideea de putere la măsurători cantitative. Însă nu există nici un motiv pentru ca o asemenea procedură să fie privită drept o caracteristică inerentă realismului. Într-adevăr, transformarea behavioristă și deci calitativă a relațiilor internaționale se consideră în genere că s-a produs la câteva decenii după cea realistă, astfel ultima neputând fi derivată din prima (Bull, 1972; Vasquez, 1983; Holsti, 1985). În plus, mulți autori importanți au susținut
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cât de complicată și de multifuncțională poate deveni analiza puterii (vezi, de exemplu, Lasswell și Kaplan, 1950; Bachrach și Baraz, 1962; Baldwin, 1989; Hall, 1997). Chiar și studiile vizând probleme militare întreprinse de cercetătorii care se considerau realiști după schimbarea behavioristă s-au concentrat deseori asupra aspectelor nonmateriale, precum doctrinele (vezi, de exemplu, Mearsheimer, 1983; Posen, 1984). Faptul că unii cercetători realiști folosesc evaluări cantitative ale capacităților materiale brute nu ar trebui deci să fie interpretat în sensul că materialismul de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de caz cognitiv”, nu pentru a exclude aspectele estetice, afective sau morale, ci pentru a evita asemănarea cu demersul psihobiografului. Anul 1950 a fost deseori recunoscut drept momentul de reinstaurare a cercetării creativității în urma îndelungatului sejur al psihologiei în deșertul behaviorist. A fost anul în care Guilford și-a ținut discursul în calitate de președinte al Asociației Americane de Psihologie (1950), unde a promovat abordarea psihometrică și analitico-factorială a aptitudinilor și a altor trăsături ale personalității creative. Factorii trebuiau să fie descoperiți prin
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Bailly et al., Encyclopédie de la géographie, Paris, Économica, 1992; Michel Roux, Géographie et complexité. Les espaces de la nostalgie, Paris, L'Harmattan, 1999). 3. O a treia privire 3.1. Refuzul unei viziuni reducționiste asupra activității mentale 3.1.1. Proiectul behavioriștilor La începutul secolului [sec. XX], conduși de o credință fără limite în științe și progresul lor, anumiți cercetători în psihologie, dorind să se îndepărteze de procedurile de analiză introspectivă a conștiinței, considerate prea speculative, operează prin reducție epistemologică și ideologică
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Domeniile mentalităților și psihismului primesc astfel un statut de "dimensiune imposibil de cunoscut", așezată într-o "cutie neagră" ce simbolizează tot ceea ce ar ține de metafizică și filosofie. Cercetările și grilele lor de analiză au fost catalogate, de atunci, drept "behavioriste" sau "comportamentaliste" (Pavlov, Skinner, Thorndike, Watson). S-a dedus de aici o schemă, "modelul S-R" (stimul-răspuns), în care studiul de laborator al reacțiilor pe care indivizii le au la stimulii sau cauzele presupuse exterioare conduitelor lor este savant organizat
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
unei elaborări sui generis și trece o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată înainte să apară reacția motrice..." Durkheim, 1898, pp. 3-4 3.1.2. Atitudinea ca predispoziție la acțiune Noțiunea de atitudine (A), mai tîrziu introdusă în abordarea behavioristă, trimite la o dimensiune mai mult internă a indivizilor, în general definită drept o "predispoziție de a acționa". Cercetătorii au postulat existența unui al treilea termen între stimuli și comportamente. Această reorientare, denumită "neo-behavioristă", permite organizarea unor anchete centrate pe
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
deplasări", "elaborări secundare". Plecînd tocmai de la aceste "semne" și "figuri" mai mult sau mai puțin mascate, terapeutul și pacientul vor începe să interacționeze. Karl Gustav Jung folosește și el teste de asociere verbală, dezvoltate în paralel de psihologii asociaționiști, apoi behavioriști, mai mult sau mai puțin de acord între ei în ceea ce privește raporturile între cogniții (inexistente pentru cei din urmă) și cuvinte. Ipoteza care fundamentează această tehnică se raportează la existența unor legături semantice, lexicale, sinonimice, referențiale, analogice, taxinomice și de simbolizare
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
soluția sinuciderii, de pe poziția rațională a omului stăpân pe sine, capabil să-și învingă cu demnitate pasiunea înjositoare. În plus, teatralizarea epicului (mai exact: epicizarea dramei) ilustrează cum nu se poate mai bine preferința criticului pentru analiza sufletului după metoda behavioristă, ceea ce justifică atenția insistentă arătată fizionomiei, comportamentului și întregului arsenal de reacții exterioare, traductibile în limbajul schematic al unor "teorii" sau "idei" abstracte (lui Lovinescu i s-a recunoscut până și de către adversari talentul portretistic). De aici și substituirea introspecției
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
urma linia argumentului precedent - o enormă cantitate de literatură scrisă care se prea poate să nu fie citită cu voce tare niciodată. Pentru a nega acest fapt ar trebui să subscriem la vreo teorie absurdă ca aceea susținută de anumiți behavioriști care susțin că orice lectură mută este însoțită de mișcări ale coardelor vocale. De fapt, întreaga experiență ne arată că, afară de cazul că am fi aproape analfabeți, sau că ne-am osteni să învățăm a citi într-o limbă străină
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sau sistemul limbii doar o "descriere științifică a actelor vorbirii", înseamnă a ignora problema adevărului. *16 Noi recunoaștem existența unor norme și a unor abateri de la norme și nu născocim doar descrieri pur verbale, în această privință punctul de vedere behaviorist este bazat în întregime pe o teorie greșită a abstracției. Numerele sau normele sunt ceea ce sânt, indiferent dacă le folosim sau nu. Desigur, eu sunt cel care numără, eu sunt cel care citește ; dar reprezentarea unui număr sau recunoașterea unei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
primitive ; toate figurile retorice ; toate modelele sintactice. Aproape orice exprimare lingvistică poate fi studiată din punctul de vedere al valorii ei expresive. Este imposibil să se ignore această problemă, așa cum, în mod foarte deliberat, este ignorată de școala de lingvistică "behavioristă" din S.U.A. În stilistica tradițională, la aceste întrebări s-a răspuns de obicei în mod nesistematic și arbitrar. Figurile de stil sunt împărțite în figuri care intensifică și figuri care atenuează. Figurile intensificatoare, cum ar fi repetiția, acumularea, hiperbola și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
europene. Chiar și eminenți savanți ca Wachssler, Vossler și DeutschbeinG se complac în ipoteze care nu pot fi verificate cu adevărat și trag concluzii pripite despre psihologia națională. Asta nu înseamnă că am nega existența unei probleme : punctul de vedere "behaviorist", potrivit căruia toate limbile sunt egale, ne pare categoric absurd când comparăm o limbă fără o literatură dezvoltată cu una din marile limbi europene. Marile limbi europene se deosebesc mult sub aspectul sistemului sintactic, al expresiilor idiomatice și al altor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]