228 matches
-
Ion Bobica - L = 480 m, l = 8 m, S = 3.840 mp; 26. Str. Nucului - L = 635 m, l = 11 m, S = 6.985 mp; 27. Str. Grănicerilor - L = 800 m, l = 12 m, S = 9.600 mp; 28. Str. Bejeniilor - L = 1.075 m, l = 12 m, S = 12.900 mp; 29. Str. Trestioarei - L = 625 m, l = 9 m, S = 5.625 mp; 30. Str. Cocorului - L = 415 m, l = 11 m, S = 4.565 mp; 31. Str. Tarova
EUR-Lex () [Corola-website/Law/197567_a_198896]
-
forțe sub conducerea lui Ras Sebhat și Dejazmach Hagos Tafari. Etiopienii au atacat pe italieni prin surprindere la Aduwa. Alula a primit misiunea de a veghea trecătoarea Gasgori și de a bloca sosirea de întăriri italiene dinspre Adi Quala. În bejenia lor din fața lui Ras Alula, ei au dat de armata împăratului. Alula a trimis împăratului și pe călăreții oromo ca întărire. Bătălia de la Aduwa din 1 martie 1896 s-a incheiat cu victoria etiopienilor și fuga italienilor din regiune. După
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
o grădină în primăvară după urgia iernii. Toate în Moldova, domnule de Marenne, sunt scurte, trecătoare și viforoase: și cele bune, și cele rele”". Romanele istorice scrise de Mihail Sadoveanu înainte de Primul Război Mondial ("Șoimii", "Neamul Șoimăreștilor" și "Vremuri de bejenie") se caracterizează printr-un romantism ce se manifestă pe două mari axe, după cum constata criticul Pompiliu Constantinescu: aventura războinică și amoroasă și prestigiul poetic al timpurilor trecute. Criticul sus-menționat considera că "Zodia Cancerului" reprezintă un punct de reper în activitatea
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
putea să fac? [...] dacă oriunde sunt aceste târguri mari pline de oameni? Aș avea un timp mai bun cu vitele; cu ele am crescut și cu ele m-am obișnuit." Romanticizând evenimente obscure ale perioadei medievale timpurii în "Vremuri de bejenie", Sadoveanu schițează apărarea improvizată a unei comunități de refugiați, ultima lor redută în față de tătarilor nomazi. Nuvela "Hanu Ancuței", descrisă de George Călinescu ca fiind „capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare”, și de Z. Ornea ca prima dovadă a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
expresivitate artistică și a eliminat unele epitete grandilocvente și note retorice din Prolog. Astfel, textul literar a dobândit mai multă sobrietate și plasticitate artistică. Romanele istorice scrise de Mihail Sadoveanu înainte de Primul Război Mondial ("Șoimii", "Neamul Șoimăreștilor" și "Vremuri de bejenie") se caracterizează printr-un romantism ce se manifestă pe două mari axe, după cum constata criticul Pompiliu Constantinescu: aventura războinică și amoroasă și prestigiul poetic al timpurilor trecute. Inspirat din monografia romanțioasă a lui B.P. Hasdeu, Sadoveanu îl prezintă pe Ioan
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
naștere unei noi familii de mari boieri, familia Racoviță. Potrivit paharnicului Constantin Sion, numele de Racoviță provine de la faptul că acest Cehan Racoviță (fiul lui Petre și Ileana Cehan) s-a născut când părinții săi se aflau pe drum în bejenie, fiind născut în "„fundul Racovei”" (satul Sionești jud. Vaslui), iar pentru pomenirea acestui moment "„părinții l-au fost botezat „Racoviță”". Ion Racoviță a fost căsătorit de două ori. Prima căsătorie a fost cu "Anastasia Cantacuzino", fata spătarului Toma Cantacuzino (probabil
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
Satul era alcătuit deja din 154 gospodării țărănești, altele 6 aparțineau clerului bisericii Sfântul Mihail. La 29 aprilie 1835 moșia trece în prorietatea lui Carp Osmolovcki, iar 20 din cele 187 familii țărănești, nemulțumite de exploatarea noului moșier, iau calea bejeniei spre Bugeac. Preotul Constantin Prepeliță încearcă să-i dojenească, dau nu i s-a dat ascultare. Sătenii Ion Nereuță, Tudor Bîrsan și Toader Stratan creșteau în familiile lor cîte 6-7 copii. Printre cele 13 sate mari din județele Soroca și
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
domnitorului și au trecut în Transilvania. Acest eveniment a fost relatat de Ion Neculce în cronica sa: "„De la Domnești, Duca-vodă scriè la camaicani, la Neculai Răcoviță vel-logofătǔ și la Toderașco vel-visternic și la altă boierime, să iasă din Hangu din bejenie, să margă la dânsu la Domnești, să nu să teamă de leși, că leșii sunt niște tălhari. Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndatǔ au făcut pătăști și au fugit pe potică în Țara Ungurească, în Giurgedǔ, cu toate
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
a servi drept biserică domnească și loc de rugăciune. În lucrarea "Istoria Sfintei Mănăstiri Râșca" (1901), arhimandritul Narcis Crețulescu precizează următoarele lucruri în legătură cu întemeierea ei: ""Pe la anii 1343 - 1365, un Bogdan-Vodă, poate cel dintâi cu acest nume, se întoarce din bejenie de la Maramureș, înconjurat de moldoveni și cler, se stabilește în târgul Baia, se face proprietar pe moșia cu satul Bogdănești și în memoria descălecării lui clădește biserica Mănăstirii Bogdănești, pe numele lui, biserica cu hramul Sfântul Neculai"". Fiind construită din
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
se fixa drept termen de plecare sfârșitul lunii mai 1713, după care, dacă se vor mai afla case cu localnici români, acelea vor fi arse și prefăcute în cenușă conform vechiului obicei practicat pe vremuri. În fața proporției de masă a bejeniei, autoritățile sunt silite să ia măsuri de întărire a pazei hotarelor spre a împiedica fuga țăranilor. Împăratul Iosif al II-lea a încercat să desființeze Unio Trium Nationum la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, în efortul său de modernizare a
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
care, la rândul lor, făceau același lucru până când se alarmă întreaga zonă. Odată anunțată, populația se organiza în cete de luptători pentru a riposta în fața atacatorilor, iar femeile, copii și bătrânii se afundau în desișul pădurilor și luncilor, plecau în bejenie ca să se întoarcă la vatră după ce pericolul a fost îndepărtat. Aceste metode constituiau cele mai eficiente și mai rapide măsuri de comunicare, prevenire și organizare a sistemelor de refugiu și de apărare. Alți istorici consemnează și ne informează că acești
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
domnitorului și au trecut în Transilvania. Acest eveniment a fost relatat de Ion Neculce în cronica sa: "„De la Domnești, Duca-vodă scriè la camaicani, la Neculai Răcoviță vel-logofătǔ și la Toderașco vel-visternic și la altă boierime, să iasă din Hangu din bejenie, să margă la dânsu la Domnești, să nu să teamă de leși, că leșii sunt niște tălhari. Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndatǔ au făcut pătăști și au fugit pe potică în Țara Ungurească, în Giurgedǔ, cu toate
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
dedicată Fecioarei Maria.Aici anual are loc o ceremonie religioasă, pentru a cinsti locul unde conform tradiției se presupune că se refugiau din cale jefuitorilor turci locuitorii satului Valea Mare. Un suport pentru clopot, amintește de obiceiul celor plecați în bejenie, de a se refugia cu tot cu clopotul bisericii. În același loc există că și amenajări mese și bănci din leaturi și într-o margine a poienii un izvor amenajat. Peșterea Ghimelcea - Se află pe panțele vestice ale culmii Rotundă, în relativă
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tazlăul de Sus a județului Bacău și era formată din satele Ardeoani, Hemeieni, Iliești și Mârzănești, având 993 de locuitori. Pe teritoriul comunei mai existase în trecut și cătunul Valea Bejeniei (prezent într-o statistică din 1873) dar la 1898 deja dispăruse. În comună existau trei biserici și o școală mixtă înființată în 1867 în satul Ardeoani, iar cel mai mare proprietar de pământuri din comună era Nicolae Haciu. La acea
Comuna Ardeoani, Bacău () [Corola-website/Science/300653_a_301982]
-
Dej apoi și a unor familii nobiliare: Kinde, Haller, Teleki, Mikes, Bethlen, Torma și alții. În chiar anul primei menționări documentare, 1540, în sat locuiau 33 de iobagi. Sigur, viața acestora nu a fost ușoară de vreme ce istoria satului înregistrează repetate bejenii, adesea în masă. La sfârșitul toamnei anului 1599, în contextul frământărilor politice și sociale prilejuite de intrarea lui Mihai Viteazul în Transilvania, 30% din familiile satului au fugit la Căianu, Morău, Cara, Corad (Satu-Mare), Gădălin, Noli (Sălaj), Cătina (aici Ioan
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
Divizia A, de la 12 la 13, pentru a sprijini moral echipa clujeană aflată departe de casă. În 1942 „U” Cluj ajunge pentru a 2-a oară în finala Cupei României însă pierde în fața echipei Rapid București. Un episod deosebit al bejeniei a fost compunerea primului cântec dedicat unei echipe de fotbal din România. Compozitorii - Nelu Brateș, Seva Ivanov, Relu Constantinescu și Mircea Olteanu - au format o trupă care a rămas cunoscută sub numele de "Zombby". Lansarea oficială a „imnului-marș” a avut
FC Universitatea Cluj () [Corola-website/Science/299670_a_300999]
-
care a apărat buturile României la Balcaniada din 1933, neprimind nici un gol. În centrul apărării au fost selecționați Lazăr Sfera, component al echipei care a ocupat locul 2 în sezonul 1932-1933 și Mircea Luca, jucător ce a trecut prin greutățile bejeniei la Sibiu. Dan Anca, fotbalist ce a îmbrăcat de 318 ori tricoul alb-negru în prima ligă și Remus Câmpeanu unul din câștigătorii cupei din 1965 au fost poziționați pe flancurile apărării. Tot pe flancuri, dar pe posturile de mijlocași, au
FC Universitatea Cluj () [Corola-website/Science/299670_a_300999]
-
lucrători. Folosea nisipurile sarmațiene locale, care au un orizont gros de 35-40 m și un conținut de cuarț de 55-60%. Existența satului Sticlăria este mai veche, fiind dovedită de mărturiile străbunilor, dar și de unele toponime, ca, de exemplu:Dealul Bejeniei, situat în nord-vestul satului, denumirea având o semnificație socială, sinonimă cu pribegia, Siliștea Sîngeap sau Poiana lui Sîngeap, loc despădurit, la nordul satului actual, vatră de fost sat. Aici, în Poiana Veverițelor, așa cum o numeau cumanii, domnitorul Iuga cel Olog
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
încărca sufletul cu sânge. Căci se suie până la cer plângerile obijduiților, iar moșnegii cei neînțelepți și orbi te blastămă să mori neiertat și singur!”". Romanele istorice scrise de Mihail Sadoveanu înainte de Primul Război Mondial ("Șoimii", "Neamul Șoimăreștilor" și "Vremuri de bejenie") se caracterizează printr-un romantism ce se manifestă pe două mari axe, după cum constata criticul Pompiliu Constantinescu: aventura războinică și amoroasă și prestigiul poetic al timpurilor trecute. Scriitorul zugrăvește trecutul românesc, „cu exodurile lui dureroase, cu luptele lui omerice, cu
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
tragice zile din urmă cu 65 de ani, părintele }epordei, ca de altfel și mulți alți gazetari ai Basarabiei veniți din lumea altarelor, inclusiv părintele nonagenar acum Sergiu. C. Roșca, s-au rugat și au întărit sufletește populația pornită în bejenie, fiindu-le alături nu numai ca păstori și duhovnici, ci și ca mărturisitori ai grozăviei momentelor de atunci. Un articol din Raza Basarabiei, din 18 august 1940, evocă și astăzi peste timp, dramatismul despărțirii de pământurile natale: , Ne apropiem de
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
generațiilor de ieri, de alaltăieri, succedate de viitorimea pe lînga care trecem noi, ceilalți, cu pas ostenit și cu culpabilitatea de rigoare. Ecoul pe care-l trezește în fiecare dintre noi orice știre rea, catastrofica, referitoare la cei plecați în bejenie, demonstrează - fără strop de tăgada - că pentru cei mai avansați în vîrstă și cei zoriți să ia greutățile în piept, se păstrează o legătură de nedefinit, un fel de solidaritate a sîngelui care apă nu se face... Tragicele întîmplări avînd
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
și curuți (haiduci), satul fiind așezat la întretăierea unor drumuri importante, fiind expus tuturor stihiilor. Pe locul unde a fost satul înainte și unde este și acum a mai rămas, așa cum se vede pe hartă, doar un han (wirthaus). Această ,bejenie” a durat mai bine de 80 de ani după care locuitorii au început să revină pe vechea vatră a satului. Revenirea a fost una de durată, s-a întins pe o perioadă mare de timp, bătrânii își amintesc și acum
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum, căci măria sa chemase oastea cea mare a țării. Șiruri de oameni Înarmați cu săbii, arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voievodul, Oană avea să se Întâlnească cu tatăl Erinei. Apoi toți boierii, de rang mare sau mic, aveau să fie primiți de măria sa, În Sala tronului. Iar mai târziu aveau să fie primiți răzeșii și câteva din femeile pornite În bejenie. Domnitorul voise ca zilele care Îl mai despart de plecarea spre Vaslui să fie pline de Întâlniri cu oameni de toate felurile. Să fie văzut, alături de căpitanii săi, și cei care Îl vor fi văzut și ascultat să plece mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ajunse la drumul mare al Neamțului, plin de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții mergeau pe jos sau călare pe cai. Alexandru privea, tăcut, spectacolul sfâșietor al bejeniei. Era cu totul altceva decât spectacolul fastuos al Veneției. Era inversul carnavalului. O Întoarcere dureroasă spre adevărul timpului real. Privi chipurile oamenilor pe lângă care treceau. Nu era nevoie de nici un efort de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau doar ipostaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]