121 matches
-
care „lumea nouă”, cercetată „cu gura căscată de mirare”, i se pare un „tărâm de basm”. Cu excepția lui G. Călinescu, toți criticii importanți din epocă au întâmpinat cu elogii spovedaniile, și acide și tânguitoare, ale lui B., din Însemnările unui belfer. Rememorarea avatarurilor unei cariere hărțuite de neșansă îi declanșează cusurgiului, care este poate un idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor efuziuni naturiste constituie cea mai bună terapie a stărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
voia întâmplării, aceste peregrinări nutrind lirismul dichisit al generoaselor descrieri. E fața destinsă a prozatorului, altminteri încruntat și cătrănit. În pofida unor exerciții de ficțiune, cartea lui rămâne, cu izbutirile și insuficiențele ei, mărturia unei vocații de memorialist. SCRIERI: Însemnările unui belfer, I-II, București, 1935-1939; ed. îngr. și pref. Petru Poantă, București, 1974; Schițe și însemnări din școala de ieri și de azi, București, 1953; După o jumătate de veac, București, 1954; Școala de altădată, pref. autorului, București, 1955; De azi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
îndărătul fiecărei fraze, „mama“, „soția“, „gospodina“, femeia de suflet și de comitet.) 7. Vorbitorul cult. Nimic fără Kant, fără lecții de istorie, fără citate țepene. Fraza e sibilinică, privirea - adumbrită de reflexiuni abisale. Stil de „lexicon ambu lant“, ținută de belfer încercănat. Cuvintele sunt căutate la limita indescifrabilului, sintaxa e obscură, gramatica - aproximativă, mesajul - inexistent. 8. Diplomatul. Vorbire în bobote. Colocvialitate vidă. Tehnica de a perora, evitând cu grijă orice comu nicare reală, orice conținut explicit. Surâ suri reci, subînțelesuri fără
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
avut succes, am vândut în pierdere câteva tablouri, ca să nu plec cu mâna goală, unor plictisiți care achiziționează picturi cu speranța intimă că artistul respectiv va da ortul popii înaintea lor, iar ei vor deveni miliardari și vor trăi ca belferii, pe vreo insulă personală. O mână care ține între degete o pensulă subțire se agită prin aerul cald, iar fotograful (o să i spunem chiar așa, de ce nu?, vedeți că nu este neapărată nevoie de un nume pentru ca personajele să prindă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
strategie critică se alcătuia - cum se știe - din lanțuri de eufemisme, ocoluri diplomatice și temeneli protocolare, încheinduse rareori cu câte o propoziție mai răspicată. Vladimir Streinu manifestă o fermitate principială greu de contrazis. Comentând volumul al doilea din Însemnările unui belfer de Ioachim Botez, criticul notează sarcastic: Iar dacă totuși am fost aduși să punem în discuție chestiuni streine de obiectul cronicei noastre, e semn că vina nu este atât a noastră, cât a autorului care nu ne-a înălțat deasupra
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
iubește, joaca și face revoluție... Apostolii ăștia, cu vîrtuți scheletice de nebuni, visează mizeria și robia universală... Intelectualitatea lor nu reunește, nu amplifica: eliminează! fabricată din mediocritate și cruzime. O falsă intelectualitate suplinește generozitatea văzului omenesc, cu ferocitatea fanatica a belferului mărginit. Azi sîntem proprietatea tarului, mîine putem deveni proprietatea unor arendași de stată". Cuvinte profetice, care nu ne mai îngăduie iluzia unei iluzii, chiar dacă autorul lor a devenit ulterior, într-un fel, "proprietatea unor arendași de stat", a ideologilor de
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
estgermanii, și o face cu bucuria celui care, peste ani, speră că va fi citit ca un vizionar al prăbușirii germane: șomaj, încălcări repetate ale Constituției, ideologia mercenară a economiei de piață, ivirea nemților de categoria a doua, la care belferii din vest privesc cu dispreț, mentalitatea de Blitzkrieg prin care capitaliștii vor să anexeze neputincioasa RDG (Grass folosește chiar termenul Anschluss, spre a nu lăsa îndoieli asupra analogiei pe care o are în minte), pentru ca apoi scriitorul să denunțe cruțarea
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
tîrziu decît niciodată (,numai în pielea lui să nu fii", spunea altcineva). Cronicarul se aștepta însă ca o dramă atît de puternică, un asemenea conflict cu sine însuși să-l facă pe S.A. să scrie mai firesc, fără ticurile de belfer de tip egoistoria și altele asemenea, bune pentru aruncat ca praf în ochii studenților. Se mai aștepta ca, dacă tot își recunoaște o vină, S.A. să n-o întoarcă de parcă ar aștepta aplauze (unii, mai slabi de înger, l-au
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
așa. S.A. își anunță intenția de a publica curînd-curînd mărturisirea într-un volum colectiv despre Cum era? în comunism, alături de texte ale unor oameni pentru care, cum să spunem, lucrurile erau ceva mai inconfortabile. Simplu cinism? Tupeu? Alt tic de belfer (să nu rămînă nimic nevalorificat, să crească lista de publicații)? Spirit practic american (faci ceva rău, scrii o carte, faci un film și devii mare vedetă mediatică)? O perioadă de ispășire și de retragere ar fi fost binevenită și ar
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
filozofiei nu-i priește atmosfera oficial-instituțională, așa că filosofarea poate fi mai mult animalul de casă, hobby-ul sferei private. De altminteri, proiectul nostru avea o altă miză valorică: să construim o conjuncție fecundă între comunicare și filozofie. La vremea aceea, belferii din vîrful piramidei învățămîntului n-au mai acceptat ideea dublei specializări. Cine știe - poate într-un viitor apropiat, s-ar putea ca vîntul să bată și în pînzele noastre." (pp. 203-204) Din păcate, speranța lui Ion Dur că într-o
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
avem norocul să fim contemporani nu doar cu o serie de mari cântăreți, dar și regizori care, de la Visconti la Patrice Chéreau și de la Zeffirelli la Pintilie, au dat o inimaginabilă strălucire unui domeniu intrat prea multă vreme pe mâna belferilor și-a patronilor de spelunci. Da, îmi place opera mai mult ca oricând. E o pasiune poate târzie. Dar ca orice lucru care vine târziu, e o pasiune profundă, de care nu vreau și nici nu cred că mă voi
Vă place opera? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7099_a_8424]
-
ceva de discutat, mai în secret, cu vreo doamnă de rang sau de felinar, ambele hotărâte să se sacrifice pe același altar. După o noapte de chef, zdrăngănită de dans și igrasiată de băutură, câte una din ele, despărțită de belfer, mai adormea în trăsură. Respectuos, Spilka lăsa caii la pas, să nu-i clintească somnul, și o ducea la el acasă, unde-i așeza patul ca-n noaptea nunții. Numai că se întâmpla ca, în vârtejul sfântului păcat, să dea
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
fine, autoritățile botoșănene se îndură să i-l ofere lui Eminescu: "Miercurea trecută a fost la prefect o discuție de pensia lui Mihai..." Dar se opuseseră unii profesori: "așa încât prefectul s-a înfuriat zicându-i că are să puie pe toți belferii la respect, dacă nu înțeleg ce însemnează Eminescu pentru cultura română." Prefectul era Th. Boldur-Lățescu. S-a votat, totuși, un ajutor de 120 de lei lunar, din iulie 1887 până în aprilie 1888. Dar... S-a mai rupt din suma de
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
Iordan, așternute pe hîrtie cînd celebrul lingvist ajunsese aproape nonagenar, observațiile d-lui Martinescu, care-l emulează acum în aventura vîrstelor, sînt deosebit de aspre, dar după opinia noastră suficient de judicioase: ,Greu se poate întîlni ceva mai anost! Raportul unui belfer (profesor universitar), care povestește cum a ajuns la catedră și se răfuiește cu foștii colaboratori (dintre care prea puțini mai sînt în viață), înflorituri de rigoare, retușuri, la persoana proprie, trecerea sub tăcere a faptelor care nu-i convin, îngroșarea
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
acum înainte va mai exista un istoric capabil să redacteze, de unul singur, o astfel de sinteză copleșitoare. E puțin probabil ca epoca noastră sufocată, pe de o parte, de „experți” ai câte unui domeniu îngust, pe de alta, de belferi cu ambiții postmoderniste, să mai producă un intelectual la care spiritul enciclopedic, curiozitatea intelectuală neobosită și stilul seducător să coexiste la asemenea înălțime. În 2008, Tony Judt a adunat într-un volum masiv o parte din cele mai importante studii
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
lui cu grădina raiului și face tot ce e de făcut prin ea până la sfârșitul vieții, convins că lumea nu se termină aici, ci dincolo de hotarul care nu e ușor de trecut, mai există, în mod neîndoielnic, ceva." Despărțirea de belferi În GÂNDUL de vineri, 21 martie, Cristian Tudor Popescu scrie despre gestul cîtorva mii de profesoare din București de a participa, la Romexpo, la vangheliada de primăvară. Cu toată Parada dascălilor, în ciuda însemnărilor lui Ioachim Botez, ideea de belfer închidea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
de belferi În GÂNDUL de vineri, 21 martie, Cristian Tudor Popescu scrie despre gestul cîtorva mii de profesoare din București de a participa, la Romexpo, la vangheliada de primăvară. Cu toată Parada dascălilor, în ciuda însemnărilor lui Ioachim Botez, ideea de belfer închidea în ea frumoasa nepăsare care se confundă cu mîndria omului conștient de propria-i valoare. Belferul acela, cu toate păcatele lui, nu mai există, și întru pomenirea lui, cu "o sticlă de vin alb și un păhăruț de coniac
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
profesoare din București de a participa, la Romexpo, la vangheliada de primăvară. Cu toată Parada dascălilor, în ciuda însemnărilor lui Ioachim Botez, ideea de belfer închidea în ea frumoasa nepăsare care se confundă cu mîndria omului conștient de propria-i valoare. Belferul acela, cu toate păcatele lui, nu mai există, și întru pomenirea lui, cu "o sticlă de vin alb și un păhăruț de coniac" scrie CTP această punere la punct, inutilă, din păcate, ca și belferul, în lumea în care niște
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
conștient de propria-i valoare. Belferul acela, cu toate păcatele lui, nu mai există, și întru pomenirea lui, cu "o sticlă de vin alb și un păhăruț de coniac" scrie CTP această punere la punct, inutilă, din păcate, ca și belferul, în lumea în care niște doamne se rînduiesc (de ce-mi vine să spun îngenunchează?) cuminți dinaintea unei farfurii cu răcituri. Cum eu păstrez, chiar din paginile României literare, imaginea unor profesori de-altădată, și alte, destule, exemple din viața
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
uzurpatorilor din branșă - am prezentat ,,Biroului" Asociației Criticilor de Film din Uniunea Cineaștilor un proiect de Moțiune, cu propunerea lansării ei la o conferință de presă întrunită în acest scop. ,,Biroul" a preferat însă să încropească un text anodin de belferi în vacanță, care și-a binemeritat josul ultimei coloane a unei pagini oarecare dintr-un singur cotidian. Sînt marca și locul fabricii de servilisme C. Corciovescu (secretară a ,,Biroului" care - spre deosebire de Irina Coroiu - a rămas ce-a fost: administratoră de
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
sensurile de azi, specializate, plivite, ale lui "profesor". După cum nu mai recunoaștem, rar și pe-acela, decît al doilea sens al unui cuvînt a cărui conotație familiară și, pe cît se pare, necontaminată de metehnele celuilalt înțeles, era transparentă altădată: belfer. Belferul era profesorul anilor '30, un liber-profesionist cu principii, ținînd mai puțin la scaun și mai mult la filosofie. Chiar ticălos, avea șarm, era povestibil, șarjabil, găseai, adică, în el vînă de personaj. Asemenea portrete, cu tot contrastul dintre peniță
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
de azi, specializate, plivite, ale lui "profesor". După cum nu mai recunoaștem, rar și pe-acela, decît al doilea sens al unui cuvînt a cărui conotație familiară și, pe cît se pare, necontaminată de metehnele celuilalt înțeles, era transparentă altădată: belfer. Belferul era profesorul anilor '30, un liber-profesionist cu principii, ținînd mai puțin la scaun și mai mult la filosofie. Chiar ticălos, avea șarm, era povestibil, șarjabil, găseai, adică, în el vînă de personaj. Asemenea portrete, cu tot contrastul dintre peniță și
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
în el vînă de personaj. Asemenea portrete, cu tot contrastul dintre peniță și baros, dintre a migăli îngerește și a sfărma crud, cu duritatea pe care o poți cere numai unui stil de poet, strînge Ioachim Botez în Însemnările unui belfer, volumul din 1935, de la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Orice este personajul lui, pe care-l cheamă ca pe autor, numai un lesne mîncător de pîine albă nu. Un profesor mai curînd amărît, pe care mila repartiției
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
Unde se sfîrșește literatura și unde începe viața? Există viață adevărată dincolo de poveștile rămase din existența fiecăruia? Ce este mai important: ce scriem sau cum scriem? Iată cîteva întrebări cheie la care, în spirit ludic sau încrîncenat, cu ironie de belfer sau cu morgă academică, cu farmec boem sau cu ariditate conceptuală, se străduiesc să răspundă - explicit sau indirect, prin textele lor literare - toți scriitorii foarte mediatizatei generații optzeciste, pionierii autodeclarați ai postmodernismului românesc. Ioan Groșan nu face excepție, chiar dacă locul
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]