667 matches
-
mai schimbat niște lucruri, se auzi din nou aceeași voce plângăreață. — Michael, treci imediat În camera ta! tună Elvis. Cele două tabere se Înfruntară cocoșește, din priviri, estimându-și reciproc Înzestrările de război. Câteva săgeți prinseră a zbura peste capetele beligeranților. „Regele Italiei? Ce tupeu! Eu sunt regele Italiei!“ strigă Sinatra. „Noroc cu Columb, altfel rămâneați nedescoperiți“, punctă ironic o voce de pe Bătrânul Continent. „Cine poate Înțelege filmele voastre? Parcă sunt teatru“, veni prompt replica de peste ocean. „V-am vândut Louisiana
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să-i evite pe cât s-a putut și, În mod ciudat a câștigat un minim respect și un nesperat drept la liniște. Ba, mai mult, a putut de multe ori, vorbind cu calm și apelând la bruma de luciditate a beligeranților alcoolizați, să stingă conflicte ce ar fi dus ireversibil, către un deznodământ nefast. Nu degeaba, cu oarecare respect, Îl numesc ,,Profesorul,,.și, nu s-au atins niciodată bătrânul Kawabata. De vreo două-trei ori s-a Întâmplat totuși, ca, turmentați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o garnitură pe la bateriile de la chiuvete, tot spera că între el și tata o să se aștearnă definitiv pacea și n-o să mai fie vorba doar de armistiții și de întreruperi sporadice ale focului. Tata însă nu abdica de la postura de beligerant nici în ruptul capului, cu toate insistențele și abilitățile de mediator pe care le arăta mama. Nu-l impresiona nici că tata-mare îmi culegea vișine cu hoțoaica, nici că m-a luat odată la pescuit (la Cărămidărie, o baltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sute de săptămâni petrecute în tranșee și pe câmpurile de luptă, după asalturi, ambuscade, retrageri, marșuri, încercuiri și regrupări care sunt toate, absolut toate, acre ca lămâia sau ca zarzărele. Din acea clipă, înverșunarea și curajul încep să scârțâie, spiritul beligerant se înmoaie, punțile de legătură cu inamicul se întind tot mai des și mai trainic, iar lucrurile bâjbâie în zona armistițiilor și a bunăvoinței. Deodată, ghivecele cu flori ale Matildei nu mai sunt legate cu sfoară de clanța ușii (ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
găsi o reflecție a lui Machiavelli - sau poate atribuită lui Machiavelli - care‑i trezi curiozitatea: „Statele au două tipuri de inamici, externi și interni. Ce fel de arme folosesc ele În războiul Împotriva inamicului extern? Oare generalii a două state beligerante Își vor comunica unii altora planurile militare pentru a‑și Înlesni autoapărarea? Oare se vor abține de la atacuri de noapte, de la ambuscade, de la Încercuiri, de la o luptă inegală cu inamicul? Oare toate aceste tertipuri belicoase, toate aceste capcane, toată strategia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
punct de contact în conflictul arabo-israelian, lovitura de stat și ocuparea unei părți de către Turcia, au reprezentat o situație unică, extrem de tensionată și de periculoasă, iar menținerea unui dialog în acest cadru era greu de asigurat cu cele două comunități beligerante. Diplomatul român a navigat în această zonă de conflict cu multă maturitate, a reușit menținerea echilibrului între adversari (greci și turci) într-un mod care a fost salutat de către aceștia, gestionând situația magistral, cu recunoștință din partea ambelor părți. Ca urmare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cu atenție sugestia părții române ca, pentru detensionarea situației de pe linia de separare a forțelor aflate față în față, să se accepte dezangajarea acestora, pentru a se evita posibile provocări ce ar putea avea grave consecințe. După cum se știe, părțile beligerante au dat curs ulterior acestei sugestii, încredințându-se forțelor O.N.U. supravegherea zonei dezangajate. În cei șapte ani cât a funcționat la Damasc, raporturile româno-siriene au cunoscut un curs puternic ascendent, atât pe plan politic, cât și pe cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
nr. 21 (mai 1979, 3 pag., în limba engleză). 6. Problematica strâmtorilor Mării Negre (Moscow Journal of International Law, nr. 3/1991, 4 pag.). 7. Capitularea necondiționată și Planul Morgenthau, două concepte controversate. Implicațiile politico-juridice ale acestora la acordarea calității de beligerant a României la Conferința de pace de la Paris, 1946 (Revista de istorie militară, nr. 4 8, din 1993, 48 pag.). 8. Statutul politic al Insulei Șerpilor în lumina negocierii Tratatului politic de bază cu Ucraina (Revista de istorie militară, nr.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
participând cu propuneri și idei la pregătirea dosarelor privind întâlnirile și convorbirile președintelui român cu președinții Egiptului și al O.E.P., precum și cu alți șefi de stat și personalități politice arabe, în scopul creării unui climat de destindere între părțile beligerante. Toate aceste preocupări ale diplomației române au avut o contribuție determinantă în semnarea Tratatului de Pace dintre Egipt și Israel, în 1979, și demararea convorbirilor directe dintre palestinieni și israelieni. De la Cairo și București, a propus și a acționat pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
educată spre a fi marionetă cu liber arbitru: lungimea sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor pentru elevi, cu o cifră octanică superioară, dar și cu o imensă forță atomică, un potențial neindicat spre folosință niciunei părți beligerante, dascălii fiind o sectă aparte, un hibrid între inchiziție și umanism utopic, între agnosticism și fanatism scolastic. Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni aprinde stelele. Dragostea omului pentru Dumnezeu le stinge. Dragostea lui Dumnezeu pentru lume e reînnoirea sa. Dragostea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe ceartă. Adela vine și ea și taberele se echilibrează. Să împărțim peștele, strigă Adela. L-ai muncit tu? Nenorocita dracului... Vă pomeniți că l-ați muncit voi, calicilor. Copiii s-au trezit și se formează încă două tabere de beligeranți. Lupta a pornit fulgerător cînd Raj a început să tragă sacii în casă. Mai întîi a luat un par în cap Adela, dar nu i-a crăpat capul. Apoi a luat un cap în gură Pardailan. După asta luau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar putea susține unul ca cel de la Ierihon, în fața armatelor unui monarh puternic. De altfel, dacă aproape de ei se poartă mari războaie, nu depinde de ei să rămînă neutri, altminteri fiind total ruinați, iar dacă încurcă vreo parte din puterile beligerante, capitala lor devine teatrul de război al acelui principe. Ideea pe care ne-o dă Machiavelli despre orașele imperiale din Germania este total diferită de ceea ce sînt ele astăzi; o petardă ar fi de ajuns, sau numai o dispoziție a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e bine să știi să vorbești și să taci atunci cînd trebuie. Materia neutralității este la fel de bine tratată ca aceea a angajamentelor principilor. De multă vreme, experiența a demonstrat că un principe neutru își expune țara injuriilor celor două părți beligerante, că ținuturile lui devin teatru de război, iar el pierde întotdeauna prin neutralitate, fără să aibă vreodată ceva solid de cîștigat. Sînt două modalități prin care un principe poate să-și sporească faima. Una este cucerirea, un principe războinic mărindu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pune mâna-n gât și vrea să-l sugrume. Un turc, mai voinic ca Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând că sub ochii noștri se va petrece o crimă. Sare deodată între beligeranți, despărțindu-i și dând voinicește un brânci Ardeleanului. Ca scăpat dintr-un vis urât, bietul regățean îi mulțumește și apoi venind spre mine, îmi spuse: "Vai.. Văzuși părinte, ce pății de la ticălosul asta? Dacă nu era "creștinul de păgân" mă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din Jucăria mortului, toate pactizând, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu un model imaginar de receptare. Beneficiari ai ramificațiilor destructurate ale libertății de opinie, acești autori ce par să asigure transferul de prestigiu dinspre triumfătorul optzecism către beligerantul milenarism fac apel mai curând la elementul analitic conjunctural decât la fidela reproducere, nu întotdeauna marcată, a citatului cultural. Intertextului clamat de antecesorii lor, ei îi preferă, într-un limbaj specializat, metatextul. Iar literaturii propriu-zise - notele de subsol. Așa se
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
homo, și asta fiindcă nicicînd un autor nu se înfățișează mai gol în fața cititorului ca atunci cînd își revarsă punga de idiosincrazii personale. Dacă trecem peste senzația de om clătinîndu-se lăuntric, - așa se arată a fi Nietzsche în acest op beligerant - și căutăm să-i surprindem tenta spiritului, constatăm o particularitate pe care o întîlnim în toate cărțile sale: de la Nietzsche nu trebuie să aștepți coerență în idei și sistem în organizarea discursului. În van i-am căuta creșteri legate în
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
a omenirii. Avem de-a face cu cazul trist al stingerii unei ilustre ramuri tradiționale, la capătul unei istorii care a semănat cu o lungă bătălie dusă în numele absolutului divin. Că larma bătăliei s-a domolit și că, din rîndul beligeranților speculativi, s-a înfiripat o procesiune mortuară ce a culminat într-un tîrziu cu îngroparea renumelui metafizicii, acest detaliu ține de regulile seci ale selecției culturale: sunt discipline care dispar cu totul din istorie, lăsînd în urmă cîteva cărți sau
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
niște colportori efemeri ai versiunii oficiale, adică agenți de propagandă camuflați în istorici de moment, Boia le pomenește ideile și apoi trece mai departe. În totul, sunt opt poncife pe care istoricul le demontează: 1) că a existat o predispoziție beligerantă în temperamentul poporului german, care a stat la originea celor două conflagrații; 2) că vinovăția le aparține în întregime; 3) că au fost campionii naționalismului în Europa; 4) că nu au avut vocație democratică; 5) că au păcătuit prin expansionism
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
arătat susținerea față de Israel care are tot dreptul de a se apăra. Chiar și așa, Barack Obama i-a sugerat președintelui egiptean, Mohamed Morsi, să își folosească influența regională pentru a restabili echilibrul pe cele două teritorii. Cele două tabere beligerante iau în calcul varianta unui armistițiu, dar fiecare așteaptă ca cealaltă să renunțe la atac. În opinia Ministrului israelian al afacerilor externe, pacea va surveni numai dacă toate grupările teroriste care acționează în Gaza vor opri focul complet.
Copiii, victimele conflictului dintre Israel și gruparea Hamas () [Corola-journal/Journalistic/57272_a_58597]
-
împotriva Iranului, poate cea mai problematică chestiune de politică externă pentru viitoarea administrație, însă nu a reușit să încetinească decisiv programul nuclear al Teheranului. Declarațiile lui Mitt Romney pe teme de politică externă au fost mai puțin reconfortante. A fost beligerant acolo unde nu era nevoie, iar consilierii săi par mai degrabă ultraconservatori. Pe de altă parte, încercările campaniei electorale a președintelui Obama de a-l portretiza pe Romney drept un miliardar cu tendințe de capitalist prădător și-au ratat scopul
Alegeri SUA: Obama, la un procent în fața republicanului Romney () [Corola-journal/Journalistic/57338_a_58663]
-
lăutari. Românul nu luptă niciodată cu adevărat (el se luptă chiar pe el, dar asta-i altă gâscă-n altă traistă, rătăcitoare!). Nu pune niciun pic de cruzime în meserie. Nu are pasiunea devastatoare a altor seminții. El e un beligerant înțelept, pierdut în chietudine. Un gospodar peripatetic ce levitează printre ipoteze. Aflat într-un taifas nesfârșit cu neamul lui „cine știe? ” și rubedeniile lui „poate”, el doar adastă. Stă. Reflectează. Privește cu iscusință și fără grabă cerul, se uită dincotro
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
încercarea de lovitură de stat a lui Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg din 1919 a slujit unor cauze nobile, tot așa există naivi care văd în insurgenții marxiști din Spania niște eroi imaculați. Tismăneanu, el însuși fiu al unui fost beligerant pe frontul spaniol, depune mărturie despre insanitatea acestei aberații, întărind ideea că, în privința conflagrației spaniole, rănile posterității nu s-au închis: „Trecură anii, am trecut și eu dincolo de imaginile înghețate-maniheiste care demonizau dreapta și inocentau stînga (ori viceversa). Știu că
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
autorul simțindu-se bine în pielea unui povestitor ce are predilecție spre evocarea elogioasă. Nu are malițiozități sau uri manifeste, de unde și tonul de blîndețe ceremonioasă cu care face portretul intelectualilor pe care i-a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie în tonul lui Zeletin, un fel de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
referitoare la Consiliul de Coroană (2 puncte); cele două mari alianțe la care se referă sursa dată (6 puncte); două caracteristici ale opiniei publice din România, menționate în text (6 puncte); formularea unui punct de vedere referitor la atitudinea taberelor beligerante față de România și susținerea cu două informații selectate din textul dat (10 puncte); argumentarea, printr-un fapt istoric relevant, a afirmației conform căreia România se implică în relațiile internaționale din a doua jumătate a secolului al XX-lea (4 puncte
BAREM ISTORIE, BACALAUREAT 2014 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61177_a_62502]
-
la obediențe ideologice. De altminteri, cine i-a urmărit comentariile politice din Acolada știe că, în ciuda scorțoșeniei sale protocolare și morocănoase, autorul inspiră o netulburată încredere, de sub faldurile textelor sale neieșind niciodată la iveală concesii și retractări tactice. Este un beligerant onest scutit de frici și de reverențe oportuniste. Un autor corosiv, vertical și inavuabil. Toate aceste însușiri își găsesc expresia în forma protocolară, specioasă și voit răsucită a scrisului lui Grigurcu. Criticul este un calofil rutinat de ținută decadentă, genul
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]