196 matches
-
micșora tarifele și va spori schimbul de mărfuri. Aproape 90% dintre algerieni trăiesc în nord, zona de coastă deși sunt aproape un milion și jumătate de persoane care trăiesc în deșertul din sud, majoritatea în oaze. Populația mixtă arabă și berberă este în majoritate islamică(99%); alte religii sunt restricționate la grupuri extrem de mici, majoritatea ale străinilor. Limba oficială este limba arabă, vorbită de nativi în dialectul ("Darja") de aproximativ 80% din populație; cealaltă parte de 20% vorbește limba berberă, limbă
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
și berberă este în majoritate islamică(99%); alte religii sunt restricționate la grupuri extrem de mici, majoritatea ale străinilor. Limba oficială este limba arabă, vorbită de nativi în dialectul ("Darja") de aproximativ 80% din populație; cealaltă parte de 20% vorbește limba berberă, limbă națională oficială. Limba franceză este cunoscută din școală, dar este rar întâlnită ca limbă nativă. Vezi de asemenea: Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Algeria:
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
-lea(744-750),ultimul calif al omeiaizilor. Sub domnia lui Abu Al-Abbas califatul este mutat la Bagdad. Această dinastie a completat dominația politică cu una economică. La mijlocul secolului al VIII-lea în anumite zone ale Maghrebului o mare parte a populației berbere s-a opus dominației islamice. În primele secole de când s-a folosit că și religie islamul, istoria a fost consemnata în scris și a căpătat o importanță deosebită. De acum moscheile puteau fi situate lângă clădirile religioase.
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
Cu toate acestea, în anul următor, Uthman s-a revoltat împotriva guvernatorului al-Andalusiei, ‘Abd-al-Rahmân, care a zdrobit revolta imediat și și-a îndreptat atenția contra lui Eudes. ‘Abd-al-Rahmân avea o armată uriașă formată din cavalerie grea arabă și cavalerie ușoară berberă, plus trupe din toate provinciile Califatului, în încercarea umayyazilor să cucerească Europa la nord de Pirinei. Ducele Eudes (numit și rege de unii cronicari), i-a întâmpinat pe arabi la Bordeaux cu armata sa, dar a fost învins, iar orașul
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
spre Iberia cu prada rămasă care s-a putut transporta — s-a descoperit că invadatorii s-au retras sub acoperirea nopții. Date fiind diferențele dintre cele două armate, mai ales că francii erau în majoritate infanterie, fără armuri, față de cavaleria berberă și arabă în armură sau în zale (berberii erau mai slab echipați), Charles Martel a luptat o bătălie defensivă strălucită. La locul și timpul ales de el, s-a împotrivit unei forțe mult superioare, și a învins.
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
un tip de scriere, scrierea Tifinagh este descendentul actual . Comunitățile patriarhale, care în latină erau numite tributes și al căror nume în limba arabă a dat mai tarziu numele regiunii, există deja. Dar, de asemenea există state: mai multe regate berbere, originare din confederațiile tribale, apar începând cu secolul al IV lea era noastră. În mai multe rânduri gură Ampsaga (râul El Kebir), este considerată frontieră în secolul al III-lea era noastră între Regatul Masaesyles, la vest, și cel al
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
a ajuns în Kabylie în anii 429-430, nu întâlnește nicio opoziție, unde populație vede sfârșitul dominației române. Pe ruinele imperiul român, regatul vandal ( 439-534 ), care își întemeiază capitala pentru o perioadă de timp la Saldae, oferă posibilitatea creării unor principate berbere independente. Bizantinii, sub Iustinian, au reușit să recâștige controlul unei părți din Africa de Nord. Cu toate acestea ei trezesc ostilitatea berberilor, denumiți mauri, și puterea lor rămâne fragilă. . În 647, călăreții arabi și musulmani iau parte la primele incursiuni în Ifriqiya
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
în Ifriqiya . La vest , în munții care înconjoară Saldae ( Bejaia ), opoziția pe care o întâmpină este foarte puternică astfel încât denumesc zona el aadua , " inamicul " . Aici , ca și în alte părți , sub conducerea căpeteniilor, cum ar fi Koceila sau Kahina, triburile berbere, uneori aliate cu bizantinii, au rezistat timp de mai multe decenii înainte ca Califatul Umayyad din 710 , să facă din întreg Maghrebul una dintre provinciile sale . Că și predecesorii săi , noua putere se sprijină în primul rând pe populația urbană
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
fiscală care afectează non-musulmani joacă, fără îndoială, un rol important în convertirea populației locale. În 740 triburile autohtone se revoltă împotriva politicii fiscale și a comerțului cu sclavi efectuate de reprezentanții Damascului; de la Munții Atlas din Maroc până în Libia, armatele berbere s-au adunat în numele egalitarismului kharidjit și recâștiga împotriva trupelor califatului sunnit cea mai mare parte din Africa de Nord , în consecință prezenta arabă dispare pentru un timp În Kabylie , perioada dintre secolele al-VIII lea și al XI lea a dat naștere
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
arabă dispare pentru un timp În Kabylie , perioada dintre secolele al-VIII lea și al XI lea a dat naștere, pe un teritoriu care se întinde de la Cherchell la Annaba și de la Marea Mediterana până la munții Saharei, la trei grupuri de triburi berbere cu dialecte asemănătoare și în general, aliate : la este de Soummam tribul Ketamas , la vest de Dellys tribul Sanhadjas și între aceste două triburi tribul Zouaouas . Tribul Ketamas, după ce a salutat predicile milenariste ale ismaelitului Abu Abd Allah, susține constituirea
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
târziu și alții (de exemplu turcii, care sunt cei care constituiau ”gărzile pretoriene” în perioada de sfârșit a dinastiei abbaside). Said Boustany (1967) ne aduce aminte că majoritatea califilor abbasizi erau fiii unor sclave concubine nearabe: persane, bizantine, anatoliene, turce, berbere și slave. De la bun început, mawali au fost considerați „clienți” ai vreunui clan arab, reluându-se un vechi obicei din timpurile preislamice, când anumite persoane cu statut social modest căutau protecția unui clan mai puternic. Între client și protector lua
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
important al accentului, iar în sud numărul mai mare decât în nord al tonemelor și caracterul mai complex al acestora. Diferențele dintre dialectele limbii arabe se explică și prin influențele de substrat ale limbilor din aria sa de răspândire: limbi berbere în Magreb, limba aramaică în Siria și Irak, limbi nubiene în Sudan. Noțiunea de substrat se folosește și la nivel sincronic, în studiul stării actuale a limbilor, de pildă în cazul unora vorbite ca limbă secundă de către populații ale unor
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
(în limba arabă: "محمد شكري"; Muḥammad Šukrī) este un scriitor marocan de origine berberă, născut la 15 iulie,1935 în zona muntoasă a Rif-ului, în satul Beni Chiker (în limba berberă: Ayt Ciker, de unde și numele de Choukri). Este considerat unul dintre cei mai buni scriitori contemporani din Maroc, și chiar din spațiul arabofon
Mohamed Choukri () [Corola-website/Science/313575_a_314904]
-
(în limba arabă: "محمد شكري"; Muḥammad Šukrī) este un scriitor marocan de origine berberă, născut la 15 iulie,1935 în zona muntoasă a Rif-ului, în satul Beni Chiker (în limba berberă: Ayt Ciker, de unde și numele de Choukri). Este considerat unul dintre cei mai buni scriitori contemporani din Maroc, și chiar din spațiul arabofon, iar opera pentru care este recunoscut pe plan internațional, "Pâine goală "(în limba arabă: الخبز الحافي "al-ḫubzu-l-ḥăfī
Mohamed Choukri () [Corola-website/Science/313575_a_314904]
-
pe un frate de-al său mai mic, până când acesta rămâne fără suflare. La vâsta de 7 ani, Mohamed Choukri fuge împreună cu părinții săi la Tetuan și apoi la Tanger, unde începe să practice meserii mărunte. Limba sa maternă era berbera de Rif ([tamazight]), iar în Tanger începe să învețe spaniola. La vârsta de 11 ani fuge de acasă din cauza tatălui său și pentru a supraviețui pe străzile Tangerului, ajunge chiar să vândă droguri și să se prostitueze. Mai târziu este
Mohamed Choukri () [Corola-website/Science/313575_a_314904]
-
statului major bizantin. Patriciul Gregorie care și-a declarat, la începutul secolului VII, independența față de împărat, alege, se pare, orașul, ca loc de reședință. În această perioadă un număr de edificii sunt fortificate pentru a rezista pericolului reprezentat de triburile berbere și de acela, mult mai puternic, al armatelor musulmane venite din Tripolitania în sud. Si tocmai aici, la Sbeitla sau în imediata apropiere, au avut loc primele bătălii între bizantini și musulmani, bătălii care înregistrează în anul 647 victoria noii
Sbeitla () [Corola-website/Science/308559_a_309888]
-
lui Muammar al-Gaddafi. În Libia sunt peste 140 de triburi și clanuri. Principala limbă vorbită în Libia este araba (dialectul libian), care este vorbită de 80% din libieni, și limba arabă modernă standard care este, de asemenea, limba oficială; limbi berbere și tuarege sunt folosite de 20% din populație, dar nu au statut oficial, aceste limbi sunt vorbite de berberii și tuaregii din sud alături de limba arabă. "Articol principal: Cultura Libiei" "Religie" Religia predominantă în Libia este Islamul, aproximativ 97% din
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
include istoria din totalul amestecului său, bogată în grupuri etnice adăugate la triburile berbere indigene. Berberii, cea mai mare parte a populației din Libia, au fost prezente pe tot parcursul întreaga istorie a țării. Pentru cea mai mare parte a istoriei sale, Libia a fost supusă la diferite grade de control străin, din Europa
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
populație latinofonă, care ținea de creștinismul oficial roman și care era supusă unor discriminări și persecuții motivate confesional. Cele mai recente descoperiri arheologice atestă că populația vandalo-alană s-a adaptat rapid la felul de viață roman. Relația cu populația vecină berberă, din Munții Atlas, era încordată și au avut loc ciocniri armate sporadice. Vandalii și alanii au fost singurele popoare din epoca migrațiilor care au dispus de flotă maritimă, cu ajutorul căreia au cucerit insulele din vestul Mării Mediterane. O mare flotă
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
uz pe la mijlocul secolului al XVI-lea. A fost un război de asedii și apărare de castele și orașe și ambuscade în defileuri ale munților. Mult distinsul Córdoba a fost la apărarea avanpostului de Illora. Datorită abilității de a vorbi araba berberă, limba emiratului, a făcut să fie ales ca unul dintre ofițeri care vor aranja capitularea și pacea din 1492, fiind recompensat cu un teren în orașul Loja, în apropierea orașului Granada. A reorganizat armata spaniolă în curs de dezvoltare și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
orașului Marrakesh, acolo unde va fi și omorât de către un sclav în anul 1269; dinastia marinidă va ocupa Marrakesh-ul, punând astfel capăt dominației almohade din vestul Magrebului. Mișcarea almohadă a început o dată cu Ibn Tumart, un membru al unei confederații tribale berbere a munților Atlas din sudul Marocului, cunoscută sub numele de Masmuda. În acel timp, Marocul și majoritatea Magrebului și Spaniei (Andaluzia) se aflau sub dominația almoravizilor, o dinastie berberă cunoscută sub numele de Sanhaja. Încă de la o vârstă fragedă, Ibn
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
a început o dată cu Ibn Tumart, un membru al unei confederații tribale berbere a munților Atlas din sudul Marocului, cunoscută sub numele de Masmuda. În acel timp, Marocul și majoritatea Magrebului și Spaniei (Andaluzia) se aflau sub dominația almoravizilor, o dinastie berberă cunoscută sub numele de Sanhaja. Încă de la o vârstă fragedă, Ibn Tumart a plecat în Spania pentru a-și continua studiile și de acolo va pleca la Bagdad pentru a-și aprofunda cunoștințele. La Bagdad, Ibn Tumart s-a apropiat
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Abd al-Mu’min. În 1120, Ibn Tumart și mica sa echipă de discipoli pleacă spre Maroc, oprindu-se întâi în Fez, acolo unde o va ataca pe sora emirului almoravid, ‘Ali ibn Yusuf, pentru că umbla neacoperită, precum femeile din triburile berbere. După ce va fi alungat din Fez, se va duce în Marrakesh, acolo unde îl va urmări pe emirul almoravid, Ali ibn Yusuf, până într-o moschee, și îl va atrage pe acesta și pe cei mai importanți învățați ai locului
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
militari de la Comandamentul Orientului Mijociu de la Cairo, Egipt. Godwin-Austen a cerut și a primit permisiunea să-și retragă forțele din Somalia Britanică. Retragerea a fost acoperită de batalionul de scoțieni, ceea ce a permis grosului trupelor britanice să se reducă la Berbera pentru reducerea pierderilor. Pe 17 august, cea mai mare parte a contingentului britanic a fost evacuată de la Berbera la Aden. Soldații somalezi călare pe cămile nu au fost evacuați, ci lăsați la vatră. Pe 19 august 1940, italienii au preluat
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
forțele din Somalia Britanică. Retragerea a fost acoperită de batalionul de scoțieni, ceea ce a permis grosului trupelor britanice să se reducă la Berbera pentru reducerea pierderilor. Pe 17 august, cea mai mare parte a contingentului britanic a fost evacuată de la Berbera la Aden. Soldații somalezi călare pe cămile nu au fost evacuați, ci lăsați la vatră. Pe 19 august 1940, italienii au preluat controlul orașului Berbera și s-au îndreptat spre sud spre litoral pentru definitivarea cuceririi Somaliei Britanice. Fosta colonie
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]