229 matches
-
cetățenia romană a unei familii berbere. Primul document este copia unei scrisori a lui M. Aurelius și L. Verus, adresată în 167 procuratorului Mauritaniei Tingitane, Coiedius Maximus, ca răspuns la o cerere de acordare a cetățeniei romane a lui Iulianus, berber din tribul Zegrenses, soției și celor patru copii ai lor. Cel de-al doilea document reprezintă o altă scrisoare, adresată procuratorului V. Maximus Iulianus, în anul 177, prin care M. Aurelius și Commodus acordă soției lui Aurelius Iulianus (fiul lui
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
de atunci încolo tratați de magistrații romani ca niște romani pe terenul dreptului privat; în același timp, garantarea drepturilor locale, ius gentis, le permitea să trăiască în cadrele societății lor berbere conform dreptului local. Dacă încă în timpul lui Marcus Aurelius berberii din tribul Zegrenses devin ciues Romani, rămânând în același timp berberi prin garantarea lui ius gentis, se înțelege de ce laii din uici dobrogeni continuă să se numească lai și după ce au fost cetățeni prin Constituția Antoniniană. Lor, ca și egiptenilor
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
terenul dreptului privat; în același timp, garantarea drepturilor locale, ius gentis, le permitea să trăiască în cadrele societății lor berbere conform dreptului local. Dacă încă în timpul lui Marcus Aurelius berberii din tribul Zegrenses devin ciues Romani, rămânând în același timp berberi prin garantarea lui ius gentis, se înțelege de ce laii din uici dobrogeni continuă să se numească lai și după ce au fost cetățeni prin Constituția Antoniniană. Lor, ca și egiptenilor din choră și berberilor din Banasa, li s-a acordat o dată cu
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
devin ciues Romani, rămânând în același timp berberi prin garantarea lui ius gentis, se înțelege de ce laii din uici dobrogeni continuă să se numească lai și după ce au fost cetățeni prin Constituția Antoniniană. Lor, ca și egiptenilor din choră și berberilor din Banasa, li s-a acordat o dată cu cetățenia romană garantarea păstrării drepturilor locale, a formelor locale aministrative și juridice. Tabula Banasitana pe lângă confirmările aduse privind acordarea dreptului cetățeniei romane încă dinainte de Constitutio Antoniniana, arată că nu numai ciuitates, ci și
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
lansată în 740. În acel an, principele musulman Habib, care participase la atacul din 728, a reușit să captureze Siracusa. Tocmai când se pregăteau să cucerească întreaga insulă, arabii au fost nevoiți să revină în Tunisia din cauza unei răscoale a berberilor. Un nou atac, declanșat în 752 nu a reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 805, patriciul imperial pentru Sicilia, Constantin, a încheiat un armistițiu pe zece ani cu Ibrahim I ibn al-Aghlab, emirul din Ifriqiya, însă acest
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul"). În februarie 832, emirul Ziyadat Allah I l-a trimis pe vărul său Abu
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
sa își extindă aria atacurilor, ei asaltând Calabria, unde armata imperială bizantină a fost înfrântă în vara lui 888. Cu toate acestea, noi rpscoale interne au avut loc în 890, izvorâte în special ca urmare a ostilității dintre arabi și berberi. În 892, un emir a fost trimis la Palermo din Ifriqiya, de către aghlabidul Ibrahim al II-lea ibn Ahmad, însă a fost înlăturat doar câteva luni mai târziu. Conducătorul aghlabid nu a cedat și a trimis în Sicilia o altă
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
fost oprită, trupele revenind în Sicilia. În acest moment, Sicilia trecuse aproape integral sub controlul dinastiei aghlabizilor, cu excepția câtorva întărituri minore aflate în interiorul insulei. Populația creștea rapid ca urmare a emigranților veniți din Africa, Asia și Spania, ca și a berberilor, care erau concentrați cu precădere în sudul Siciliei. Din Palermo, emirul de Sicilia numea guvernatori ai principalelor orașe ("qadi"), ca și pe ai celor mai mici("hakim"). Fiecare oraș avea câte un consiliu numit "gema", compus din cei mai de
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
o flotă siciliană sub conducerea fiului său Mohammed a distrus flota fatimidă trimisă să recupereze Sicilia. În anul următor, distrugerea unei alte flote trimise împotriva Calabriei, ca și neliniștea cauzată de reformele lui ibn-Kohrob au condus la o răscoală a berberilor. Aceștia l-au capturat și apoi l-au spânzurat pe emir, în numele califului fatimid al-Mahdi, în speranța că acesta din urmă le va acorda libertatea de a conduce Sicilia. În schimb, Al-Madhi a trimis o nouă armată care a devastat
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
le va acorda libertatea de a conduce Sicilia. În schimb, Al-Madhi a trimis o nouă armată care a devastat Palermo în 917. Insula a trecut sub conducerea unui emir numit de fatimizi, pentru următorii 20 de ani. Însă în 937, berberii din Agrigento s-au răsculat din nou, dar după două succese de răsunet, au fost înfrânți categoric la porțile Palermo. Noul calif fatimid, al-Qa'im a trimis o armată pentru a asedia Agrigento încă o dată, până când orașul a capitulat în
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
a atins apogeul său pe plan cultural sub emirii Jafar (983-985) și Yusuf al-Kalbi (990-998), ambii fiind patroni ai artelor. În schimb, fiul celui din urmă, Ja'far a fost un conducător crud și violent, care i-a exilat pe berberi din Sicilia după o nouă revoltă a acestora. În 1019, o altă răscoală a avut loc în Palermo și s-a încheiat cu succes, dat fiind că Ja'far a fost exilat în Africa și înlocuit cu fratele său, al-Akhal
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
la acest sprijin au fost ducele Andrei al II-lea de Neapole și principele Sicard de Benevento în 836 și 837, apoi principele Radelchis I de Benevento și principele Siconulf de Salerno în 841. Încă din secolul al VIII-lea, berberii musulmani din Africa de nord au început să efectueze raiduri asupra Taranto și a sudului Italiei în general, amenințarea sarazinilor menținându-se constantă până în secolul al XI-lea. Pentru Italia sudică, primii ani ai secolului al IX-lea au fost
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
capturat de către sarazini în 847, rămânând sub controlul acestora pentru următorii 25 de ani. El a devenit capitala unui mic stat islamic independent, cu un emir și moschee proprii. Primul conducător al emiratului de Bari a fost Khalfun, un conducător berber venit probabil din Sicilia. După moartea sa în 852, el a fost succedat de Mufarrag ibn Sallam, care a întărit cucerirea msuulmană și a extins frontierele emiratului. El a mai solicitat recunoașterea oficială din partea califului de la Bagdad al-Mutawakkil și a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la romano-catolicism, Regatul Vizigot a cucerit Regatul Șvebilor la nord și teritorii bizantine la sud, ocupând de fapt întreagă peninsulă. În secolul VIII, aproape întreaga Peninsulă Iberică a fost cucerită (711-718) de către berberi (vezi și mauri) din Africa de Nord. Aceste cuceriri făceau parte din expansiunea politic-teritorială a imperiului islamic al umaiazilor. Doar câteva zone din munții Iberiei nordice și-au păstrat independența, ocupând teritorii acum incluse în cadrul comunităților autonome Aragon, Asturia și Navarra. Sub
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
În urma conversiunilor masive din secolele X și XI, se crede că musulmanii au întrecut în număr creștinii pe teritoriile care au rămas sub conducere islamică. Comunitatea musulmană din Peninsula Iberică a fost ea însăși diversă și caracterizată de tensiuni sociale. Berberii din Africa de Nord, care au fost un component esențial al armatelor invadatoare, au intrat în conflict cu conducerea arabă din Orientul Mijlociu. Cu timpul, grupuri mari de mauri s-au instalat în valea râului Guadalquivir, pe coastele valenciene și (spre sfârșitul acestei
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
a fost ucisă de membrii Partidului Crucii cu Săgeți. Diplomatul elvețian a emis și el pașapoarte protectoare din ambasada suedeză în primăvara lui 1944; și omul de afaceri italian s-a dat drept diplomat suedez și a emis vize false. Berber Smit (Barbara Hogg), fiica lui Lolle Smit (1892-1961), director al N.V. Philips Budapesta și spion olandez lucrând pentru MI6 britanic, l-a ajutat și ea pe Wallenberg. Conform fiului ei, avea o relație romantică cu acesta. Cealaltă fiică a lui
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
al-Abbasiyya, a fost întemeiată în afara Kairouanului, parțial pentru a evita opoziția manifestată de juriștii și teologii malikiți, care condamnau ceea ce ei numeau viața lipsită de Divinitate a aghlabizilor și nu erau de acord de tratamentul inegal la care erau supușii berberii musulmani. În plus, fortificații de frontieră ("Ribat") au fost construite în Sousse and Monastir. De asemenea, aglabizii au mai pus la punct un sistem de irigații complex și au intensificat construirea de clădiri publice și de moschei. Sub emirul Ziyadat
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
de irigații complex și au intensificat construirea de clădiri publice și de moschei. Sub emirul Ziyadat Allah I (817-838), a început criza unei răscoale a trupelor arabe (824), care nu a fost redusă la tăcere decât în 836, cu sprijinul berberilor. Cucerirea Siciliei bizantine începând cu anul 827 sub Asad ibn al-Furat a fost și o încercare a a ține trupele neregulate sub control. Sicilia a fost achiziționată într-un ritm lent și abia în 902 ultimul avanpost bizantin (Taormina) a
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
bizantină. Declinul dinastiei aghlabizilor a început sub Ibrahim al II-lea ibn Ahmad (875-902). Controlul asupra Calabriei a fost pierdut în favoarea Bizanțului, un atac al tulunizilor din Egipt a fost respins cu mare greutate, iar reprimara unei noi răscoale a berberilor a costat pierderea multor vieți omenești. În plus, din 893 a început pătrunderea în rândurile berberilor Kutama a influenței șiite a fatimizilor, prin intermediul misiunii lui Ubaydalla Said, care în 909 a condus la detronarea dinaștilor aghlabizi.
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
Calabriei a fost pierdut în favoarea Bizanțului, un atac al tulunizilor din Egipt a fost respins cu mare greutate, iar reprimara unei noi răscoale a berberilor a costat pierderea multor vieți omenești. În plus, din 893 a început pătrunderea în rândurile berberilor Kutama a influenței șiite a fatimizilor, prin intermediul misiunii lui Ubaydalla Said, care în 909 a condus la detronarea dinaștilor aghlabizi.
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
bazați în Narbonne și aprovizionați fără probleme pe mare, au pornit spre est în anii 720, ajungând până la Autun în Burgundia (725). Amenințat de umayyazi la sud și de franci la nord, în 730 Eudes s-a aliat cu emirul berber "Uthman ibn Naissa", numit "Munuza" de franci, guvernatorul zonei care mai târziu a devenit Catalonia. Ca zălog, Uthman a primit-o pe Lampade, fiica lui Eudes, ca soție pentru a întări alianța, iar raidurile arabilor peste Pirinei, hotarul de sud
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
putut transporta — s-a descoperit că invadatorii s-au retras sub acoperirea nopții. Date fiind diferențele dintre cele două armate, mai ales că francii erau în majoritate infanterie, fără armuri, față de cavaleria berberă și arabă în armură sau în zale (berberii erau mai slab echipați), Charles Martel a luptat o bătălie defensivă strălucită. La locul și timpul ales de el, s-a împotrivit unei forțe mult superioare, și a învins.
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
toate acestea, ele influențează mai puțin mediul rural în comaparație cu cel urban, care, la rândul său, de pe coasta, menține, fără îndoială, față de puterile autohtone o cvasi-autonomie . Prima intervenție a românilor are loc în timpul războaielor punice, atunci când caută printre șefii berberi, aliații pentru a contracara puterea Carthaginei .. Acestea cucerite, regatele din Numidia și Mauritania sunt supuse treptat și în cele din urmă anexate că provincii . La est de Ampsaga, în Numidia, portul Chullu ( Collo ) este inclus alături de Cirta ( Constantine ) , Milev ( Milă
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
în " Mauritania cezareana’’ , administrată de la Caesarea ( Cherchell ) . La sfârșitul secolului al III-lea, la est de Sava se construiește în jurul orașului Sitifis ( Setif ), o Mauritanie setifiană . În general, orașele , fie colonii sau simple municipalități, sunt relativ puține în regiune iar berberii sunt relativ puțin îngăduitori cu curentul român . Există , totuși , un creștinism activ, de pe urma căruia a rămas mărturie ceea ce găsim la Tigzirt, în acea perioadă numit Iomnium : o bazilica din secolul al V -lea sau al VI lea sau prezenta din
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
român, regatul vandal ( 439-534 ), care își întemeiază capitala pentru o perioadă de timp la Saldae, oferă posibilitatea creării unor principate berbere independente. Bizantinii, sub Iustinian, au reușit să recâștige controlul unei părți din Africa de Nord. Cu toate acestea ei trezesc ostilitatea berberilor, denumiți mauri, și puterea lor rămâne fragilă. . În 647, călăreții arabi și musulmani iau parte la primele incursiuni în Ifriqiya . La vest , în munții care înconjoară Saldae ( Bejaia ), opoziția pe care o întâmpină este foarte puternică astfel încât denumesc zona el
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]