267 matches
-
furia pe care o producea modul boem de viață în burgezul obișnuit care găsea inacceptabile asemenea pretenții. În secolul XX, cuvântul scandal a primit un nou set de conotații, dar, mai ales, a devenit intrinsec artistului, mai mult decât o beretă, o cravată sau o umbrelă, uneori chiar mai nelipsit decât opera însăși. Unui artist i se cerea să provoace scandal, altfel nu va fi remarcat. Impresioniștii au produs un mic scandal, Picasso și cubismul pe următorul, futuriștii și dadaiștii s-
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
30 ai secolului trecut, cred că marele pericol al lumii în care trăim este comunismul. Această ideologie demonică e departe de a-și fi epuizat întreaga putere de seducție. E drept, bărbile lui Marx, Engels, Lenin au fost înlocuite de bereta lui Che Guevara. Esența rămâne însă aceeași. Iar când în spatele ei stă, de perversă veghe, și o mare forță statală - la Rusia mă refer - n-avem motive să dormim liniștiți în fața perspectivei repetării istoriei. Măruntul episod al stopării livrării gazului
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
a cucerit prin originalitate acasă și a făcut-o de curând și peste hotare: cu 40 de lucrări într-o expoziție în Franța. Iarna, în drum spre atelierul său de pe strada Eugeniu de Savoya nr. 11 din Timișoara, cu nelipsita beretă de artist, purtându-și cu sobrietate elegantul palton negru, lung, parcurge vechile străzi, de pe traseu, personajul binecunoscut în lumea artei Dumitru Popescu, până la cochetul său spațiu de creație în inima orașului. Vara, ținuta-i e mai lejeră, dar sobrietatea, chiar
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
purtându-și cu sobrietate elegantul palton negru, lung, parcurge vechile străzi, de pe traseu, personajul binecunoscut în lumea artei Dumitru Popescu, până la cochetul său spațiu de creație în inima orașului. Vara, ținuta-i e mai lejeră, dar sobrietatea, chiar și fără beretă și paltonul negru, rămâne aceeași. Doar pasul parcă e mai vioi, poate pentru că acolo, în atelier, la mansardă, mai aproape de lumină și libertate, îl așteaptă chipurile familiare ale personajelor de pe simeze, create în decursul anilor, dar și penelurile, șevaletul, culorile
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
În decursul căreia fusese Învestit În funcția de prior abia se sfârșise, iar pungașii aceia deja trădau? — Messer Durante, ești acolo? Deschide. Nu putea șovăi. Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor dăduse să Îi urmeze, dar mai apoi, probabil redescoperindu-și, vremelnic, demnitatea, se oprise În fața gropii. Dante dăduse și el Înapoi, Însă numai pentru a ridica de jos una din torțele scăpate de soldați. Își acoperi fața cu vălul beretei, pentru a-și proteja nasul și gura de miasme, și ilumină iarăși mortul. Încetul cu Încetul, inima Începea să Îi bată regulat. Varul săpase răni În carne, producând niște brazde stacojii, iar când fusese Înlăturat smulsese fâșii de piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga. Taman În spate la Fontana della Morte... bâigui omul, indicând direcția cu o mână tremurătoare. Dante se Îndreptă Într-acolo, satisfăcut de efectele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
drum prin Înghesuială și să se țină pe cât posibil pe marginea străzii, spre a evita abundentele excremente de cal. Se gândise că Însemnele prioratului aveau să fie suficiente pentru a-i deschide calea, Însă, după ce pierduse contactul cu garda Înarmată, bereta și bastonul aurit nu păreau să exercite nici un efect asupra maselor. Dimpotrivă, parcă atrăgeau obrăznicia sfruntată a plebeilor. Deja În două rânduri abia izbutise să evite două jeturi de urină provenite de pe la ferestre și Începea să nutrească bănuiala că, În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe neașteptate. Trupul ceda istovirii acelor două zile Îngrozitoare. Fu nevoit să se oprească la jumătatea drumului pentru a-și recăpăta suflarea. Se aruncă În pat Îmbrăcat, mulțumindu-se să Își dezlege Încălțămintea și să Își pună pe cap o beretă de noapte. Se gândi la tot ceea ce văzuse și auzise. La biserica morții. La mozaicul pe care Ambrogio nu Îl dusese până la capăt. La Înfiorătoarea sa mască funebră. Exista oare o legătură Între cele două obiecte? Cel iluminat de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
postav stacojie care Încă mai mirosea a vopsea, speriat de tonul său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua strânsă sub braț, Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar după ce făcu nici măcar o sută de pași, o slăbiciune neașteptată, Însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl supravegheze pe Bruno, ci pentru femeie. Așteptă preț de câteva clipe În spațiul porții, Înainte să iasă În stradă. Afară nu mai exista nici urmă de călugăr, iar Antilia era deja departe. Dante pășea cu fața ascunsă sub vălul beretei, prefăcându-se că se ferește de văpaia soarelui amiezii. O urmărea pe femeie de la o oarecare distanță, pentru ca ea să nu Îi observe prezența, În caz că s-ar fi Întors. Antilia luneca prin mulțime ca și când ar fi fost nevăzută, ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe uree... — Vreți să adunați urina și să faceți negoțul ăsta scârbos taman În fața Palatului priorilor? Dar urina e bună pentru argăsit... Și Împărații se Îngrijeau de strângerea ureei... — Du-te la dracu’, messer Duccio, cu tot cu ureea dumitale! Treci cu bereta, dacă vrei să strângi ceva! strigă Dante exasperat, Împingându-l Într-o parte și Îndreptându-se spre ieșire. După câțiva pași, se opri brusc și făcu grabnic cale Întoarsă. — Supune-i proiectul lui messer Lapo Salterello, colegul meu. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înfruntă lângă Ponte Vecchio, Încălcând exilul și legile. Eu dau fuga Într-acolo cu oamenii mei, dar e indispensabilă prezența cuiva care să poarte simbolurile autorității. Ți-am adus de la San Piero Însemnele. Unul dintre soldați se apropie, Încredințându-i bereta brodată și sceptrul aurit. — Nu te poți adresa colegilor mei? Îi replică poetul cu asprime, smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Florența ar fi fost azvârlită În haos, autorizându-l pe Bonifaciu să intervină, eventual recurgând la ajutorul regelui Franței, mereu În așteptare să Își umple cuferele cu florini. Trebuia să evite asta cu orice preț. Se grăbi să Își tragă bereta pe cap și se Îndreptă În goană spre ușă, ordonându-le gărzilor să Îl urmeze. Când ieși, aruncă o ultimă privire către membrii celui de Al Treilea Cer, care rămăseseră impasibili. Avea să se Întoarcă. Mai ales pentru unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
imagina că ea, Harriet, trebuie să fie cel puțin la fel de tare, doar pentru că o cunoaște. Ce trist. în seara aia, Baby adoptase un stil care era mai degrabă versiunea anilor ’90 a vulgarității, cu o vagă influență de regină trash: beretă, mărgele la gât, cercei rotunzi mici. Am observat că topul în dungi îi scotea în evidență ceva ce trebuia numit piept. Clar era un Wonderbra. Fără sutien, Baby avea sânii invizibili. Doi bărbați veniseră în urma ei și stăteau acum de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
telefon pe pachete de țigări la ora trei dimineața. Să conduci cu atenție. Am pornit dubița și am trecut pe lângă ei, făcându-le cu mâna. Baby s-a împiedicat din nou, iar Phil și Tim o țineau acum la mijloc. Bereta îi ajunsese pe-o ureche; arăta ca o cerșetoare psihedelică. Mă îndreptam spre casă, întrebându-mă dacă ar fi cazul să mă opresc pe la patiseria non-stop pe care o aveam în drum, hotărându-mă să nu mă mai deranjez. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după o clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura și nasul cu vălul beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce anevoie de-a lungul bordului. La jumătatea urcușului se uită Îndărăt, Îndemnându-l pe bargello, care continua să se zgâiască la statuetă cu o expresie năucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acesta Îi vom insufla teama și, În același timp, certitudinea Înșelătoare că se află În siguranță. Iar Între aceste Scila și Caribda Îmi voi Întinde plasa. O porni spre scară. Pe trepte, Își netezi grijuliu cutele hainei și Își potrivi bereta, așezându-și atent vălul peste umărul drept. Apoi Începu să coboare, trecând prin fața oamenilor așezați la masă, și se Îndreptă spre pata de lumină pe care o zărea dincolo de poartă. Fu nevoit să Își ferească ochii cu mâna făcută paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de cot. Se smuci din strânsoare, răsucindu-se ca o furie. Omul din spatele lui ridică mâinile În semn de pace, schițând un zâmbet. - Iartă-mă, messer Durante. Încercam doar să te ajut, exclamă el, aplecându-se să ridice de jos bereta poetului, care se rostogolise nu departe. Poetul recunoscu fața zâmbitoare a lui Arrigo da Jesi. Zâmbi la rândul său, Încercând să Își scuture haina de praf și de murdăriile de care se acoperise. - Iartă-mi, domnia ta, gestul. Dar, În vânzoleală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei de hățuri, oprindu-se la câțiva pași de ei. Poetul era sigur că nu mai văzuse niciodată pe nici unul dintre ei, cu excepția celui mai tânăr, care părea să conducă grupul. - Bună seara, messer Alighieri! strigă Franceschino Colonna, scoțându-și bereta cu un gest afectat. Iar voi, salutați-l pe priorul Florenței! strigă el către tovarășii săi. Cei trei bărbați Înclinară ușor din cap În semn de salut, bolborosind ceva. - Ce te poartă prin părțile astea, Colonna? Nu ești prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ridică din umeri. - Facă-se voia Domnului cel puternic și milostiv. Abia pe scări Își dădu seama că folosise formula păgânilor. Poetul o coti spre malul Arnului, trecând pe lângă atelierele tăbăcarilor. Încerca să se ferească de soarele după-amiezii cu vălul beretei și fluturându-și cu mâna prin fața nasului ca să alunge miasmele ce ieșeau din căzile stăteau pieile unde la muiat. Era un gest inutil, dar continua să Îl repete În mod automat, afundându-se din ce În ce mai mult În valul acela căldicel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să sperăm că nu va dispărea prea repede la loc în acest nicăieri, trage nădejde Rainer, care are nevoie de ea ca să‑l inspire. Tocmai s‑a împotmolit la pasajul unde moartea acoperă fața copilului mort din lac cu o beretă de marinar. Imaginea amintește vag de Trakl. Rainer mizează acum pe brutalitate; încercând să‑și ascundă slăbiciunea pe care o are față de Sophie, îi poruncește să se așeze pe propriul gazon. De fapt, ea ar fi trebuit să‑i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
conții, trubadurii, Farmecul Venerei, nurii? Alergările de cai, Pegașii plutind în Rai? Sărutările fatale În subsolul dumitale. Ce se-ntâmplă , căra mia? Am sărit în clasa-tria? Din intelectuali serioși, Devenirăm toți soioși. E timpul să refacem eticheta, Dăm șapca, îmbrăcam bereta, Bastonul, pipa din lemn tare, Scoatem maneaua, dăm concert de vioară. Care-i problema? Mă întreabă un jegos. Problema e că am ajuns prea jos. De din vale-n Cișmigiu, Îți scriu, Doamna, iti tot scriu, Dar în aer, ușurel
PE FALEZA DIN BALI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362394_a_363723]
-
în mine un diapazon, dar l-a plasat necorespunzător. Vibrează nepoftit, la te miri ce. Bruiaj. Pancarta cu soldatul e tot acolo, lângă minuscula cabină de grăniceri, doar că, de pe partea aceasta, redă, în replică, fotografia unui tânăr american, cu bereta reglementară, fără chipiu supradimensionat. Citim instrucțiunile pentru următoarea etapă din viața noastră: ÎN SECTORUL AMERICAN, INTERZIS PORTUL DE ARME; RESPECTATI REGULILE DE CIRCULAȚIE! Apoi, dacă asta-i tot, atunci, cu plăcere, cu mare plăcere! Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG Benissa noiembrie 2010
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
și funcție, numai să se vadă scăpat de el. Chipeș om, repet!... Orșovencelor, ce să-ți mai spun, li se scurgeau ochii după el, să vezi ce se mai sclifosea Georgeasca în prezența lui, nu mai știa ce model de beretă roșie să poarte. Ar fi trebuit de-acum să se așeze și el la casa lui, dar nu-și găsise încă pe cineva, familiile mai acătării din oraș îl priveau ca pe un cal breaz, avere, avere, dar când se
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]