138 matches
-
care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală). Pe de altă parte, înțelegerea bergsoniană a realității ca devenire și a temporalității ca "flux", "durată", și nu succesiune mecanică de momente (reclamată de majoritatea exegeților drept emblematică pentru romanul proustian) ar fi avut drept consecință inevitabilă nu doar disoluția narațiunii de tip silogistic-cauzal, ci și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sine. Numai că, pentru filosoful francez, această "conștiință de sine" nu e decât un moment tranzitoriu, ce se dizolvă la rândul său în "durata pură". De aceea, cu dreptate afirma Bertrand Russell într-o carte de popularizare că "în filosofia bergsoniană nu rămâne loc pentru acea modalitate de gândire contemplativă în cazul căreia, înălțându-ne deasupra vieții animale, devenim conștienți de marile țeluri", și asta deoarece distincția dintre subiect și obiect, dintre "mintea care gândește, rememorează și are imagini", pe de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în schimb de la procedeul "muzical" al memoriei involuntare și de la o structură deschisă, dinamică, modelată de "imaginea ascunsă" a timpului îngropat în pagina scrisă. Trebuie precizat acum că, deși se numără printre primii exegeți care au semnalat amestecul de elemente bergsoniene și husserliene în romanul lui Proust 24, Camil Petrescu îl interpretează pe scriitorul francez numai prin grila filosofiei lui Bergson și a "noii structuri", fără alte nuanțe (atât de necesare totuși, dată fiind complexitatea cazului). Spre exemplu, când explică diferența
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
împreună cu el că distincția aceasta dintre memoria voluntară și memoria involuntară "nu numai că nu figurează în opera domnului Bergson, ci este chiar contrazisă de ea"26 (suprapunerea dintre "subiectul" și "obiectul" cunoașterii depășește, la Proust, momentul dinamic al vitalismului bergsonian, atingând treapta extatică a transfigurării și a conștiinței de sine). Dar, dincolo de eroarea semnalată, Camil Petrescu interpretează abuziv (tot în cheie "bergsoniană") însăși poetica romanului proustian, roman al cărui mecanism de producere s-ar datora numai "structurii afective" ce călăuzește
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chiar contrazisă de ea"26 (suprapunerea dintre "subiectul" și "obiectul" cunoașterii depășește, la Proust, momentul dinamic al vitalismului bergsonian, atingând treapta extatică a transfigurării și a conștiinței de sine). Dar, dincolo de eroarea semnalată, Camil Petrescu interpretează abuziv (tot în cheie "bergsoniană") însăși poetica romanului proustian, roman al cărui mecanism de producere s-ar datora numai "structurii afective" ce călăuzește memoria naratorului, chiar și atunci când "accentul cade esențial pe cunoaștere": astfel, ghidată de sensibilitate, și nu de intelect, narațiunea proustiană ar urma
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la acela fenomenologic, într-un dozaj inefabil menit a surprinde atât partea de lumină, cât și pe aceea de umbră a sufletului omenesc. La o asemenea carte visa, în fond, și Camil Petrescu. Prin urmare, nu-i exclus ca răstălmăcirea bergsoniană a lui Proust să fi fost un act deliberat, prin care prozatorul român ținea să-și acorde lui însuși rolul de reformator al literaturii moderne. Întorcându-ne la distincția dintre cele două tipuri de memorie, remarcăm că naratorul proustian "privește
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
alt amănunt atrage atenția aici: imediat ce-și recapătă conștiința de sine, scriitorul decide să "privească" mai mult decât să "asculte" copilăria lui Bizu, copilărie "ce continua să alerge în pete de lumină și umbră", "ca un șuvoi" (asemeni "duratei" bergsoniene). Or, după cum am putut remarca, "privirea" instituie ruptura dintre "subiectul" cunoscător și "obiectul" cunoașterii, fiind agreată, după vorba lui Proust, doar de pictorii proști, cu ochi de fotograf și memorie... voluntară. Auzul, în schimb, e o cale de acces la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
moduri dintre cele mai surprinzătoare ; sau poate sunt circumstanțe în care eu pur și simplu văd cum este generat fără încetare ceva, într-o curgere perpetuă și o necontenită schimbare. De unde această capacitate de ivire ? Nu cred că doar intuiția bergsoniană implicată, este pur și simplu o caracteristică a adevărului, potențată de formidabila energie a nimicului. E un permanent început al vieții spiritului în lume... Trăim într-un prezent continuu, cu amintirile noastre și cu anticipările noastre, într-o conștiință mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
stabilită în mod întâmplător în acest caz, legând recursivitatea algoritmică de replicarea vieții și de autosimilaritatea textului. Critica domeniului vieții artificiale și a neodarwinismului diminuează strălucirea aurei demiurgice în care se înfășoară inițiatorii domeniului, în primul rând prin reactualizarea tezei bergsoniene a imposibilității de reproducere a „elanului vital” al evoluției sau a mișcării înseși a vieții: omul poate doar imita viața și procesele creării de viață, prin propria reproducere, precum software-ul unei inteligențe artificiale nu poate decât să imite, în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
gîndirii progresiste. Totuși, în timpul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, acest întreg ansamblu va începe să se năruie. Sub imboldul noilor cercetări din domeniul științelor sociale și umane are loc o reconsiderare a raționalismului, individualismului și liberalismului. Darwinismul, filosofia bergsoniană care privilegiază intuiția și evoluția în detrimentul rațiunii, și studiile efectuate de Freud 38 asupra inconștientului: iată tot atîtea elemente noi care vin să submineze bazele raționalismului și care vor da o grea lovitură corolarelor acestuia: liberalismul, democrația și credința într-
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
tiptil în urmă conului de umbra al lanternei. Apare și o repetiție: la fiecare zgomot ei se opresc și sting lumină 21. În continuare, Ieronim va aprinde și stinge lumina de mai multe ori, repetiție care subliniază o anumita mecanicitate bergsoniana. Înaintarea este întreruptă de incidentul ușii care scârțâie. Eliade se grăbește să ne dea explicația mundana și în același timp cu iz burlesc: "[P.D.] se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea și, [P.M.] rezemându-se, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
originar "autentic și nediluat al inconștientului"97. Din această perspectivă, satul românesc stă sub auspiciile autenticității. În același timp, autenticitatea exprimă calitatea fundamentală a existenței, esența, ființa. De "contact originar cu viața" va vorbi și Camil Petrescu într-un sens bergsonian, de intrare în clocotul și ,,imediatețea vieții". Autenticitatea tinde să devină deci adevărata realitate artistică, supremul atribut al artei, esența și specificul artei, dat fiind subiectivismul ei funciar. Condiția autenticității artei este recunoscută azi din plin de către esteticieni, în baza
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o scurtă însemnare din Note zilnice în care autorul se simte obligat să accepte existența unor "elaborări subconștiente". E o certitudine că timpul nu i-a mai oferit răgazul de a aprofunda teoriile legate de inconștient, mai ales că intuiționismul bergsonian și fenomenologia lui Husserl l-au absorbit cu totul și, în plus, aceste două tendințe moderne din filozofia secolului XX intrau aparent în contradicție cu noul curent freudist. Certitudinea se bazează și pe o logică a bunului-simț, când constați că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sprijinită pe simboluri ca cele descrise în (9c), completate și de intuirea infinitului, a vidului sau de tăcerea metafizică. Bibliografiile la acești din urmă termeni indică însă și concepții opuse ori diferite de intuiționism. Guénon se delimita adesea de intuiționismul bergsonian (nici o referire la "intuiționismul husserlian"), de cantitativismul din psihologie și științele umane, în general, care mai revine și astăzi în branșele matematizate ale psihologiei, sociologiei, economiei, lingvisticii. Dacă ținem seama că majoritatea lucrărilor cu astfel de subiecte au fost până
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual conținut de procesele amintite, care este rezumat în Principiile supreme păstrate de tradiții. Acestea sunt accesibile intuiției intelectuale, diferită de intuiția bergsoniană cu caracter sensibil, amestecată cu instinctul și cu sentimentele. (9a, p. 95) Într-un limbaj mai apropiat de cunoașterea comună (și aceasta respinsă de autor odată cu rezervele sale față de "votul universal", de "bunul-simț"), tradiția este aceea care asigură continuitatea și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fapte și detalii care nu pot fi încorporate de premisele de la care se pleacă. Căci unele premise sunt "naturaliste", altele sunt "evoluționiste", iar altele sunt "antimetafizice", așa cum se pot vedea și în pozitivismul comteean și în neopozitivism ori în intuiționismul bergsonian și în alte concepții apropiate. Autorul găsește ca alt factor răspunzător pentru devieri individualismul îmbinat cu utilitarismul. Ele au generat "iluziile" despre "mari personalități" și "genii" (9a, p. 93). În reforma religioasă, protestantismul a încurajat individualismul susținând "examenul liber" al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-și concentreze toate puterile pentru a le îndrepta spre lumea informală, singura care poate fi socotită "spirituală", ei le risipesc în diversitatea infinit schimbătoare și mișcătoare a formelor manifestării subtile (cea care corespunde cât se poate de exact concepției "realității" bergsoniene), fără să bănuiască faptul că ceea ce iau drept plenitudine a "vieții" nu este efectiv decât împărăția morții și a disoluției ireversibile". (15, p. 278) Din multitudinea de idei prezentate de filosof în această scriere am selectat pe cele care ne
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ea însăși o formă a subiectivității istorice. Ea se opune, cum am mai amintit deja, conceptului de „experiență adevărată“ al filozofiei vieții de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Conceptul lui Benja min este unul care se construiește plecând de la ideea bergsoniană a relației dintre experiență și memorie, iar memoria, mai departe, capătă, într-un corectiv specific lui Benjamin, un sens istoric, nu unul metafizic: „In der Tat ist die Erfahrung eine Sache der Tradition, im kollektiven wie im privaten Leben.“ Despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de bun seam. Indiferent îns de cile, sau criteriile prin care Ralea a abordat problemele religiei, faptul de a fi prezentat, sub aspect istoric și analitic, câteva perspective ale religiosului este absolut meritoriu. Centrându-și studiul pe câteva dintre ideile bergsoniene din Cele dou surse ale moralei și religie?, demonstrând în ce fel spectacolul religiilor e înc foarte umilitor pentru inteligența uman (absurdul religiilor încurajând în unele cazuri imoralitatea și impunând sacrificii, chiar crime, Ralea face pertinent o ampl trecere în
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
grandioasă"142 simțul realului nu exclude "poezia materiei"!). Teoreticianul romanului experimental va fi câștigat probabil simpatia criticului român prin observațiile privind tragismul condiției umane (mai exact: fatalitatea biologică), traductibil estetic în nota acelui "comic dureros" menit a scoate în relief, bergsonian vorbind, mecanica dindărătul "viului". De aici și indecizia inițială a lui Lovinescu, care va oscila o vreme între o literatură de tip mimetic-naturalist și una de factură expresiv-melodramatică (la momentul dramei De peste prag), sfârșind prin a opta fără șovăire pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adevăr, nimica toată, și ceea ce reprezintă, demnități înalte ale statului, escitează râsul și ironia cititorului"233. Mai întâi, găsim necesară reliefarea unor aspecte teoretice asupra relației dintre comic și polemic, care să ajute demersului nostru interpretativ. Dacă plecăm de la premisa bergsoniană că râsul "trebuie să răspundă anumitor exigențe ale vieții în comun", adică dacă insistăm asupra semnificației sociale a râsului, îl vom putea defini, generic evident și din perspectiva focalizării noastre, ca un mod indirect de agresiune publică pe care scriitorul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a caracterului pe care societatea ar vrea deopotrivă să le elimine, pentru a obține de la membrii ei cea mai mare elasticitate și cea mai înaltă sociabilitate posibile. Această rigiditate constituie comicul, a cărui pedeapsă este râsul"237. Întâlnim în viziunea bergsoniană ideea centrală a preambulului nostru teoretic, și anume că, în publicistica polemică, recursul la comic face posibilă dubla finalitate a discursului: etică, rizibilul făcând parte din arsenalul punitiv al oricărui pamfletar, așadar comicul poate fi privit, din acest unghi, ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
superiorității, fie pe cea a relaxării". "Aforismele" rostite de Mitică par un ecou al definiției dată comicului de Immanuel Kant. Automatismul personajelor din comedia O scrisoare pierdută și în Boborul imprevizibila trecere din zonele spiritului în sfera materialității, ilustrează ideile bergsoniene despre comic. În acest context, Loredana Ilie avansează un nou concept operațional. Gândul formulat de Paul Zarifopol: Caragiale deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului ca instinct fundamental" este transformat într-o edificatoare constantă a creației și a personalității
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne coboară brusc de pe culmile sublimului în banalitate, din sfera sufletului în cea a trupului. Prin astfel de exemplificări și prin explicitarea comicului prin analogie cu un resort care se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu studiile care focalizează mecanismul de relaxare prin râsul comic a unei tensiuni psihice acumulate. Studiile sale constituie, așadar, o sinteză a principalelor contribuții teoretice aplecate asupra comicului. Foarte sumar ne vom referi și la problematica legată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caricatură Caragiale nu vizează numai personajul, ci și situația, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu pervertirea revoluției, eveniment încărcat de semnificații istorice dar transformat în pretext pentru zaiafet ad-hoc (Boborul!, Baioneta inteligentă[Garda civică], Jertfe patriotice). Tehnica proliferării, după formula bergsoniană a bulgărelui de zăpadă, ține tot de manifestarea gustului pentru "enorm" și "monstruos" în forma grotescului aglomerării de tip rabelaisian, elocventă fiind bucata Moșii / Tablă de materii. Grobianismul, ca formă a grotescului prin supraabundență alimentară este, de altfel, o constantă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]