99 matches
-
difracției cu raze X au fost identificați diverși compuși ai berkeliului, precum bioxidul de berkeliu, fluorura de berkeliu (BkF), oxiclorura de berkeliu (BkOCl) și trioxidul de berkeliu (BkO). În anul 1962 a fost izolată o cantitate vizibilă de clorură de berkeliu (BkCl), cu masa de 3 miliardimi de gram. Aceasta a fost prima dată când s-a putut produce un compus de berkeliu, pur. Sunt cunoscuți doi oxizi de berkeliu, în care starea de oxidare a actinidului este +3 (BkO) și
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
BkOCl) și trioxidul de berkeliu (BkO). În anul 1962 a fost izolată o cantitate vizibilă de clorură de berkeliu (BkCl), cu masa de 3 miliardimi de gram. Aceasta a fost prima dată când s-a putut produce un compus de berkeliu, pur. Sunt cunoscuți doi oxizi de berkeliu, în care starea de oxidare a actinidului este +3 (BkO) și +4 (BkO). Oxidul de berkeliu (IV) este un compus solid, de culoare brună, ce cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Oxidul de
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
anul 1962 a fost izolată o cantitate vizibilă de clorură de berkeliu (BkCl), cu masa de 3 miliardimi de gram. Aceasta a fost prima dată când s-a putut produce un compus de berkeliu, pur. Sunt cunoscuți doi oxizi de berkeliu, în care starea de oxidare a actinidului este +3 (BkO) și +4 (BkO). Oxidul de berkeliu (IV) este un compus solid, de culoare brună, ce cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Oxidul de berkeliu (III) este format din reducerea BkO
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
3 miliardimi de gram. Aceasta a fost prima dată când s-a putut produce un compus de berkeliu, pur. Sunt cunoscuți doi oxizi de berkeliu, în care starea de oxidare a actinidului este +3 (BkO) și +4 (BkO). Oxidul de berkeliu (IV) este un compus solid, de culoare brună, ce cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Oxidul de berkeliu (III) este format din reducerea BkO cu hidrogen molecular, după reacția: Acesta este un compus solid, galben cu tente verzui, cu un
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
pur. Sunt cunoscuți doi oxizi de berkeliu, în care starea de oxidare a actinidului este +3 (BkO) și +4 (BkO). Oxidul de berkeliu (IV) este un compus solid, de culoare brună, ce cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Oxidul de berkeliu (III) este format din reducerea BkO cu hidrogen molecular, după reacția: Acesta este un compus solid, galben cu tente verzui, cu un punct de topire de 1920 °C și cu cristalele sub formă cubică cu fețe centrate. Încălzit la 1200
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
cubică cu fețe centrate. Încălzit la 1200 °C, BkO cubic își schimbă forma cristalină în monoclinică, care se reschimbă în hexagonală la 1750 °C; aceste tranziții sunt reversibile. Astfel de schimbări de compoziție sunt tipice pentru hexaoxizii actinidelor. Oxidul de berkeliu (II), BkO, a fost raportat ca un solid sfărâmicios de culoare gri ce formează cristale cubice cu fețe centrate. Însă, pentru acest compus, savanții rămân incerți cu privire la compoziția chimică a acestuia. În compușii halogenați, berkeliul poate avea starea de oxidare
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
pentru hexaoxizii actinidelor. Oxidul de berkeliu (II), BkO, a fost raportat ca un solid sfărâmicios de culoare gri ce formează cristale cubice cu fețe centrate. Însă, pentru acest compus, savanții rămân incerți cu privire la compoziția chimică a acestuia. În compușii halogenați, berkeliul poate avea starea de oxidare +3 sau +4. Starea +3 este cea mai stabilă, în special în soluții, deși halogenurile tetravalente (ca BkF și CsBkCl) sunt cunoscute doar în formă solidă. Coordinarea atomilor de berkeliu în fluorura și în clorura
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
a acestuia. În compușii halogenați, berkeliul poate avea starea de oxidare +3 sau +4. Starea +3 este cea mai stabilă, în special în soluții, deși halogenurile tetravalente (ca BkF și CsBkCl) sunt cunoscute doar în formă solidă. Coordinarea atomilor de berkeliu în fluorura și în clorura sa trivalentă se face în forma trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 9. În bromurile trivalente, forma cristalină este trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 8, sau octaedrică, cu numărul 6 , iar în iodură forma
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
sa trivalentă se face în forma trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 9. În bromurile trivalente, forma cristalină este trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 8, sau octaedrică, cu numărul 6 , iar în iodură forma cristalină este octaedrală. Fluorura de berkeliu (IV) (BkF) este un solid ionic galben-verzui ce cristalizează în sistemul de cristalizare monoclinic, și este izotopică cu tetrafluorura de uraniu și cu fluorura de zirconiu. Fluorura de berkeliu (III) (BkF)este, de asemenea, un solid galben-verzui, dar care n-
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
numărul 6 , iar în iodură forma cristalină este octaedrală. Fluorura de berkeliu (IV) (BkF) este un solid ionic galben-verzui ce cristalizează în sistemul de cristalizare monoclinic, și este izotopică cu tetrafluorura de uraniu și cu fluorura de zirconiu. Fluorura de berkeliu (III) (BkF)este, de asemenea, un solid galben-verzui, dar care n-are structură cristalină. Cea mai stabilă fază la temperaturi mici are cristale ortorombice, substanța fiind izotopică cu fluorura de ytriu. Încălzită între 350 și 600 °C, aceasta își transformă
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
dar care n-are structură cristalină. Cea mai stabilă fază la temperaturi mici are cristale ortorombice, substanța fiind izotopică cu fluorura de ytriu. Încălzită între 350 și 600 °C, aceasta își transformă cristalele în trigonale. Cantități vizibile de clorură de berkeliu (III) (BkCl) au fost cercetate și apoi caracterizate în anul 1962. Cântărirea acestora a indicat o greutate de 3 milionimi de gram. Acest compus poate fi preparat prin introducerea vaporilor de acid clorhidric într-un tub de curaț evacuat cu
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
cercetate și apoi caracterizate în anul 1962. Cântărirea acestora a indicat o greutate de 3 milionimi de gram. Acest compus poate fi preparat prin introducerea vaporilor de acid clorhidric într-un tub de curaț evacuat cu conținut de oxid de berkeliu și supus unei temperaturi de aproximativ 500 °C. Acest solid verde are un punct de topire de 600 °C, și cristalizează hexagonal, fiind astfel izotipic cu clorura de uraniu (III). Când este încălzită aproape până la temperatura de topire, BkCl convertește
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
un punct de topire de 600 °C, și cristalizează hexagonal, fiind astfel izotipic cu clorura de uraniu (III). Când este încălzită aproape până la temperatura de topire, BkCl convertește în sistemul de cristalizare ortorombic. Sunt cunoscute două forme de bromură de berkeliu cu valență 3: una monoclinică, în care numărul de coordinare este 6, și una ortorombică, cu numărul de coordinare 8. Cea din urmă este mai puțin stabilă, transformându-se în faza terminală în timpul încălzirii la 350 °C. Un fenomen important
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
din urmă poate fi redus prin cu hidrogen până la CfBr, dar primul nu poate. Acest rezultat a fost reprodus pe mostre individuale de BkBr și de CfBr, precum și pe probe cu bromurile amestecate ale celor două elemente. Inter-formarea californiului în berkeliu are loc la o rată de 0,22% pe zi, constituind un obstacol intrinsec în studierea proprietăților berkeliului. Totuși, efectul chimic al californiului poate fi evitat, astfel măsurătorile trebuie făcute luând în considerare și timpul trecut. Mai sunt cunoscuți câțiva
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
reprodus pe mostre individuale de BkBr și de CfBr, precum și pe probe cu bromurile amestecate ale celor două elemente. Inter-formarea californiului în berkeliu are loc la o rată de 0,22% pe zi, constituind un obstacol intrinsec în studierea proprietăților berkeliului. Totuși, efectul chimic al californiului poate fi evitat, astfel măsurătorile trebuie făcute luând în considerare și timpul trecut. Mai sunt cunoscuți câțiva compușii ai berkeliului-249 cu azotul, fosforul, arsenul și stibiul. Aceștia cristalizează cubic și pot fi preparați prin reacția
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
chimic al californiului poate fi evitat, astfel măsurătorile trebuie făcute luând în considerare și timpul trecut. Mai sunt cunoscuți câțiva compușii ai berkeliului-249 cu azotul, fosforul, arsenul și stibiul. Aceștia cristalizează cubic și pot fi preparați prin reacția hidrurii de berkeliu (III) (BkH) sau a berkeliului metalic cu aceste elemente chimice la temperaturi ridicate (de aproximativ 600 °C) sub vid. Sulfura de berkeliu (S) poate fi preparată prin tratarea oxidului de berkeliu cu un amestec de vapori de acid sulfhidric și
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
evitat, astfel măsurătorile trebuie făcute luând în considerare și timpul trecut. Mai sunt cunoscuți câțiva compușii ai berkeliului-249 cu azotul, fosforul, arsenul și stibiul. Aceștia cristalizează cubic și pot fi preparați prin reacția hidrurii de berkeliu (III) (BkH) sau a berkeliului metalic cu aceste elemente chimice la temperaturi ridicate (de aproximativ 600 °C) sub vid. Sulfura de berkeliu (S) poate fi preparată prin tratarea oxidului de berkeliu cu un amestec de vapori de acid sulfhidric și sulfură de carbon la o
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
berkeliului-249 cu azotul, fosforul, arsenul și stibiul. Aceștia cristalizează cubic și pot fi preparați prin reacția hidrurii de berkeliu (III) (BkH) sau a berkeliului metalic cu aceste elemente chimice la temperaturi ridicate (de aproximativ 600 °C) sub vid. Sulfura de berkeliu (S) poate fi preparată prin tratarea oxidului de berkeliu cu un amestec de vapori de acid sulfhidric și sulfură de carbon la o temperatură de 1130 °C, sau prin reacția directă dintre berkeliul metalic cu sulful elementar. Acest compus are
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
cubic și pot fi preparați prin reacția hidrurii de berkeliu (III) (BkH) sau a berkeliului metalic cu aceste elemente chimice la temperaturi ridicate (de aproximativ 600 °C) sub vid. Sulfura de berkeliu (S) poate fi preparată prin tratarea oxidului de berkeliu cu un amestec de vapori de acid sulfhidric și sulfură de carbon la o temperatură de 1130 °C, sau prin reacția directă dintre berkeliul metalic cu sulful elementar. Acest compus are culoarea neagră-albăstrie și cristalizează în sistemul de cristalizare cubic
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
aproximativ 600 °C) sub vid. Sulfura de berkeliu (S) poate fi preparată prin tratarea oxidului de berkeliu cu un amestec de vapori de acid sulfhidric și sulfură de carbon la o temperatură de 1130 °C, sau prin reacția directă dintre berkeliul metalic cu sulful elementar. Acest compus are culoarea neagră-albăstrie și cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Hidroxizii de berkeliu cu valență trei și patru sunt stabili în soluții de hidroxid de sodiu . Fosfatul de berkeliu (III) (BkPO) este un compus
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
amestec de vapori de acid sulfhidric și sulfură de carbon la o temperatură de 1130 °C, sau prin reacția directă dintre berkeliul metalic cu sulful elementar. Acest compus are culoarea neagră-albăstrie și cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Hidroxizii de berkeliu cu valență trei și patru sunt stabili în soluții de hidroxid de sodiu . Fosfatul de berkeliu (III) (BkPO) este un compus solid ce prezintă fenomenul de fluorescență de culoare verde. Hidrurile de berkeliu sunt produse prin reacția metalului cu hidrogen
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
sau prin reacția directă dintre berkeliul metalic cu sulful elementar. Acest compus are culoarea neagră-albăstrie și cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Hidroxizii de berkeliu cu valență trei și patru sunt stabili în soluții de hidroxid de sodiu . Fosfatul de berkeliu (III) (BkPO) este un compus solid ce prezintă fenomenul de fluorescență de culoare verde. Hidrurile de berkeliu sunt produse prin reacția metalului cu hidrogen gazos la o temperatură de aproximativ 250 °C. Acestea nu sunt stoichiometrice cu formula nominală BkH
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
în sistemul de cristalizare cubic. Hidroxizii de berkeliu cu valență trei și patru sunt stabili în soluții de hidroxid de sodiu . Fosfatul de berkeliu (III) (BkPO) este un compus solid ce prezintă fenomenul de fluorescență de culoare verde. Hidrurile de berkeliu sunt produse prin reacția metalului cu hidrogen gazos la o temperatură de aproximativ 250 °C. Acestea nu sunt stoichiometrice cu formula nominală BkH (0 < x < 1). Din punct de vedere cristalin, trihidrura de berkeliu are cristale hexagonale, iar bihidrura are
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
fluorescență de culoare verde. Hidrurile de berkeliu sunt produse prin reacția metalului cu hidrogen gazos la o temperatură de aproximativ 250 °C. Acestea nu sunt stoichiometrice cu formula nominală BkH (0 < x < 1). Din punct de vedere cristalin, trihidrura de berkeliu are cristale hexagonale, iar bihidrura are cristale cubice. Alte câteva săruri de berkeliu sunt cunoscute, printre care se numără și oxisulfura de berkeliu (BkOS) și azotatul hidratat (), clorura (), sulfatul () și oxalatul de berkeliu (). Descompunerea termică la 600 °C a într-
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
hidrogen gazos la o temperatură de aproximativ 250 °C. Acestea nu sunt stoichiometrice cu formula nominală BkH (0 < x < 1). Din punct de vedere cristalin, trihidrura de berkeliu are cristale hexagonale, iar bihidrura are cristale cubice. Alte câteva săruri de berkeliu sunt cunoscute, printre care se numără și oxisulfura de berkeliu (BkOS) și azotatul hidratat (), clorura (), sulfatul () și oxalatul de berkeliu (). Descompunerea termică la 600 °C a într-o atmosferă de argon (ce ajută la evitarea oxidării la ) produce cristalele ortorombice
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]