165 matches
-
i-au crezut invulnerabili. Dar mințile lor perfide au intuit În curând că În platoșele creștine exista un punct slab, cu rezultatele pe care ți le poți Închipui, și pentru care ai avut parte de o mostră chiar adineaori. În ciuda beteșugului său, Baldo izbutește, cu această priză, să dovedească oameni mai vânjoși decât el și să păstreze În cârciuma lui o ordine de invidiat. Între timp, o tobă puternică se adăugase celorlalte instrumente, acoperindu-le. Părea un semn, Întrucât dansatoarea Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ci și prin registrele cămătarilor. Priorul era din ce În ce mai Întunecat la față. Lângă el, Fecioara din Antiohia Își ridicase vălul. Încă o dată, trăsăturile ei enigmatice Îl impresionară adânc. Pentru un moment, avu senzația că era pe cale să spună ceva și că beteșugul ei era și el un truc. Dar ea se mărgini să respire adânc. - Da, să-i ia naiba. Dar vreau să știu tot, și fără nici o reținere. Cine a organizat Înșelăciunea? Și cine sunt persoanele acelea cărora ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din gura care Încerca cu disperare să respire. Apoi Îi dădu drumul brusc. - Arrigo! murmură el. În fond, la asta se și aștepta. Așa trebuia să fie. Potrivit rațiunii, care nu greșește. Cel care Îi bântuie permanent mintea. Arrigo, cu beteșugul său de la picior, semnul pe care i-l lăsase necuratul. Arrigo, „omul neîntreg”. Celălalt păru pe punctul să adauge ceva. Stătea acolo și Își tot masa gâtul, Încercând să-și recapete suflarea. Însă mai apoi se răsuci brusc, plecând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plecat de-acasă Stă speriat sub o mașină Și privește pe furiș, Ploaia ce cade pieziș. Prin băltoace trec galoși Care-și scutură mirarea... Și întreabă cu franchețe: -S-a mutat pe-aicea marea? Dar bagheta unui Mag, Ce nu are beteșug A lovit în coamă norii Și speriați cu toții fug... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Furtuna / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile
FURTUNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348569_a_349898]
-
pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala, căci repeta fiecare cuvânt de mai multe ori, până-l nimerea până la capăt. Poante multe i-au scos sătenii pe seama acestui beteșug. Avea omul, totuși, o oarecare gospodărie frumușică în sătucul acela ascuns în pădure. Alături se afla un pârâu, iar câțiva copaci stăteau gata să cadă pe casă. Vara, prin desișuri, erau mulți hribi, gălbiori, iar în luminișuri era belșug de
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
om, ce pare cam simpluț, ca să nu spun mai mult ! Ia, hai, să fac o verificare mai atentă, la fața locului... În poartă bătu un bătrân înalt ce se sprijinea pe un toiag, deși nu părea deloc ajuns de vreun beteșug. Câinii domnului Duluman, niște creaturi greu de definit, cu ochi roșii și bale verzui, să repeziră în salturi spre poartă, deoarece rația lor zilnică, bine gândită de gospodar, era formată din șuturi, coji de cartofi și multe înjurături, iar vara
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
ruguri înalte în depărtări, De-atâta lumină, eu nu mai văd nimic, Secera lunii se tot ascute pe zări. ÎN TOAMNA ASTA ... În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug
RECENZIE LA ROMANUL RĂDĂCINI (PURANI DE VIDELE, LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI MELE) DE FLOAREA CĂRBUNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351223_a_352552]
-
exemplele lui Achile și Patrocle, sau Castor și Pollux, era favorite. Lecțiile și antrenamentele erau foarte dure, iar batjocora față de cei slabi era necruțătoare. Astfel putem explica de ce regii sau comandații militari, de orice rang, erau bărbați căliți, lipsiți de beteșuguri. Iar pentru un rege, la urcarea pe tron, multă vreme, integritatea fizică, era o condiție sine qua non. Putem aminti, specifică orientului, deci și Țărilor Române, mutilarea vizibilă (tăierea nasului) pentru înlăturarea unui pretendent prea insistent. În procesul de pregătire
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
Nevastă-sa îl și certase că l-a pus așa departe de casă. “- Bă, omule, ne ia ăștia și cotețul nu numai găinile! Crezi că auzim noi, din casă, cand vin hoții?” Cum avea un somn foarte ușor, de, un beteșug rămas de pe urma războiului din care se întorsese de curând, simțea, vorba nevesti-si și vântul, dar ditamai cârâitul unei găini. Așa că foarte atent, ușor, se duse în camera, unde nevastă-sa dormea fără nicio grijă. “- Fă, ia scoal! Tu nu auziși
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
demasca dușmanii socialismului victorios: „... fiul episcopului Grigorie Leu al Hușilor, Vasile Leu care se pretindea episcop facut undeva, pe la Viena de nu știu cine... Adevarul era ca era numai preot, dar era un „șmecheraș”... Se simte aici, înfară de bâlbâiala vârstei cu beteșug mintal, contrapropaganda tarzie, la alta generatie de preoti „pregatiti” la școli, precum cea de mai târziu de la Sibiu, pentru propaganda in strainatate doar a lui Justinian; adică punându-l pe acesta în continuitatea unor ierarhii mai vechi, dar denigrând traditia
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
la moarte. În schimb, a fost osândit la mulți ani de pușcărie. Împreună cu alții ca el, au fost pedepsiți să facă opt ani de muncă silnică. Duși cu escortă, au ajuns în ocnele de sare, de pe urma cărora căpătase un mare beteșug. De câteva ori pe an îi curgeau șiroaie de sânge din pulpele permanent tumefiate, cu pielea vânătă și jupuită împovărându-l cu o neputință definitivă. - Nașă Cătălină, te rog nu mă alinta cu dumneata ca pe un străin. Zi-mi
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
Premierul Victor Ponta tocmai anunță triumfalist că totul decurge normal și până la acea oră nu s-a înregistrat nici o reclamație... *** Pe la nu știu care ceas din noapte, trezindu-mă ca să aflu rezultatul votului sau, poate, vorba lui Arghezi: din inexorabilități mai aproape de beteșugurile mele (n-am pus ghilimele dinadins ca să fiu acuzat de plagiat), dându-mi seama că nu-mi ieșea din minte senina declarație a Premierului, am început să mă întreb de ce, în articole recente, am apelat eu la o zicală precum
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360072_a_361401]
-
a impresionat a fost lucrarea” Timiditate”. Semnificația și simplitatea acestei lucrări, arbitrară, mi-a izbit atât de puternic privirea, încât multă vreme mi-a completat recuzita ochiului. Poate că sufletul ei componistic, s-a răsfrânt direct asupra mea, ghicindu-mi beteșugul timidității care uneori mă stăpânește cu desăvârșire ... După mai multe insistențe, am remarcat frumosul ”Autoportret din nisip.” Și iată, artista Maia Martin, așezată în fața oglinzii și-a răsfrânt imaginea pe pânză, de o putem recunoaște întocmai cum îi este ființa
AUTOPORTRET DIN NISIP de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359638_a_360967]
-
adevărați oameni devotați patriei... spre a o sluji cu demnitate și credință. În aceste vorbe de duh sunt esențe ce au fost adunate de inegalabilul maestru Anton Pann, care ne-a lăsat comori inestimabile din care putem să aflăm multe "beteșuguri" ce-l carcterizează pe omul ce nu ține seama de vorba înțeleaptă a celor din jur, realitate pe care o trăim și astăzi... Trag cortia ca pe-o spumă, Totu-i viu ca și-altădată... Gluma dacă-i spusă bine
ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341997_a_343326]
-
până când jucătorul se prăvălea! Aceasta cădere nu-i părea o nevolnicie, o înfrângere, ci mai degrabă o jertfă dăruită Cerului pentru aproapele osândit la grea suferință! Anul acela, în băietan se născuse mare spaimă: Dacă nu avea să-și vestească beteșugul nimeni?! Cum să-i mai vadă la lucru pe slăviții lui? Dar dacă avea să cadă el la zăcere? Poate ar fi fost mai bine așa... I-ar fi aflat dintr-un foc pornind, schimbând mândrețea de plimbat pe săltatul
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
schimbi și tu concepția despre lume,” încheie nerăbdător Nando discuția. Se opriră în fața unei căsuțe bătrânești, dărăpănate învelita cu carton, Nando deschise poartă ce se ținea doar într-o balama însă o făcu că unul de-al casei ce cunoștea beteșugul acelei porți. De asemenea din gardul acelei curți lipseau scânduri, intrară în curte la una din ferestrele casei era aprinsă lumină și nu erau trase perdelele pe prispa casei în dreptul ferestrei erau strânși câțiva tineri de prin cartier pe care
ORIZONTURI ÎNTUNECATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379931_a_381260]
-
creștinesc. Dacă într-adevăr dai din milă ceva unui nevoiaș dă-i o pâine, un șal, o gheată. În nici un caz un leu care, în fapt îi este imediat luat de „gestionarul operei de binefacere” ce culege adevărate averi pe seama beteșugului celui exploatat. Am devenit cu toții „un stat de cerșetori”. Nu datorată celor care cerșesc peste hotare făcându-ne de râs. Ne-am obișnuit ca statul să creeze locuri de muncă. Ne-am obișnuit ca statul să dea salarii sau pensii
STATUL ŞI POMANA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374487_a_375816]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎN TOAMNA ASTA... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug
ÎN TOAMNA ASTA... de GEORGE PENA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371400_a_372729]
-
și patimi, într-un flux novator... XII. ÎN TOAMNA ASTA..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016. În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
tot vrăjesc, la serbători mari vrăjesc, când se betejesc, când mor încă vrăjesc, și pentru ca să poată merje sufletul la Dumnezeu încă vrăjesc, când cumpără, când vinde, când merg să fure, când merg la judecată, vrăjesc, și toată întâmplarea și tot beteșugul au a lor osibite descântece și farmece” pe care „oamenii cei proști le țin și le cred ca pe niște leji firești și dumnezeiești” (32, p. 341). S-ar putea crede că pasajul reprodus mai sus ar fi un simplu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cât și în cele de jos și în neamul nostru, astfel că a pătruns și în casa noastră și Domnia Sa Mama noastră este într-o rea stare și cu greu putem afla astfel de om care s-ar pricepe la beteșuguri”). Consacră tristului eveniment un scurt capitol izolat prin titlu (transformă, deci, fapta într-una de primă mărime: Pentru pristăvirea dumneaei jupânésii Stancăi Brâncoveanu-Cantacuzino, maica Mării sale Costandin vodă), pomenește vârsta defunctei văduve a lui Papa Brâncoveanu și, mai ales, evocă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
teribil de înșelătoare. Există o presă venală și cinică. O presă a urii, hotărâtă să distrugă demnitatea altora. O presă partizană care interpretează faptele cum vrea ea, ignorând sau denaturând restul. Există, însă, și o presă care, în ciuda oricăror mici beteșuguri, caută să-și împlinească misiunea: să îndemne cititorii să participe la aventura umană a timpului în care trăiesc, arătându-le ce este bun și ce este rău, la adăpost de presiunile puterii sau ale momentului [...] Bineînțeles că în profesiunea noastră
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
rămâneau, în schimb, prin ele însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu întinerite, nemuritoare prin permanenta lor reluare. Se râdea, mai rar, ceva se pierduse, se mai întrebau între ele, așa cum nu se întâmpla altădată, despre unele beteșuguri ale sănătății lor înșelătoare, dar după puțin timp, ca și cum nimic important nu le preocupase până atunci, aceste neplăcute conversații erau date la o parte ca pe niște lucruri nefolositoare, își reluau apoi vorbăria, mereu aceeași, singura ce dădea sens existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și stropitcu albastru, și pe mine m-a poftit la odihnă, pe prispa largă. Era un român voinic, cu plete lungi, cu mustața căruntă și cu ochii îngropați sub tufele sprâncenelor. Umbla numai puțintel într-o parte: avea un ușor beteșug la un picior. M-a cinstit foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-o oală cu borș o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]