90 matches
-
cultural în Ungaria lui Matei Corvin îl socotește ca fiind consecința Reformei religioase. În discuție este atmosfera intelectuală - inspirată parcă de conceptele lui Erasmus, precum și de „ereticii” umaniști protestanți (de pildă Giorgio Blandrata, Johann Sommer, Francisc Davidis ș.a.) - pe care bibliofilul Teleki o sesizează, chiar dacă așezarea în timp a factorilor de emulație nu o face corect. Reformismul radical profesat la curtea lui Ioan al II-lea Sigismund - e cazul confesiunii protestante a antitrinitarienilor aflată într-un permanent contact cu Italia - face
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
necesitat cheltuieli imense, dublate de o constantă preocupare pentru tot ceea ce putea fi valoare în ordinea creării unei culturi artistice și științifice. Înconjurat de un cerc de specialiști, între care, alături de amintitul Hahnemann, figura un număr important de librari și bibliofili, el se evidențiază și dintr-un alt fapt remarcabil: încurajarea artiștilor și a oamenilor de știință din Sibiu. Era acolo o atmosferă de entuziasm, o efervescență spirituală meritorie pe care, așa cum am văzut, cancelarul Teleki de la Târgu-Mureș o prețuia cum
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Elisavetei (n. Pallady) și al lui Timotei Balmuș, agricultori. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1966), devenind cercetător științific la Institutul de Literatură și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova și președinte al Societății Bibliofililor din Republica Moldova. Publică, din 1972, în revistele „Nistru”, „Basarabia”, „Literatură și artă”, „Caiete critice” etc., precum și în culegeri colective, articole și studii despre Dimitrie Cantemir, Al. Hâjdeu, M. Kogălniceanu, B. P. Hasdeu și alți scriitori. A îngrijit ediții din scrierile
BALMUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285584_a_286913]
-
iveală. O dovedește un nonagenar din Bârlad, profesorul Alexandru Mânăstireanu, care a avut curajul de a debuta ca scriitor la peste 90 de ani! Cartea sa, autobiografică, intitulată „Călător... prin vâltoarea vremii”, s-a bucurat de o caldă primire din partea bibliofililor, mai ales că ea reflectă experiența, adesea amară, a unui om care a trăit, practic, „cât veacul”, reprezentând o cronică a secolului al XX-lea și care a cunoscut represiunea comunistă, dar și-a păstrat coloana vertebrală și harul de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trebuie să le ia în fiecare seară și se repezi la bucătărie, să facă ceai. „Îți fac și dumitale. Un ceai special. Am un ceai indian, formidabil. Cu totul, cu totul special. Face minuni. Minuni inconfortabile, uneori, crede-mă“, bodogănea bibliofilul, retrăgându-se spre bucătărie. Îl aștepta să revină, privea peretele foarte înalt, ca la clădirile interbelice, plin de cotoare aurite și exotice. Se rotise iarăși spre fereastră. Perechea se depărta, lent lent. Câinele demn, cu capul îngust, fluturând pletele cărturărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ghearele gura ochii mintea, mușcat salivat halit înghițit digerat eliminat, ducă-se pe pustii, asta-i totul, o clipă, un cutremur, n-avem drept să pierdem secunda, că se întorc curând vânzătorii și vameșii. „Auzi, auzi, ce spun?“, șușoti, înviorat, bibliofilul. „Nu s-a transmis! La radio, adică. Nu s-a transmis știrea despre cutremur. Vezi, toti simt lipsa Autorității. Să le spună că s-a întâmplat, într-adevăr, și cum și ce au de făcut.“ Părea calm și detașat bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
obligat să treacă la mahomedanism și lecții de limbă arabă. Dacă cu doamnele i-a mers gramatica arabă l-a băgat în mormânt. Iar din acel moment nu a mai vrut să audă de cărți,ceea ce și explică de ce numărul bibliofililor este în continuă scădere. 6. ÎNSEMNE ELECTORALE Alegem numai pentru dumneavoastră semnul căruia merită să-I acordați atenția. PĂTRATUL. În pătratul respectiv care e un dreptunghi rotund veți observa doi bărbați care, stând pe vine se alăptează dar nu de la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
semn de carte, pe deasupra, dovedea că pagina era în consultație. Aruncîndu-și ochii, Ioanide citi aceste rînduri: "Ad excitandam venerem. Nimm Wachtelfett, vermenge es mit ein wemg weisser pulverisirter Niesswurzel zu einer Salbe, und streiche die Schaamdamit."1 Rețetă medicală intraductibilă. Bibliofilul tresări puțin și căută a atrage musafirul în altă parte. - Cunoști pe copiii mei? Întrebă el și întinse lui Ioanide niște fotografii. Una îl reprezenta pe el, Hagienuș, atunci cu mustață, împreună cu o femeie tânără și trei copii, dintre care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
surprindea. Imaginîndu-și însă că Hagienuș ar fi refuzat moneda, simți un fel de jenă de a o relua. Era a lui, însă Hagienuș nu văzuse poate căderea ei. I se păru a zări o sclipire ironică și cupidă în ochii bibliofilului, care avea aerul a refuza să reclame piesa dintr-un sentiment de decență, socotind că și el ar proceda la fel. Însă cum, se gândi Ioanide, să las moneda pe masă, s-o arunc numai fiindcă mi-a picat jos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fostei sale neveste, Hagienuș sorbi cu ochii fotografia, apoi o trecu și celorlalți, care o admirară. Pomponescu însuși avu bunăvoința de a găsi proiectul foarte impresionant și de gust și felicită pe Hagienuș de achiziție. Însă Ioanide întinse, spre spaima bibliofilului, mâna să-și retragă desenul. - Banii! notifică el, și pe urmă. Hagienuș luă o față plângăreață de copil, întorcîndu-se ca spre niște martori către toți ceilalți. - Plătesc, domnule Ioanide, ce Dumnezeu?! Plătesc. Măjur pe ce vrei! - Pe Proteu! propuse răutăcios Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nobilimii, care presupune o anumită familiaritate a autorului cu membrii aristocrației vremii.12 Cei doi scriitori au mai împărtășit o pasiune comună, aceea pentru manuscrisele vremii sau mai vechi, a căror valoare inestimabilă au intuit o, iubind lectura. Au fost bibliofili renumiți, Chaucer deținea un număr remarcabil de manuscrise, pentru care avea o adevărată pasiune. Spirite luminate ale epocii în care au trăit, deși nu li s-a recunoscut pe deplin sau la adevărata valoare meritul indiscutabil pe tărâmul literelor, au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nobilimii, care presupune o anumită familiaritate a autorului cu membrii aristocrației vremii.12 Cei doi scriitori au mai împărtășit o pasiune comună, aceea pentru manuscrisele vremii sau mai vechi, a căror valoare inestimabilă au intuit o, iubind lectura. Au fost bibliofili renumiți, Chaucer deținea un număr remarcabil de manuscrise, pentru care avea o adevărată pasiune. Spirite luminate ale epocii în care au trăit, deși nu li s-a recunoscut pe deplin sau la adevărata valoare meritul indiscutabil pe tărâmul literelor, au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cabaliștii de la Roma. Oftă, trase adânc aer în piept și ridică ochii pe rând spre cei trei bărbați care deja discutau în șoaptă despre valoarea celor două cărți. Nu reușea să le pătrundă sensul vorbelor, le scuza însă patima de bibliofili, dar i se părea că i se face o mare nedreptate. Este adevărat că toată tinerețea se străduise să cumpănească și să judece lucrurile fără pasiune, dar acum față de cei trei bărbați, Cantacuzini în fond toți trei, întrebându-se cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Manole se lasă greu, tovarășul Manole refuză produse de pe piața neagră sau nu-și permite cheltuieli așa mari. În colțul de lângă fereastra Ortansei nu se află doar Vera și tranzistorul. Lotomanul rebusist, Sandu Stoian, imaculat, spân, nefumător, și Robert Braun, bibliofilul ochelarist care n-are răbdare să stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la cafea. Fusta roșie, bluza verde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi reunit Într-un volum producțiile risipite ici-colo. O patetică plaquette, pe care a semnat-o in articulo mortis, sub presiunea noastră prietenească, cu câteva clipe Înainte de a fi dus la capelă, Îi va răspândi opera În selectul cerc al bibliofililor care se vor Înscrie pentru a o cumpăra, la domiciliul meu particular din strada Pozos. Cinci sute de exemplare pe hârtie de scris, numerotate cu mare scrupulozitate, formează practic editio princeps și, cu plata prealabilă În parai peșin, vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
familie fericită. Amicul Paul lucra liniștit la jurnal, cu degetele lui de cașcaval. Ba chiar îl trecea seara pe calculator, sub ochiul meu larg: o victimă imprudentă, studiată de torționarul ei zelos. Îi răscoleam paginile intime cu voluptatea calmă a bibliofilului, le parcurgeam cu grija unui cercetător deschizând la institut cartea preferată: atent, devotat, mereu în același loc. Fosta noastră prietenie mă motiva să privesc peste tot, să-i scotocesc exemplar sertarele cele mai ascunse ale sufletului, scoțând de-acolo aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și bucuria de-a intra în posesia celui de-al doilea exemplar salvat. L-am cumpărat acum patru ani. M-a costat o mică avere: cam cât o garsonieră, la vremea respectivă.“ „Prin bunăvoința domnului Scurtu...“, am zis. „Protectorul tuturor bibliofililor, mai ales al celor care lucrează pentru el. Cine-altcineva putea face rost de-o asemenea raritate...“ „Exact.“, a ignorat tânărul Lupu ironia, „Dar să revin la problemă. Rândul e următorul: Emy dragă, te sărut dulce, aparatul e la Balcic, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și cărți îmbătrânite în praf, simt că pe-aproape / Se scutură din aer neliniști vechi și grave”. Alte plachete - Sub sulițele stelelor (1950), Litoral sintetic (1968), Pasărea inimii (1979) și Combustii (1980) - au apărut în tiraje confidențiale, hors commerce, pentru bibliofili, rămânând fără vreun ecou din partea criticii. Abia Crepuscularia (1992) are parte de câteva consemnări. Sunt reunite aici în trei „cărți”: Accidente cantabile (1949), Incizii în inima vremii (1950) și Galerele crepusculare (1955), „versuri noi și poeme revăzute”, ce se fac
VERZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
scriitori și public crește. Putem studia rolul unor instituții sociale și asociații, cum ar îi salonul literar, cafeneaua, clubul, academia și universitatea. Putem urmări istoria revistelor și ziarelor, precum și a editurilor. Criticul devine un mijlocitor important ; un grup de cunoscători, bibliofili și colecționari, poate sprijini anumite tipuri de literatură ; iar asociațiile oamenilor de litere ele înseși pot ajuta la crearea unui public special de scriitori sau de pretinși scriitori. Mai ales în America, femeile, care (după cum spune Thorstein Veblen) procură recreație
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
al Convorbirilor literare din anul 1882... și atîta!“ (5, 279 - 280) <footnote Ortografia și gramatica românească le-a deprins după „Cursul primitivu de Limba Rumână, compusu de Ioanu Doncevu [tipărit la Chișinău, în 1865, pe cheltuiala autorului], o raritate pentru bibliofili“ (5, 280). footnote> . În cazul Nataliei Chirilovna Voronin, nepoată de vară a lui Iorgu Răutu, cele două modalități de influență se întîlnesc. „[...] născută și crescută într-un institut al nobilimii din Kiev și măritată cu un căpitan în rezervă, fusese
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nu aveau preocupări intelectuale și nu luau în seamă decît valoarea comercială a obiectului. Această atitudine se regăsea la persoanele particulare care își așezau cărțile cele mai prețioase împreună cu argintăria și bijuteriile. Ea n-a dispărut; o regăsim la anumiți bibliofili pentru care ilustrația cărții, modul în care este legată, raritatea ei primează asupra textului, fără să mai vorbim de cei care nu apreciază o carte frumoasă decît ca o valoare de plasament. Înmulțirea cărților tipărite a antrenat o sporire a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tradițiile secolului al XVII-lea de a apela pentru ilustrația cărții la pictorii de meserie: Gillot, Troy și Lemoine, Boucher, Oudry. Mijlocul secolului (1755-1775) este perioada cărților cu viniete (ilustrații cu format mic intercalate în text), cea mai apreciată de bibliofili; gravurile sînt adesea trasate în acvaforte și retușate cu dalta pentru detalii; cîțiva artiști se consacră în mod special ilustrației de carte: Gravelot, Cochin fiul și mai ales Eisen, a cărui senzualitate a bucurat mai multe generații de bibliofili. Sfîrșitul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de bibliofili; gravurile sînt adesea trasate în acvaforte și retușate cu dalta pentru detalii; cîțiva artiști se consacră în mod special ilustrației de carte: Gravelot, Cochin fiul și mai ales Eisen, a cărui senzualitate a bucurat mai multe generații de bibliofili. Sfîrșitul secolului (1775-1800) revine la mai multă simplitate, ceea ce nu înseamnă că n-a existat o sensibilitate exagerată în perioada lui Rousseau și Greuze sau răceală în timpul lui David și al neoclasicismului; două nume domină ilustrația cărții: Marillier și Moreau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mare capacitate de esențializare și o valoare educațională. El oferă plastic și inventiv multe dintre elementele privind formația intelectuală, preocupările, concepțiile, gustul rafinat și preferințele proprietarului. Istoria bibliofiliei este tot atât de veche ca și cartea. În antichitate, amatorii de texte rare (bibliofilii) colecționau manuscrise autografe, iar în evul mediu codexuri miniate. Ne gândim aici la Petrarca, Jean Grolier (primul bibliofil în accepția modernă a termenului), episcopul Richard du Bury (cancelar al Angliei), Richelieu, Mazarin, Colbert, Frederic cel Mare, de la noi Despot Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Bury (cancelar al Angliei), Richelieu, Mazarin, Colbert, Frederic cel Mare, de la noi Despot Vodă, D. Cantemir, C. Brâncoveanu, Mavrocordații, cronicarii și umaniștii Ureche, Costin, Neculce, Udriște Năsturel, mitropoliții Dosoftei și Ivireanul, apoi mulți boieri și nobili cu biblioteci impunătoare, toți bibliofili de renume. Vechimea, raritatea, ediția princeps, exemplarul de lux, autograful, ex-librisul, hârtia, ilustrația, legătura de artă sunt elemente prețioase care indică valoarea cărții, conferă caracterul de document-bibliofil. Și Iașul de azi numără, după câte știm, mulți bibliofili. Pasiune minunată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]