526 matches
-
centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui din piatră, cu coafura confecționată parcă din lapte de ciment, două cu nasul retezat, cele trei îi păreau că semănă tot mai bine cu trei bibliotecare care tocmai își așteptau clienții. Trecându-și cărți de joc de la una la alta, pe rând, trăgeau câte o ochiadă pe furiș înspre fanta unde se afla Gerard, ca și cum evitau să le fie depistate privirile. Ce carte dorești? - se auzi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se afla Gerard, ca și cum evitau să le fie depistate privirile. Ce carte dorești? - se auzi din nou același glas grav. Frapat de întrebarea prea la modul general despre carte, îi dete lui Gerard și mai tare senzația de indecizie. Privirile bibliotecarei, cea cu nasul întreg, îl atenționau în ceea ce privește cărțile de tarod, în timp privirile celorlalte două bibliotecare îi dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nou același glas grav. Frapat de întrebarea prea la modul general despre carte, îi dete lui Gerard și mai tare senzația de indecizie. Privirile bibliotecarei, cea cu nasul întreg, îl atenționau în ceea ce privește cărțile de tarod, în timp privirile celorlalte două bibliotecare îi dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să le observe mai cu atenție, să privească prin orificiul care devenea tot mai larg, pe cele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dădeau de înțeles că e vorba de cărți ce citit, beletristice. Gerard, aflat pe movila de pământ, într-o poziție incomodă, încercă să le observe mai cu atenție, să privească prin orificiul care devenea tot mai larg, pe cele trei bibliotecare, și să răspundă pe cât se poate, coerent la întrebări. I se părea ceva cu totul deosebit: să stea pe brânci și să aștepte întrebările celor trei fete (că cel puțin așa păreau) și, odată cu acestea, ritualul de citire a cărții
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să nu guști frumusețea deplină a celei mai frumoase cărți rectifică vocea gravă, ca punct de pornire după care, pe rând, tot câte una completează replica anterioară: Și să cunoști de fapt, adevărata carte... Să cunoști de fapt, adevărata bibliotecară. Să cunoști de fapt, adevărata muzică... Să cunoști de fapt, capodoperele de artă plastică, mai ales cele cu scene de vânătoare. Vedeai sala cu statuile tuturor zeițelor... Vedeai Panteonul... Propileele... pileele... eele... Întreg. Nemutilat. În splendoarea lui... lui... Ca soarele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva, parcă dincolo de deal. Persistentă era imaginea lui de bătrân cu barbă albă până la brâu, și gata întins pe masa bibliotecarelor, pregătit de operație ca de cel mai important joc, și invitat să aleagă o carte de tarot. Nu vedea rațiunea jocului și nici măcar nu era important acest lucru. Așa trebuie. Să aleagă fiecare muritor câte o carte și mai apoi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și că nu va mai exista poate, alta peste ea (suna cam caraghios, nu?) , deoarece îmi arătase multă încredere veghindu mă nopțile alea deosebit de grele, cu febră și coșmaruri, într-una din zile, scriind împreună cu Iozefina la finalul textului, Roji, bibliotecara ne anunță că iese să-și cumpere ceva de mâncare și, dacă apare cumva vreun client, ne roagă să-i ținem locul. O ninsoare slabă parcă împrospăta aerul, și nu numai afară. Parcă ninsoarea tăbărâse și înăuntru. Ieșirea lui Roji
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu vă deranjează nimeni, de bună seamă. Eu, una, n-am să mai calc aici - rostește Iozefina cuvintele a necaz - Nici să nu mai aud de mașina de scris și de Cornul de vânătoare. Tu să nu auzi, Iozefina? - face bibliotecara la fel de convingătoare - De ce să nu auzi când în fața ta ai o persoană foarte discretă. Ia uită-te la mine. Discretă, discretă? - zâmbește abia, abia Iozefina destul de amar. Vrei să-ți demonstrez? Ei află că și eu am fost îndrăgostită de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să vă văd cum știți să respectați acest angajament. Să fie într-un ceas cu noroc! Să fie! - exclam. Da... Să fie! - repetă și Iozefina mai mult cu gura moartă. Capul sus, porumbițo! Doamna contesă corectez eu. A, pardon - reia bibliotecara - doamna contesă de Bethlen. Și pe dumneata cum te cheamă în scenetă? - mă întreabă pe mine. - El e castelanul Mihai de Giulești - precizează Iozefina cu mândrie privindu-mă mai drăgăstos ca niciodată Nu se vede? Se aude ușa de la intrare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
avea mulți clienți. Ajung primul. Descui pentru că aveam și eu și Iozefina chei de yală de la intrare. Iau o carte dintrun raft și aștept citind aiurea, câteva pasaje la întâmplare. Fiindcă pe ușă scria vin imediat, era foarte clar că bibliotecara noastră era dusă probabil la cumpărături și că nu va lipsi prea mult. Stând așa lângă ultimul raft, cel mai aproape de peretele despărțitor din placaj, de încăperea de alături, folosită ca sală de ședințe, într un târziu, aud de dincolo
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
presupus nepot de-al lui Prometeu, asemenea focului, nu ne puteam vedea. La o adică, dacă ne depista cumva cineva, repede ne luam în primire, ca doi elevi conștiincioși, lecțiile de scris la mașină și stăteam excesiv de cuminți. După plecarea bibliotecarei, fără să rumeg prea bine ideea și, mai ales, dornic de a extinde din nou acolo, jos, pe mocheta dușumelei, între standurile cu cărți, sacul de dormit pe care-l purtam cu mine într-o sacoșă, zi de zi - provocare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
De unde naiba mi-i cunoscut tipul ăsta, Săveanu, că la uzină nu lucrează?!..." Ochii lui Mihai, calmi, îi măsoară pe cei prezenți: figuri cunoscute, dar pe majoritatea îi știe numai unde lucrează: mișcarea de amatori, casa de cultură, biblioteca județeană "Bibliotecarele au întotdeauna ceva specific, poate eleganța spiritului, cizelat în tovărășia cărților" -, o profesoară de istorie Claudia Butnaru, soția secretarului cu probleme economice de la municipiu -, Victor Săveanu, actori, regizori, și cîteva fete, dintre care, una, la trecerea lui sumară în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ziua de astăzi, fără doar și poate că viața la tropice Îi priise. S-a frecat la ochi. Se făcuse târziu, camera se Întuneca rapid din pricina amurgului albăstriu. A așezat ziarele la Întâmplare și a pornit s-o caute pe bibliotecară. La recepție nu era nimeni, nu se mai vedeau nici o hârtie și nici o carte. „Alo!“ a strigat ea, dar n-a răspuns nimeni. Lăstunii care Își făcuseră cuib sub streșini prindeau viață odată cu lăsarea Întunericului, Își lăsau cuiburile fâlfâind În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
crucile. Alții le-au scos ochii. Cui dom'le? Morților. Doamne, apără și păzește! Celor din poze, firește. Asta nu-i nimic, să vedeți ce se Întâmplă În Incident la Antares... Ia mai lasă-ne, doamnă, cu poveștile astea de bibliotecară. Verissimo e un mare scriitor, domnule Moduna, nu vă permit... Gura că Îți iau umbrela! Fără violență. Nu suport culoarea albastră. Liniște. Psst. Și se făcu liniște. Departe, În față, Cain dădea când din cap, când din mâini. Di ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cineva? Un preot, poate. Sau un cantor. Unde e Biserica? Nu-i. Tocmai acum când ai nevoie de ea. Să ne traducă cineva. Las' că te duci acasă și citești. N-am biblie. Îți cumperi. Atunci se auzi și vocea bibliotecarei ieșită la pensie. Eu știu pe de rost un pasaj din Isaia 59. Dacă doriți. L-am descoperit datorită lui Cain. Îl reciteam Împreună la bibliotecă după orele de program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știu pe de rost un pasaj din Isaia 59. Dacă doriți. L-am descoperit datorită lui Cain. Îl reciteam Împreună la bibliotecă după orele de program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă-vă fleanca, stimați cetățeni! Bibliotecara făcu o reverență, atât cât Îi permitea Înghesuiala, Își drese vocea și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D. Cornilescu, fragment: „10. Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne Împiedicăm ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
niște porumbei, așteptăm judecata dreaptă, și nu este; așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre s-au Înmulțit Înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc Împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile.” Bibliotecara tăcu. Nu aplaudă nimeni, deși nimeni nu contesta siguranța și grația cu care ea Își făcuse datoria. Toți Îl priveau pe Cain: Îl vedeau și se vedeau, auzeau și se auzeau. Și Înțelegeau că pleca unul de-al lor. Uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iluzionat a două evenimente cu o cronologie distorsionată Într-o lume ea Însăși pe dos: Bunavestire, după Schimbarea la față! Tot ce se Întâmpla nu făcea decât să confirme profeția doamnei Lapedatu. Dar cine să ia seamă la vorbele unei bibliotecare cu ochelarii grei de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șterse tacticos ochelarii. Erau aburiți... și-a spus. Un japonez nu plânge. Niciodată. Mai ales un creștin. Oare ce se întâmplase cu familia lui Louis Ibaraki ? O să vadă mâine. E cald acum. Și târziu. Puse semn în manuscris, îl înapoie bibliotecarei care-i surâse. Trist ? ciudat surâs, își spuse și ieși în noapte. Mâine va fi o zi senină, își spuse, privind stelele. Pentru el, războiul nu exista. Singurul război în care se implicase era studiul manuscriselor din epoca lui Toyotomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca pe doamna, dar asta nu s-a întâmplat niciodată. Atenția feței bisericești față de doamna a trezit și alte invidii. Pe învățătoarea de la clasa paralelă dau, așa, numai un exemplu am auzit-o, cu urechile mele personale, cum îi spunea bibliotecarei, atunci când am fost și eu, o dată, de am împrumutat o carte, că, vai, tu, dragă, oare madam asta n-a auzit că biserica este despărțită de școală, și, dacă a auzit, de ce este împotriva partidului, ha, ha, ha! , de ce ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dacă a auzit, de ce este împotriva partidului, ha, ha, ha! , de ce ține morțiș să arate, ha, ha, ha!, că biserica și școala nu sunt despărțite, ba, dimpotrivă, sunt unite în cuget și simțiri, ha, ha, ha!, cauză pentru care și bibliotecara o ținea tot într-un hi, hi, hi! , de mi-a dat o carte aiurea, de n-am priceput nimic, drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat să termin școala. Într-o zi, când doamna noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mână. Dau și eu câțiva pumni, dar mai ales îmi dau ei și, în cele din urmă, mă împing cu violență peste o bancă făcându-mă să mă lovesc cu capul de asfalt. Partea plăcută este că doamnele și domnișoarele bibliotecare de la Biblioteca Națională din București, aflate și ele la Chișinău, mă ajută să mă scutur de praf și să-mi revin psihic. Partea neplăcută este că sunt tentat să pun în legătură acest incident cu ceva care îmi este adus
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
unde își cumpăra cărți noi până a strâns o bibliotecă întreagă pe care o va lăsa moștenire copiilor și nepoților lui” “Sinceră să fiu nu prea trece pe la biblioteca școlii, dar își procură cărțile din alte locuri. O să devină o bibliotecară pe cinste” “ Pe lângă lectură lui îi place și biciclismul” “Prietenul meu e foarte inteligent și nici nu are capul mare” “El fiind cel mai bun prieten al meu îmi spune: Bubulina, dacă nu ai carte, nu ai parte! Și eu
Perle la Evaluarea Națională 2013. Corectorii, uimiți de ignoranța elevilor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78247_a_79572]
-
din viața noastră întreagă un incendiar și universal poem. Căsătorit, tată de familie, serios șef de departament la un serviciu care administra patrimoniul istoric și artistic național, Drummond împlinise 49 de ani când s-a îndrăgostit de Lygia Fernandes, tânără bibliotecară cu care va trăi timp de 36 de ani o intensă iubire clandestină. Ei îi sunt dedicate majoritatea poemelor de iubire scrise la maturitate.
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]