143 matches
-
că “șarlatanii” Seamănă cu corsicanii Practicând zilnic vendeta Cu antrax și cu racheta * Construim o Catedrală Pentru popi - și nu o școală Nu vrem teatre, nici spitale Ci călugărițe cu damblale Poate un extraterestru Să ne pună un căpăstru Cu biciușca să ne-îndrume Spre adâncuri fără nume Virgil Ciucă, București, 18 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: N-am știut / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ciucă : Toate
N-AM ŞTIUT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380622_a_381951]
-
intre cu toții în sala tronului și să-i predea direct împărătesei pe cei doi prizonieri. Apoi să-i raporteze cum s-au luptat și cum au învins. La palat, în fața intrării la sala tronului, generalul îi aștepta crăcănat și cu biciușca în mână. Cum îi văzu, le strigă de departe: - Gata, vitejilor? Ați învins? Aveți prizonieri? Grupul de namile înaintă în formație compactă cu prizonierii la mijloc, toți cu capul în jos, făcându-se că nu văd și nu aud. Când
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
publicații: „Epoca”, „Lupta”, „Povestea vorbei”, „Pagini literare”, „Viața românească”, „România” (Iași). A semnat cu numeroase pseudonime, printre care Kiriak Napadarjan, Romeo, Prințul Ghytza, Contele de Techirghiol, Gheorghe Delacoperativă, Dom Paladu, Don Paludu, Farmazon, Menelic, Coco, Ghiță Delagambrinus, Tarascon, Cyrano, Gheorghe Biciușcă, Jorj Delamizil ș.a. „Crescut în umbra marelui Caragiale” (Perpessicius), R. se face repede cunoscut și apreciat pentru verva umoristică și pentru ușurința cu care versifică în cele mai diverse stiluri, parodiind deseori opere cunoscute. Fabulele sale mizează în special pe
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În condițiile create prin eliberarea noastră de sub jugul fascist de către Armata Sovietică, poeții, necontenit ajutați de partidul clasei muncitoare pe de o parte
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la casa bunicilor. Încă de la plecare a hotărât să nu folosească deloc biciul, de aceea l-au și lăsat în curtea Cooperativei. Cum să bați un biet animal fără apărare care, de fapt, te mai și plimbă. Deci, au pus biciușca-n cui și au plecat. Cam hoțește, e-adevărat, căci n-au cerut voie cuiva, ba chiar au pândit momentul când nimeni nu le putea vedea. Tocmai când ieșeau din curte și se gândeau încotro s-o ia, căluțul o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sine pe Vlaszo, servitorul său panonic, ca să-l ușureze măcar în parte de armură. Nu se simți prea vinovat, de vreme ce Atila, după câte putea vedea, făcuse la fel. Sosi lângă el Odolgan, care, nervos, se lovea peste jambiere cu o biciușcă. — Ce ghinion! Să pierzi așa o bătălie! O să mai fie lumină doar câteva ore și totul o să se rezolve fără noi! exclamă cu amărăciune. Asta o fi răsplata pentru ce am făcut ieri? îi răspunse doar printr-un mormăit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu repeziciune pe ulițele Brodinei, o mare parte din bărbați, după ce ieșeau de la cârciuma lui Ițco sau se Întorceau În zilele de joi de la Siret, nu-și mai altoiau ca-n vremurile lor bune nevestele nici cu hățurile, nici cu biciușca sau cu melesteul, ci Înghesuindu-le În cămări, În podurile caselor, În băi sau În cotețe, puneau În aplicare metoda lui Pancratie, astfel că, de multe ori, În timp ce clopotele sunau de vecernie, tot satul se umplea de hohote de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca modalitate sigură de a-l recunoaște pe omul care avea să-mi dea ajutor la bagaje (luarăm fiecare câte un geamantan) și să mă ducă cu șareta în comună. Cum locul întâlnirii și întâmplarea că-și ținea în mână biciușca nu-i putea pune la îndoială - în ce mă privea - identitatea, văzându-l, îl bătui, netam-nesam, pe umeri ca pe o veche cunoștință. El fu surprins și vesel, nu i se mai întâmplase, îi strânsei mâna cu cordialitate, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înțelepciune cu buna Longestilla și virtuasa ei curte. Apoi fiecare a plecat; Rogero cu hipogriful, inelul și cnutul său, Astolfo cu lancea lui de aur și călare pe Rabican, cel mai iute armăsar. Lui Rogero Longestill i-a dăruit o biciușcă pentru stăpânirea lui Hipogrif, iar lui Astolfo, un corn cu puteri miraculoase, în care să sufle atunci când altă armă ar f fost zadarnică. ORCUL Am lăsat-o pe fermecătoarea Angelica acolo unde, fugind de cei doi pretendenți ai ei, Sacripant
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în pas alergător, agitat. Ce și-o fi închipuit el? „Să știi că a fost atacat postul de santinelă de la poarta cazărmii!” Când a dat cu ochii de frumusețea de boi înjugați la tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit să îngaime: ― Brava, căprariule! Ai lăsat plugul în brazdă și ai agățat tânjala de tun. Numai că cu aista
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
el să spună. ― Hai, spune. De ce te-ai oprit? ― Mă gândeam că până să termin eu de raportat cum s-au petrecut lucrurile s-ar putea să primesc destule înjurături și zile bune de arest. ― Și? ― Din cauza fricii, rămăsesem cu biciușca „la picior”, ca și cum aș fi ținut pușca. Norocul meu că n-a durat prea multă vreme până a apărut ofițerul de serviciu... Că altfel cădeam din picioare de ud ce eram, flămând și vlăguit peste poate. ― Ei? Cine era ofițer
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
om înțelegător și te lasă să raportezi pe îndelete. ― Nu mai spune? Ce grad avea atunci? ― Căpitan. ― Și cum te-a primit? ― S-a oprit la doi pași de mine. Eu am luat poziția de „drepți”, neuitând să trag și biciușca lângă șold, fiindcă aceea era pușca mea în acel moment. M-am prezentat și am început să raportez... Nu m-a lăsat să termin. M a întrebat ce știu de cai și omul care trebuia să aibă grijă de ei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai duce la zenana, de unde iese distrus și nefericit. Pare mulțumit doar când încalecă pe iapa sa albă preferată, la desele parade din Fatehpur. În zilele paradei, parcă are arcuri la picioare, se învârte autoritar prin preajma asistenților și își mișcă biciușca cu gesturi imperiale. Nababul își adoră mica armată, nu precupețește nimic când este vorba de instruirea acesteia și la diferite intervale se ocupă chiar el de schimbarea uniformelor. Mai adaugă o bridă aici, o bandă colo și comandă tot lotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
da’ era prea târziu. De unde stăteam eu pitit, din ea nu se vedea decât o bucă și un picior Îndoit. Deasupra, Socol o coțăia ca un cotoi și, de câte ori se opintea, ea icnea de parcă ar fi altoit-o cu o biciușcă. Am plecat dracului de acolo și n-am mai vrut să știu de ei. S-au Întors la Colibă unul câte unul, Întâi ea și, după o juma’ de oră, și el, ca să nu zică lumea c-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
idee foarte, foarte proastă. N-am să fiu niciodată la fel de bună ca președinta de la Origin Software, nu ? Mi-o și Închipui, cu picioare până-n gât, lenjerie de 400 de dolari și trup superângrijit și bronzat... poate chiar și cu o biciușcă În mână... poate că prietena ei bisexuală, top model, e gata să intre În ring la cel mai mic semn al ei, pentru a face partida de sex și mai excitantă... OK, termină. E ridicol. O să fie bine. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cazul nostru? ; alții dau din cap că ba. În același timp. Iar cei care știu nu spun și celor care nu știu. Mama se duce iar În clădirea gării. Să se intereseze. Se Întoarce cu un om cu-un bici; biciușcă de cai, aha, un căruțaș. - Vă duc io păn-la Gusu, zice omul, de parcă până acum n-ar fi vorbit cu mama. - Bine, bine, mă duci - cu cât? - D-apăi... Cât daț’? - Ți-am mai spus: dau cât face - cât ceri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o iubisem și eu într-o vreme, așa cum iubim noi, tinerii de 24 de ani; aș fi strîns-o în brațe, aș fi dansat cu ea și aș fi sărutat-o. Atât. Și umblând agale, cu pipa într-o mână și biciușca în cealaltă, ― soarele nu incendiase încă întinderea și păsările ciripeau încă prin acei măcieși cu miros de tămâie și scorțișoară ―, mi-am dat deodată seama că se petrece ceva neobișnuit cu mine, că am rămas singur și am să mor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu același necaz: huzurește și n-a "plătit". în grajd luă caii la rând. Whip sta deoparte. La fiecare boxă Ada se oprea hotărâtă să găsească un cusur, orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
experiențele lui anterioare de viață trebuie să-i fi amintit că, cel puțin uneori, există o metodă de a împiedica să se întâmple asemenea calamități. Se ridică în două labe, agitându-și coada cu forță, ca și cum ar fi rotit o biciușcă, și, pentru prima dată de când venise aici să ceară azil, Găsit lătră. Cipriano Algor conduse încet furgoneta spre dudul negru și se opri la mică distanță de cușcă. Credea c-a înțeles ce vrea Găsit. Deschise ușa de pe partea opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
idee foarte, foarte proastă. N-am să fiu niciodată la fel de bună ca președinta de la Origin Software, nu ? Mi-o și Închipui, cu picioare pînă-n gît, lenjerie de 400 de dolari și trup superîngrijit și bronzat... poate chiar și cu o biciușcă În mînă... poate că prietena ei bisexuală, top model, e gata să intre În ring la cel mai mic semn al ei, pentru a face partida de sex și mai excitantă... OK, termină. E ridicol. O să fie bine. SÎnt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
soare și de ierburi. Lanurile începură după câțiva kilometri să se întunece și se ivi o pustietate stearpă de colburi negre, cu o ușoară mălurire în depărtare. Caii nechezară. - Uite, colo, pe marginea pârâului, am o grădinărie, zisePascalopol, arătând cu biciușca. Nu se zărea însă nici un pârâu și nici măcar vreo salcie. Abia mai încolo, câțiva pomi rămuroși se iviră izolați la distanțe incalculabile, pierduți ca niște trunchiuri moarte pe valurile mării. O roată bizară începea sa se contureze pe cer ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se afla probabil un mic pârâiaș. Trăsura fu oprită de moșier departe de viziune, încît Felix nu-și putu da seama dacă se aflau la două sute de metri depărtare sau la câțiva kilometri. Pascalopol făcu un semn prin aer cu biciușca și strigă spre cer, cu un glas profund, pe care aerul îl hohoti: - Cine ești acolo? Hei! Calul fabulos se mișcă. Omul din depărtări scrută puțin originea glasului, apoi răspunse ca din fundul pămîntului: - Sunt eu, Pătru! - Sunt pepeni? țipă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
admiră ținuta lui de stăpân al câmpurilor și vitelor. Otilia țipă deodată, fiindcă un bivol, indus în eroare de rochia ei albă, își apropiase fălcile lungi și păroase, mirosind-o cu înclinarea de a o rumega. Pascalopol îl lovi cu biciușca peste bot și vita se trase înapoi năruindu-se peste celelalte. Și unul din caii de la brișcă necheză la vederea ciurdarului. Turma se scurse încet, ca o lavă groasă, ridicând un fum gros de praf, și reconstitui de cealaltă parte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lanuri de cartofi. Pătrate mari cu miriști și altele cu trifoi geometrizau întinsul chilim. Fundul zării se întunecase și se putea ghici o pânză deasă de sălcii din care ieșea un mic fruct sclipitor. - Acolo e biserica, arătă Pascalopol cu biciușca. Cu cât se apropiau de lanuri, cu atât miriștile și fânețele se împestrițau. Toată pânza era stropită cu albăstrele, sau cu galbene flori de sunătoare. Otilia nu mai înceta de a arăta cu mâna în dreapta și în stânga, pretinzând a distinge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise unul. -Ehe... - Parcă-s hrăniți cu iarbă-mare. - Mănâncă o căruță de fân și tot nu-i ajunge unuia. Dinții iepelor mestecau într-una. Căruțașii le adunară, mînîndu-le spre căruțe. Ele ar fi vrut să mai pască și se codeau. Biciuștile sunau prin aerul rece: - Haide, Lola, intră dracii-n tine, m-auzi? Hi! - Hop, boala dracului, că te-ai pricopsit. -Na. Gheorghe îi mai dădu un cot ucenicului. Bozoncea le făcuse semn. - Acum să te vedem, pulică! Se auzeau zăbalele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]