1,128 matches
-
infracțiuni pasibile de aplicarea pedepsei cu moartea, în provinciile cu același statut precum cel al Iudeei. Astfel, încheierea judecății relatată în Evanghelia după Marcu „Și Pilat, vrând să facă pe voia mulțimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat să fie răstignit” (Marcu 15, 15) corespunde unei hotărâri rezultate dintr-o asemenea procedură în care judecătorul trebuia să stabilească în același timp pedepsibilitatea, culpabilitatea și fixarea pedepsei, așa cum evocă și textul evanghelic mai sus citat
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
relatat în Papirusul de la Florența, care cuprinde referiri la procesul verbal al unei audiențe ținute între 86-88 de C. Septimius Vegetus, prefectul roman al Egiptului. Potrivit documentului: „C. Septimius Vegetus i-a spus lui Phibion: „Tu ai merita să fii biciuit, fiindcă ai arestat după capul tău un om onorabil și niște femei; totuși, te voi ierta în fața poporului și voi da dovadă de omenie în privința ta. Deși ți se cuvine o pedeapsă de 40 de ani, te grațiez pentru jumătate
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
făcut cei ce ne-au îndreptat spre Occident, dar grea ne-a fost trecerea de la „turcogrecie“ la Evropa modernă. Și să nu uităm că acest proces de occidentalizare a fost destul de variabil de la o regiune românească la alta: Titu Maiorescu biciuia cu asprime formele fără fond, iar I.L. Caragiale, pentru Muntenia, ironiza transformările de suprafață. Ce înseamnă oare versul noi, locului ne ținem / cum am fost așa rămînem decît dorința unui imobilism perpetuu? Nu înseamnă oare că noi apărăm, neclintiți, la
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
unei dureri permanente, crescânde ,,în mormântul amintirilor,/ în mormântul durerilor’’ (Tomba - p. 35), care se simte apăsată, asemenea unei păsări cu aripile frânte, dar, în același timp aspiră către un infinit, spre o nevoie de a redescoperi ceea ce ploaia spală, biciuind cu ropote în toba timpului, nisipul aspru și hârșâit al mizeriei umane. Iar aspirația către infinit, merge la Ayten Mutlu de la extazul luminii la agonia umbrei și a tenebrelor, până la denudarea elementului primordial al însăși existenței umane: apa, acel ocean
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > STEJARUL DE PE DEAL Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1659 din 17 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Se lasă seara peste dealul plâns Și soarele-i zâmbește stejarului stingher. L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer! Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroagă între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni
STEJARUL DE PE DEAL de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381634_a_382963]
-
să nu-mi fie teamăPe drumul care duce către toamnă.... XI. STEJARUL DE PE DEAL, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1659 din 17 iulie 2015. Se lasă seară peste dealul plâns Și soarele-i zâmbește stejarului stingher. L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer! Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
lui au ars de secole în vetre? Se poate ca sămânță s-a strecurat prin pietre Și lupta pentru soare i-a dat cumva ... Citește mai mult Se lasă seară peste dealul plânsși soarele-i zâmbește stejarului stingher.L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer!Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns.Cum de mai plânge seva în crengile-i, te-ntrebi? Stă singur în viroaga între poieni cu cetini! Un porumbel sălbatic și-o gâză-i sunt prieteni
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
-n închipuiri Prind clipe fugare în tainică chemare Suspinul ploii cu mâini mângâietoare Vin gândurile ploii ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
tainică chemare Suspinul ploii cu mâini mângâietoare Vin gândurile ploii ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
baloane de săpun. Ai dat în mintea copiilor. În loc să alergi, ca noi, după pâinea cea de toate zilele, tu te ții de prostioare. Eu nu mă supăr. Strig mereu după ei: --Oameni buni, nu mai alergați, nu vă mai lăsați biciuiți de limbile ceasului! Opriți-vă și priviți în caleidoscopul cu suflete! Să vedeți Vârtejul care vă răsucește, vă amețește și nu vă lasă să plutiți cu sufletul liniștit în câmpul Luminii. Acea Lumină care vă dă culoare și strălucire! Năstase
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului FEBRUARIE Azi am pășit desculță pe zăpadă Și am strivit sub urmă ghiocei Iar inima a refuzat să vadă Măcelul verde-alb, din pașii mei Mi-a ars zăpada talpa ca jăratec M-a biciuit cu sacru legământ În mine doruri se dospesc molatec Ascunse precum bulbii în pământ De-or germina din nou în Primăvară Te aștept să-mi înflorești în suflet Cu ghioceii, să te-nvie iară Februarie, sub desculțu-mi umblet... Antonela Stoica
FEBRUARIE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380293_a_381622]
-
nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În interior te-ai simțit afară, aveai cerul plin de stele ciudate și urcai spre el pe-o șubredă scară cu mâini legate. Nu aveai prezent. Doar trecutul straniu ce îți biciuia gândurile-n tropot când sufletul tău scutura un craniu zicând că-i clopot. Ai fi vrut să porți aripi pe-ai tăi umeri, ai fi vrut să ai în inimă aștri, ai fi vrut să poți ca anii să-i
CU ORICE RISCURI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378199_a_379528]
-
myself wrote pe care îl apreciez performant la un scriitor. Tema favorită a poetei pare a fi libertatea, temă de dinamism intelectual dar și cu multe conotații filozofice de exploatat: “mă asfixiază sclavia propriului sânge/ sunt tracul căruia i-ați biciuit cu pasiune/ speranțele rând pe rând/ prin muțenia unicei morți în care alunec ușor/ durerea va fi ciopărțită într-o clipă” (Eu sunt Spartacus) Dacă J.P. Sartre performa în paradoxul libertății cu definiția:”O libertate își află, indiferent pe ce
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
cu uratul, apoi deschizi ușa celor din bandă. Afară! O apucă de gulerul paltonului și o dădu afară, trântind ușa după ea. Floricica începu să plângă cu sughițuri. -Nu...sunt...hoțoaică...nu...sunt... Pașii o duceau pe trotuare în neștire, biciuită de nemiloasa învinuire. -De ce cred oamenii ăștia cumsecade că sunt hoțoaică? Nu văd că am o crizantemă albă în mână? Și buzunarele pline cu grâu...hâââ! Se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură, că auzi în spatele ei
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
au aceleași proprietăți, că totul este schimbat, că omul modern nu locuiește în peșteră. Este corect să ne hrănim sănătos, dar să rămânem pe o alimentație restrictivă este dăunător pentru organism. Orice dietă care slăbește foarte mult în timp scurt, biciuie organismul uman, produce dezechilibre metabolice”, afirmă psihologul Maria Verdi. De ce este în vogă paleo-sexul și cine dorește o astfel de viață sexuală? Bărbații care doresc practicarea sexului ca pe vremea Paleoliticului au o nevoie ascunsă de control, de a abuza
Un psiholog contesta moda paleo: dieta paleo si paleo-sex [Corola-blog/BlogPost/93151_a_94443]
-
încovoiat tot ce putuseră aduna din puținul lor avut. Tot așa de jalnice, șarete trase de mârțoage costelive, pline de copii îngrămădiți care țipă, se zbat în brațele mamelor înnebunite, alături de bătrâni ce trag de niște hățuri de sfoară și biciuiesc cu gesturi largi animale famelice, istovite..." Nu presimțim, oare, în acest pasaj descriptiv de o mare densitate, pana unui prozator? Sigur, valoarea documentară a memoriilor lui Constantin Argetoianu, Ion Ioanid și ale Mariei Cantacuzino-Enescu este incontestabilă. Dar ele nu se
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
ziceam: un pas greșit acum și rămas bun lumii, rămas bun prietenilor, petrecerilor și balurilor iernii care mi-s așa de dragi, cînd muzica te amețește, cînd te înăbuși în saloane, pe cînd afară ninge în fulgi mari și vîntul biciuiește geamurile înghețate, cînd, ca într-o seră, parfumurile ți se urcă la cap; rămas bun observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă atîtea altele, în portofoliul meu" (Piatra Teiului). în aceste ultime cuvinte extrase din încîntătoarea Piatra
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
mai întîi într-o încăpere fantasmatică în care apare o copilă, iar apoi un bărbat care pare a fi profesorul ei. Aflăm, treptat, că e vorba de tată și fiică. Tatăl îi cere copilei să citească literatură erotică și o biciuiește peste fund dacă nu nimerește intonația corectă. Tot treptat aflăm că am pătruns într-o lume în care femeile sînt întrebuințate ca jucării sexuale de la cea mai fragedă vîrstă. Sînt vîndute de mici ca sclave, iar legislația îngăduie și chiar
Romanul testicular-testamentar al lui Robbe-Grillet by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8391_a_9716]
-
-i sune pe membrii Camerei pentru a le pune în vedere că “o să fie o sesiune specială” pentru prelungirea suspendării lui Traian Băsescu, susține pe pagina sa de Facebook senatorul independent afiliat PDL Iulian Urban, care i-a cerut ”fetei biciuite de USL, să le transmită că el este ”MORT”, pentru că nu a votat la referendum, aluzie la discursul de marți seară al președintelui interimar Crin Antonescu. “Disperații de la Senat au început să sune după noi. Nu știu ce așteaptă disperații de USL
Senatorul ”Vierme” cere ”fetei biciuite de USL” să spună că este MORT () [Corola-journal/Journalistic/43208_a_44533]
-
sînt într-o relație care apare în multe alte opere literare, fiind tipică vieții: Goșu, are drepturi legitime asupra Lisandrei și o iubește, dar Ariston este cel îndrăgit de femeie. Țigănească, tradițională pentru șatră, este doar rezolvarea conflictului: Lisandra e biciuită de Goșu iar soțul și amatul tranșează diferendul lor printr-un duel cu harapnicele. Ariston e cel ucis, dar evident cuplul Goșu-Lisandra nu mai funcționează. De altfel lipsită de urșii ei și de libertatea de a se deplasa după voie
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
ne rostuia în adînc exigențe sufletești deloc întîmplătoare. Îmi amintesc o expediție de el gîndită, urcînd pînă la Tarcău, schitul care te arunca oarecum în coasta Ceahlăului, și unde vederii i se năzăreau bătrîni sihaștri, zidiți în muțenie; iar drumul, biciuiți de o strașnică furtună, ne purta prin asprimi de piatră, unde mașina sărea ca o iadă speriată, pe lunecoase lespezi cenușii. Lui Horia, în această dezlănțuire, îi fulgerau analogii cu sălbatice priveliști din capătul stîncos al tărîmurilor scoțiene. „Locuri tari
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
lună. Doar un minunat cer înstelat. Îl privesc lacomă, dar frigul și ume zeala își spun cuvântul. Trebuie să mă întorc acasă. Merg vreo cinci minute pe jos, după care îmi găsesc bicicleta. Încep să pedalez către casă. Vântul îmi biciuie corpul și simt cum mă cuprinde oboseala. Sunt amețită. Îmi doresc să ajung acasă. Pedalez constant, dar fără prea mare viteză. Ce ciudat, nu e nici țipenie pe stradă. În cele din urmă, ajung în fața blocului. Las bicicleta în scară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o văd imediat. Îmi arunc în grabă o haină pe umeri, încui ușa și plec. De la apartamentul meu până la spital, nu faci mai mult de zece minute, mers pe jos. Am uitat să-mi iau umbrela și ploaia măruntă îmi biciuie fața, trezindu-mă la realitate. Ce să-i duc? Îi lipsește ceva? Cu aceste întrebări ce mă frământă, ajung la destinație. Cumpăr câțiva trandafiri albi și urc la etajul cinci. Maria e internată în singura rezervă de pe palier. O găsesc
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
după cum spuneam, se închide brusc, împotriva voinței celui care l-a creat: Singur, blocat în singurătate. Mâinile mele au creat hotare. Avea dreptate Adam. Odaia mea e un balon suspendat în atmosferă, o navă pilot, la cheremul hazardului, sedusă și biciuită de loteria vântoaselor. Sunt prizonierul propriei mele singurătăți. Mâinile mele au creat hotare... (Râsul tăcut) Arătam că în prozele lui Emil Botta se pot decupa aceleași "scheme poetice ale vieții lăuntrice" pe care le descoperim și în versuri. Principiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și în câteva tradiții orien-tale, dar cu o tentă de ironie care dovedește caracterul ei iluzoriu. Astfel, în Bahar Danush (Pantschatantra), în urma plângerii unei fete împotriva unui băiat care a sărutat reflectarea, s-a ordonat ca umbra tânărului să fie biciuită."45 Acest joc dintre om și umbra lui definește jocul emilbottian. Există mereu o reciprocă pedepsire, o hărțuire fără capăt. Abia numărul 3 ar fi cel al plenitudinii, al împlinirii, al contemplării unuia în celălalt. Atunci când această plenitudine este condamnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]