127 matches
-
cu bucurie sălbatecă aștepta proorocirea. Când o lumină strălucitoare îi învălui corpul, Orfeu cu ochii deschiși, cu voce blândă plină de beția morții rosti, -Euridice, și o fixă cu privirea pe Angloanice, penetrându-i ochii. Preoteasa oarbă îngrozită dispăru ca biciuită. Bacantele și tracii cuprinși de groaza asasinării unui zeu, fugeau în noaptea bântuită de umbre. Orfeu și Euridice trăiau și-i va urmări mereu. Atunci și valea și fluviul și pădurile adânci gemeau ca o mare liră. Templul de pe Kogainon
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-său. Vrând să-și salveze fiica, nefericita mamă îl otrăvește pe nemernic, trăind apoi o morbidă senzație de ușurare. Ca să o scape de furia logofătului, ajuns în pragul nebuniei, tuciuria Tudora ia vina asupra ei, murind înainte de a fi sângeros biciuită. Cu unele situații trase de păr (coincidențe forțate ș.a.), piesa confirmă interesul autoarei pentru conflictele în plan psihologic. În Puiul de lup (1933), dramă în același registru (plâns în hohote, „răcnet” final), ciocnirea, cu o coloratură tezistă, e între instinctul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
împreună cu antebrațul și mâna și printr-un contrabalans rapid, se avântă racheta în față, mingea fiind lovită în punctul cel mai înalt. La lovitura medie racheta se duce pe lângă corp la nivelul umărului spre înapoi după care execută o mișcare biciuită înainte prin dreptul umărului. La lovitura joasă racheta se lasă în jos în spate, după care mingea este lovită mai jos, sub nivelul șoldului. Lovitura de pe partea stângă. La lovitura de pe partea stângă mâna se întoarce puțin spre stânga pe
Badminton, curs de bază by Tomoiagă Simion () [Corola-publishinghouse/Science/350_a_1128]
-
promit, În faza asta de extremă viteză (pentru a avansa până la un punct din care, cum să spun, să pot Întrezări la orizont malul celălalt) că voi putea relua ritmul atât de susținut al corespondenței noastre din toamnă, e drept, biciuită atunci de câteva necunoscute pe care Încercam să le dibui În timp record. Nimic nu mi-aș dori mai tare decât zăbavă și destindere Întru taifas, cu ritualuri săptămânale de pus la cale țara... amintirilor și enigmelor. De va fi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
abia de atinge șapte metri, la vremea refluxului. Firește, apa e foarte rece, dar după câteva secunde pare să-ți învelească trupul într-un soi de piele caldă, argintie, ca și cum ți-ar fi crescut dintr-o dată solzi de triton. Sângele biciuit se bucură parcă de o reînviorare. Da, ăsta-i elementul meu natural. Și când te gândești că până la paisprezece ani nici măcar nu văzusem marea. Sunt un înotător iscusit și curajos, și nu mă tem de apele înfuriate. Astăzi marea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dna Aghiorghicesei s-a arătat lumioasă ca un soare încît misia mea a devenit un curcubeu frumos pe care scria cu litere violete: Prietenie. La Focșani n-am fost de cca. 10 ani. Un om care nu poate nu trebuie biciuit ca unul care nu vrea. Zic, fiindcă nu mi-ai iertat-o. Lăsînd gluma la o parte, sper ca în jurul lui 1 aug[ust] să mă opresc în orașul tău și al lui Bacovia pentru 2-3 zile la invitația lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pentru mine, cel puțin, ciudată.“ Această stranietate, adînca separare și singurătatea cutezătoare În care se găsea, sînt curioase. Nimic nu e mai solitar decît aventura. PÎnă cînd nu s-a umplut de milă pentru sclavii din mine și pentru copiii biciuiți, Don Quijote a fost singur, Înconjurat de stranietate, de nebunia lumii din jur. În eseul său, Meditații despre Don Qujote, José Ortega y Gasset scria, În miezul reflecțiilor sale, „Eu sînt eu Însumi și Împrejurările mele“, care a fost adesea Înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
îndrăzneață, se proțăpise în fața lui Mircea, lăsând astfel să se înțeleagă importanța și locul ce i se cuveneau fiecărui membru component al acestei echipe înjghebate ad-hoc, de niște "salvamontiști" campeștri amatori. În felul acesta, mergând încet, cu opinteli și opriri, biciuiți năprasnic de rafalele de vânt cu măzăriche, afundându-ne la fiecare pas în stratul de omăt, înaintam pe câmpia potopită de zăpadă și viscol. Acum, stratul de ninsoare depus nu-i mai permitea câinelui să facă pașii în mod firesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai tare. Căutam să îi zâmbesc, iar el îmi spunea: numai atât am simțit că am trăit, cât am stat lângă tine. Restul a fost un chin. Nu mă atrăgea nimic la el. Când se apropia de mine mă simțeam biciuită. Îmi propusese să formăm o familie. Vorbea despre nași, verighete. Mie mi se părea că spune niște bazaconii care nu aveau de a face cu mine. Îmi promitea că nu o să mai bea. Într-o zi, spre sfârșitul său îmi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să se scufunde corabia Creștinătății, să tragă la vâsle și domniile lor. "Vin turcii! Vin!" Zi și noapte numai la asta mă gândesc. Ce să facem? Cum să facem? Apusul se mișcă încet... Gâdilirea-i prea blândă, poate biciul! Trebuie biciuiți! exclamă Țamblac. Ștefan îi pune mâinile pe umeri, îl privește în ochi, fierbinte: Gând la gând, cu bucurie. Ți-o cer, chiar, Ioane! Fii biciul meu! Pleci în solie la Roma, la Veneția, la Buda! Biciuiește-i! Altfel vei apăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie ultimul său cuvânt. Pentru creștini și de ce nu și pentru evrei? în suferința extremă, depășind figura lui Iov (în fond fictivă), apare autentica figură a "Slujitorului lui Dumnezeu", care suferă și moare: omul suferind din Nazaret. A fi acuzat, biciuit, batjocorit și lunga sa agonie pe cruce cum mi-a explicat odată o evreică americancă au anticipat tripla experiență teribilă a Holocaustului, mai exact acea experiență totală de abandonare totală, de a fi jefuiți de propria demnitate umană, de a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să vedem închisoarea. Era un miros greoi, aproape imposibil de respirat. Am coborât vreo 7 m în piatră. Locul nu este prea larg și întunecat, iar la mijloc este o coloană groasă de piatră unde a fost legat Domnul și biciuit. Vai, ceam putut vedea acolo. Pereții parcă ar vorbi și ne-ar spune că au auzit loviturile de bici cu nodurele de plumb la capete. Și pe piatră lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
personală caiete întregi de versuri pline de talent și sensibilitate în care deseori sunt evocate plaiurile, locurile sale natale. Ne-am permis să-i subtilizăm câteva creații cu care să ne îmbogățim lucrarea: Piatra Dracului De vânturi și de ploi biciuit, de-arșiță, de ger, Pleșuvul colos de granit se-nalță la cer. Un colț din Buteanu pornit, o punte spre hău Spre vale s-apleacă gătit în strai de duh rău. În zi însorită, străjer al Bâlei-Cascadă, Se leagă cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sens al amânrii, aplicate în disocierea și interpretarea faptelor atitudinale, de conștiinț, deci umane. Întemeindu-și demonstrația pe o subtil analiz comparativ a reacțiilor psihice ale omului și a reacțiilor celorlalte viețuitoare, (a animalului flmând npustit asupra hranei, a câinelui biciuit care se va salva prin fug, chiar a fluturelui de noapte atras fatal de lumin, explicând chiar mecanismele reflexe ale acestor reacții, ca și natura sau motivele instalrii fenomenului de inhibiție, Ralea stabilește și explic, mai ales în cazul omului
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
să vedem Închisoarea. Era un miros greoi, aproape imposibil de respirat. Am coborât vreo 7 m În piatră. Locul nu este prea larg și Întunecat, iar la mijloc este o coloană groasă de piatră unde a fost legat Domnul și biciuit. Vai, ce-am putut vedea acolo. Pereții parcă ar vorbi și ne-ar spune că au auzit loviturile de bici cu nodurele de plumb la capete. Și pe piatra lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cadavrul zăcea gol pe spate, iar pielea nu mai avea culoarea gri contaminantă a morții. Abdomenul se întindea înspre margini în grămezi moi și neegale, iar penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era greu să te gândești la altceva mai insignifiant. Porfiri își aminti întâlnirea de la casa de amanet când Govorov îl acostase și își întoarse privirea, roșind. Îi auzi întorcând corpul pe partea cealaltă. ă Nu se vede niciun traumatism, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-vei în război domnia, în sînge triumfa-vei pentru mine, Fiindcă-n vremi ale Veciei fost-am în două sfărîmat Și ce-am iubit mai mult s-a risipit printre Vrăjmași. 60 Micile mele fiice fost-au făcute prizoniere, si biciuite le-am văzut De-a lungu-ncinselor nisipuri. Pe cei ce i-am iubit i-am auzit Noaptea plîngînd în tainicele corturi, iar dimineața siliți Ca să trudească; și iată că inima mea căzut-a dedesubt Oftînd și suspinînd, toata frîngîndu-se, pîna
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tardive despre un regim distructiv. SCRIERI: Drumuri, drumuri, București, 1954; Frații Huțulea, București, 1955; Cuscrii, I, București, 1958; Scrisori din Bărăgan, București, 1959; Ieșirea din Apocalips, București, 1960; Asaltul timpului, București, 1961; Insula speranței, București, 1963; Povestiri, București, 1964; Îngeri biciuiți, București, 1967; ed. (Nopțile Negostinei), București, 1976; Un joc nevinovat, București, 1967; Cântece de drumeție, București, 1968; Asediul, București, 1969; Secol nervos, București, 1969; Appassionata, București, 1971; Nouă povestiri contemporane, București, 1971; Recviem pentru cei vii, București, 1972; Iubirea mea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
1995; De veghe la moartea mea, București, 1998; Poeme crepusculare, îngr. Gellu Dorian, Botoșani, 2002. Repere bibliografice: Ion Vitner, Prozatori contemporani, II, București, 1962, 78-105; Damian, Direcții, 139-157; Dimisianu, Schițe, 56-61; Ardeleanu, Însemnări, 182-186; Oprea, Mișcarea, 85-93; Virgil Ardeleanu, „Îngeri biciuiți”, ST, 1968, 3; Cornel Regman, „Îngeri biciuiți” sau Suprarealism fără voie, TMS, 1968, 4; Mircea Iorgulescu, „Secol nervos”, „Albina”, 1969, 42; Mara Dănilescu, „Secol nervos”, AFT, 1969, 11; Magdalena Popescu, „Secol nervos”, RL, 1969, 48; Cristea, Interpretări, 148-153; Regman, Cronicari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
1998; Poeme crepusculare, îngr. Gellu Dorian, Botoșani, 2002. Repere bibliografice: Ion Vitner, Prozatori contemporani, II, București, 1962, 78-105; Damian, Direcții, 139-157; Dimisianu, Schițe, 56-61; Ardeleanu, Însemnări, 182-186; Oprea, Mișcarea, 85-93; Virgil Ardeleanu, „Îngeri biciuiți”, ST, 1968, 3; Cornel Regman, „Îngeri biciuiți” sau Suprarealism fără voie, TMS, 1968, 4; Mircea Iorgulescu, „Secol nervos”, „Albina”, 1969, 42; Mara Dănilescu, „Secol nervos”, AFT, 1969, 11; Magdalena Popescu, „Secol nervos”, RL, 1969, 48; Cristea, Interpretări, 148-153; Regman, Cronicari, 56-65; Ardeleanu, „A urî”, 89-94; Ciobanu, Critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
în dormitor, precizând că îi place să fie "legată și pălmuită peste fese". Cred că sunt puțin masochistă. Îmi place să mă simt ca și cum aș aparține cuiva. Îmi place să fiu legată și plesnită peste fese. Îmi place să fiu biciuită. E ciudat, dar îmi place. Însă prefer să fiu spontană. Biciurile și lanțurile sunt prea planificate. Trebuie să te oprești din ceea ce faci și să cauți biciul. Prefer ca ei să-și folosească mâinile", a declarat Rihanna, potrivit realitatea.net
Rihanna: Îmi place să fiu legată şi biciuită - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70430_a_71755]
-
că eu sunt MORT, pentru că nu am votat la referendum și Crinutz așa a zis că are dubii că noi ne-usl-iștii suntem în viață...dar vă bântuim grav din Lumea de Dincolo” am adăugat și i-am închis telefonul fetei biciuite de USL să ne cheme la Senat”, susține senatorul, pe Facebook, aluzie la declarația președintelui interimar Crin Antonescu de la Palatul Cotroceni, de marți seară. Citește și “Știm sigur că 8,5 milioane de alegători români sunt în viață, s-au
Senatorul ”Vierme” cere ”fetei biciuite de USL” să spună că este MORT () [Corola-journal/Journalistic/43208_a_44533]
-
în care "ora se surpă" și timpul "se crapă". Duminica e "spartă", soarta însăși e "spartă", poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt bruște, smucite, tăioase. Ziua "biciuiește" sau e biciuită, "cuțitul e înfipt în rărunchi", "un fierăstrău de maci despică vara", somnul însuși "vânează" ori "mușcă". șChiar și acea parte romanțioasă a poeziei sale alternează momentele de tandrețe cu gesturi de brutalitate. Să ne amintim doar finalul celui mai popular
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
sus, spre Redwater Creek, se găsea o depresiune împădurită, numită Jefferson Lick. Potrivit unei legende locale, acolo trăia un soi de centaur, scăpat dintr-un circ ambulant canadian, o vietate turbată și primejdioasă din pricina tuturor anilor petrecuți într-o cușcă, biciuit și lihnit de foame, pentru desfătarea spectatorilor. țapul monstru din Jefferson Lick era bau-baul orașului, folosit pentru a speria copiii neascultători și, la balul mascat anual din timpul Tîrgului de Primăvară, apăreau întotdeauna și cîte unul sau doi "Omul-țap" din
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
cu care îți persecuți adversarul. Cred că Iisus a suferit mai mult atunci cînd I s-au aruncat cuvinte de hulă, închipuite și neadevărate, blasfematoare, nerușinate și batjocoritoare și a suferit mai puțin atunci cînd a fost pur și simplu biciuit, torturat și răstignit...". Paradigma cristică invocată are însă două fețe. Crucificatul și-a devansat atrocea suferință fizică tot prin mijlocirea cuvîntului, de astă dată "bun, salvator, mîntuit, de IERTARE ABSOLUT|: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac". Nu tocmai ușoară
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]