2,247 matches
-
știute. Cu aceeași situație debuta și un alt film al lui Veber, Le Jaguar, cînd indianul, care face înconjurul lumii desculț și în pielea goală ca să sensibilizeze opinia publică mondială în beneficiul junglei amazoniene, se agață pur și simplu de bietul Patrick Bruel, un cartofor nenorocit vînat de creditori, pentru că îl consideră "Alesul". După cum, în Les Fugitifs, neîndemînaticul spărgător de bancă se cramponează de ostaticul său, care e un spărgător profesionist, abia ieșit din pușcărie și care încearcă să devină un
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
și-o pune scriitoarea cu o existență ajunsă la limita schizofreniei și, prin ea, toți cititorii acestei provocatoare cărți: ...Cine sînt eu?" La capătul bulversantei sale experiențe, Gabriela Melinescu trebuie să constate, o dată în plus, valabilitatea vechii înțelepciuni potrivit căreia bietul muritor este sub vremi. Timpul este un mecanism complicat, iar curgerea sa, departe de a fi una liniară și lină, cum se crede îndeobște, este întotdeauna învolburată, elementele trecutului, prezentului și viitorului fiind legate indestructibil. ...Viitorul și cele trecute par
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
zile, suntem stăpânii sabiei lui Ștefan cel Mare! Prilej de nestăvilită mândrie, de juisări clocotitoare și de infinite ropote de aplauze. Purtată precum sfintele moaște, obiectul de recuzită din dotarea faimosului autocrat medieval a devenit un titlu de noblețe pentru bieții români cărora în afara bucuriilor abstracte nu le-a mai rămas absolut nimic. Farsa cu iz naționalist, interpretată și orchestrată de binecunoscuții maeștri ai arcușului demagogic, prinde extraordinar, ca orice comicărie de bâlci. Nu știu câți dintre ei chiar ar vrea să fi
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
și la ea la Mogoșoaia. Când l-a invitat Martha, Exupéry a crezut că voia să stea cu el de vorbă între patru ochi. Dar Martha ce a făcut? A invitat o mulțime de musafiri și, când s-a văzut bietul Exupéry că intră o mulțime de lume acolo, a stat el cât a stat și, la un moment dat, s-a ridicat și s-a scuzat, zicând că se duce să-și ia ceva și atunci a ieșit pe ușă
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
Annie Bentoiu Dintr-o pricină sau alta, formula "scriitorii și puterea" aduce în minte imaginea luptei lui David cu Goliat. "Puterea", noțiune abstractă, apare ca o mărime vagă și incomensurabilă, căreia bietul scriitor are uneori eroismul să i se opună. Totuși, de fapt, în situațiile concrete, scriitorul nu are în fața lui decât persoane, concrete și ele, care posedă câte o parcelă din puterea politică, iar în cazuri foarte rare o au pe
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
depaneze. Am făcut-o zob pe minunatele străzi din atît de occidentalul sector 4. Casa mea a suferit zguduieli strașnice din pricina camioanelor de mare tonaj și a condusului cu 80 la oră pe o străduță ce abia îi suportă pe bieții șoferi-riverani. A venit căldura, m-apuc de reparații, ce treabă am? Decît la mare, mai bine pe schele! Decît cu bani în buzunar, mai bine fără! Cui îi pasă? Scrie mare: "Avem specialități". Și, dedesubt, chipul zîmbitor, senin și mulțumit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
lui Eugčne Ionesco. Și înțeleg tot mai limpede de ce este atît de greu fără Vlad Mugur. și în duminica aceea în care am plecat la Teatrul "Bulandra". Am ajuns mai devreme. Stăteam în mașină și apa ne cuprinsese, încet-încet, jur-împrejur. Bietul meu Tico se transforma într-o insulă. "Eram uzi leoarcă, frigul ne intrase în oase, după atîtea ore, zile, nopți, săptămîni" În ploaie. Ne clănțăneau urechile, picioarele, genunchii, nasul, dinții"au trecut optzeci de ani de-atunci." A cui e
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
noastre. încît am ajuns repede să mă consider un Ťanti-călinescianť" (și, în schimb, un Ťlovinescianť). Am o copie superlativă despre talentul literar, epic al autorului, pe care îl consider realizat la cotă maximă în proză (capodopera sa mi se pare Bietul Ioanide). Sînt - însă - foarte rezervat față de criticul și istoricul literar, ale cărui scrieri le găsesc extrem de. Ťdiscutabileť!". Chiar dacă ne-ar veni foarte greu a ne ralia unei sancțiuni atît de categorice, nu putem a nu aprecia gestul leal-disociativ, asumat cu
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
noastre. încît am ajuns repede să mă consider un Ťanti-călinescianť" (și, în schimb, un Ťlovinescianť). Am o copie superlativă despre talentul literar, epic al autorului, pe care îl consider realizat la cotă maximă în proză (capodopera sa mi se pare Bietul Ioanide). Sînt - însă - foarte rezervat față de criticul și istoricul literar, ale cărui scrieri le găsesc extrem de... Ťdiscutabileť!". Chiar dacă ne-ar veni foarte greu a ne ralia unei sancțiuni atît de categorice, nu putem a nu aprecia gestul leal-disociativ, asumat cu
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
s-a încovoiat sub greutatea lui Mitrea, Dan Ioan Popescu revine (după ce fusese dat afară pentru incompetență) cu puteri discreționare, în timp ce din echipa forte a lui Năstase nu pare să fi rămas decât sulful unor amintiri coșmarești. Până și pe bietul Agathon l-au exilat la Comisia electorală centrală, să numere, probabil, palmierii de pe coridoarele instituției. Dacă nu li se va îngădui să falsifice numărătoarea de la computer, dacă urnele mobile vor fi supravegheate cu atenție, pesedeii pot să-și ia adio
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
au prea pus de acord. Acolo unde Președintele spune că a fost pace și liniște, o atmosferă de conlucrare și bucurie, Ministrul Culturii a văzut discordie și gesturi neospitaliere. Neliniștitoare neconcordanțe înainte de alegeri! Ce să mai vorbim despre statul canadian, bietul, gazda acestei vizite, care iese cam șifonat nediplomatic din toată afacerea, stat care a primit generos în sînul său și a acordat cetățenia atîtor români neisprăviți, ratați, zațul societății noastre minunate, care au fugit de atîta bine mîncînd pămîntul... Lăsînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
lipsi nici citatele din literatura franceză (așa s-a obținut oare sponsorizarea de la Air France?), arhi-cunoscute și pomenite deja în vreo duzină de filme - vezi "Il pleure dans mon coeur/ Comme il pleut sur la ville", mult exploatatele versuri ale bietului Verlaine. Delicios e momentul în care Ana îi declară prințului 2 că preferatul ei e Villon - să fi știut ea de filmul lui Sergiu Nicolaescu din 1987, intitulat François Villon, poetul vagabond? Mai mult, uneori dialogurile sunt atât de forțate
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
de Petru Dumitriu. Cu câte trei romane din această epocă intră în prima sută din toate timpurile: Eugen Barbu, Groapa, Princepele, Săptămâna nebunilor, și Zaharia Stancu, Jocul cu moartea, Ce mult te-am iubit, Șatra; cu câte două: G. Călinescu, Bietul Ioanide, Scrinul negru; Marin Preda, Moromeții, Viața ca o pradă (putea fi altul în loc de ultimul); Nicolae Breban, Animale bolnave, Bunavestire; Augustin Buzura, Fețele tăcerii, Drumul cenușii, și Petru Popescu, Prins, Dulce ca mierea e glonțul patriei. Cu câte un roman
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
umilitoare brățară. Sunt sigur că ultimele gânduri i-au fost la mine. Și poate la doamna cu buze roșii. - Poftim, o batistă, unchiule. - Cam patruzeci de ani de-atunci și-ncă-mi vine să plâng. - Și-a suflat zgomotos nasul. - Bietul Miquel, pierdut în Pirinei, luptând, și eu acasă, pierdut între cărți. La vremea-aia traduceam Eneida, cântam obsesiv Les adieux, Opus 81 a, înțelegi? și-i duceam dorul lui Miquel al meu și visam că-n câteva luni o să ne
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
respinse pînă acum" (p. 142). După această dezvăluire plină de dramatism, Mihadaș face un gest sublim: dorește să își pună semnătura pe Scrisoarea de protest a lui Goma. În final, disidentul se vede pus în situația să-l roage pe bietul Mihadaș să nu semneze hîrtia, pentru a nu-și periclita și mai mult situația de neinvidiat în care se afla. Poate că este interesant de știut și cine sînt cei care, în anul 1977, s-au manifestat public împotriva protestelor
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
în mîinile dibace ale următoarelor condeie din confreria șablonardă: "N. Tertulian (un elegant sibarit sfertodoct, cu pseudo-idei, și un Petronius pe dulcea noastră Dâmbovița), Georgeta Horodincă (eleva istoricului josnic Barbu Câmpina și a lui Mihail Roller). Horodnicioaia făcuse praf pe bietul Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri a avut sau are această savantă cocoțată?); Mihai Beniuc și privighetoarea tălmăcitoare fără limbă, Ema Beniuc; contesa lirismului contemporan, nimfa exasperată și crudelă, Nina Cassian; inima tăiată în săbii felurite a elegiacului
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
ele devin obscure, Constantin Virgil Negoiță este un prozator care începe să conteze în literatura română actuală. La fel ca și colegul său de generație Dumitru Țepeneag el își transformă cărțile într-un fel de șarade epice, la descifrarea cărora bietul cititor trebuie să asude din greu. Mă întreb dacă nu cumva ar fi cazul ca viitoarea carte a lui Constantin Virgil Negoiță să fie un eseu despre aplicațiile matematicii fuzzy în literatură. Cu siguranță, o astfel de carte ar scurta
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
lui temerare, nu puteam separa perfect eroismul de aventură, suavitatea de o anume cruzime, vocația adevărului de plăcerea secretă a traumei pe care exprimarea lui o procură și nici forța de o posibilă indiferență amară". Sau genialoida distanțare a autorului Bietului Ioanide în raport cu "insectarul" personajelor sale nu doar fictive ci și luate din realitatea literară, sub pretextul libertății jocului, a unei tratări exclusiv sub specia artei: "Călinescu nu parafa nici o alianță cu sufletul ce respira dincolo de textul analizat. Scriitorul îi era
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
așadar continua edițiile critice începute, fiind reluate câteva din seriile și colecțiile vechii edituri: Opere, Scriitori români, Restitutio, Memorialistică, Documente literare, Scrieri, Universitas, până la sfârșitul anului trecut văzând lumina tiparului 47 de volume, printre care: G. Călinescu, Opere, vol. III-IV, Bietul Ioanide (ediție de Niculae Mecu și Laurențiu Hanganu), Mihail Kogălniceanu, Opere. Oratorie, 1886-1889 (ediție de Georgeta Penelea-Filitti, preluată de la Editura Academiei), Liviu Rebreanu, Opere, vol. 21 și 22, Corespondență (ediție de Niculae Gheran, realizată în colaborare cu Muzeul Județean Bistrița-Năsăud
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
păcate, nu te poți încredința de incomensurabila viclenie a acestor specii decât când cazi în capcana vreunuia din tagma lor. Când pun mâna pe un naiv, dovedesc o neînchipuită îndărătnicie spre a-și menține prada în capcană, spre a impune bietului om o terapie care poate fi înțeleasă numai dacă știi că respectivul ins e doar un pretext pentru propria lor vindecare. O dată căzut în plasă, ademenit în cabinetele lor, omul e la mâna lor, fără apărare, iar ei, lungindu-l
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
cu el la Corso. După-masă, îmi tulbură siesta pianista de la Vrancea; o aud năvălind la Marica, stridentă, impulsivă, din nou cu invitație la Atheneu - cântă joi concertul de Mendelssohn. Să asculți o nepoată de căruțaș într-un nobil sol minor! Bietul nostru high life, bietul Filip, bărbatu-său, înțeleg de ce s-a pustnicit la Râmnic. Energia primitivă pe care-o risipește femeia asta a supt-o atât de la Barbu al ei, cât și de la Ion Luca al meu, un hurluberlu et
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
După-masă, îmi tulbură siesta pianista de la Vrancea; o aud năvălind la Marica, stridentă, impulsivă, din nou cu invitație la Atheneu - cântă joi concertul de Mendelssohn. Să asculți o nepoată de căruțaș într-un nobil sol minor! Bietul nostru high life, bietul Filip, bărbatu-său, înțeleg de ce s-a pustnicit la Râmnic. Energia primitivă pe care-o risipește femeia asta a supt-o atât de la Barbu al ei, cât și de la Ion Luca al meu, un hurluberlu et un effronté. În sfârșit
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
fost la Roma, mai ales dacă ați luat-o pe națională, prin pasul Futa, știți că așa este. Numai că noi golanii, făceam mișto și traduceam la maniera noastră, adică: “Cele o mie de curve ce merg spre Roma,” Și bietul Gore, când să traducă, l-a luat gura pe dinainte și fără să-și dea seama, a preluat expresia golanilor, el nici măcar nefăcând parte din cei ce vorbau măscării, și a tradus. “Cele o mie de curve ce veneau spre
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
care poporul denumit „oamenii muncii de la orașe și sate” visează că „vin americanii să-i elibereze”! Păi, dacă n-ar fi sosit Columb, drăguțul de el, acum cinci sute de ani În America, la cine am mai fi sperat noi, bieții români, Înconjurați aici doar de intenții de ocupație?!.. Înțelegeți odată, dracului, asta, americanilor! Pricepeți că nu vă iubim fiindcă v a descoperit Columb, ci fiindcă sperăm să ne descoperiți voi pe noi. Deci descoperirea Americii de către Columb vă obligă să
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
e de-al lor. Dar nu e. Așa istețime nu se încropește în tărtăcuța unui pălmaș. Până la urmă va fi bogătanul tuturor fundulenilor, ne va îngropa - pe mine, pe îngâmfatul Gogu Ionescu, pe nevolnicul Costescu, așa cum l-a îngropat pe bietul Pandele; n'importe oů, il a sa part du gâteau. Îmi servește bucata cea mai bună din crăpceanul de Mostiștea pescuit de el și gătit marinărește. Stă cu ochii în farfuria mea, urmărind cum despic, cum înlătur oasele. De când învârte
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]