64 matches
-
este un avion cu reacție, monoloc, bimotor și cu aripă dreaptă, dezvoltat de compania americană Fairchild-Republic pentru United States Air Force (). Scopul acestui avion de atac la sol este de a oferi suport aerian de apropiere (în sau ) forțelor terestre, prin atacarea de la joasă înălțime a tancurilor, a
A-10 Thunderbolt II () [Corola-website/Science/309277_a_310606]
-
data de 31 octombrie 1974, zbor care le-a confirmat proiectanților ceea ce anticipaseră prin calcule. După terminarea tuturor zborurilor de încercare, avionul a intrat în producția de serie și în dotarea Forțelor Aeriene Române. IAR 93 este un avion monoloc, bimotor, cu aripa sus, destinat misiunilor de cooperare și atac la sol, cu posibilități de interceptare a țintelor aeriene. Aripa are o săgeată de 43° la bordul de atac și diedrul negativ de 3,5°; este compusă din două lonjeroane, nervuri
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
care o fac cunoscută în epocă: În anul 1938, la manevrele militare de aviație, care s-au desfășurat la Galați, între 16-21 octombrie, au fost concentrate pentru prima dată în istoria aviației române cinci aviatoare: Marina Știrbey, pilot pe avionul bimotor sanitar Monospar, Nadia Russo, Maria Drăgescu, Virginia Duțescu și Irina Burnaia, pilot de legătură. Cele cinci avioane au corespuns misiunilor încredințate. Când a început cel de al doilea război mondial, Nadia Russo a participat în cadrul Escadrilei Albe (înființată în 25
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
adolescenței, distrugerea viitorului ei în Rusia, tragedie pe care ea o punea pe seama bolșevicilor. Nadia Russo a luptat nu din ordin, ci din convingere. Între 3 și 20 iulie 1940, Nadia și colegele ei de zbor se antrenează pe avionul bimotor Monospar nr.1, antrenament terminat cu un brevet pentru bimotoare. Instructor a fost pilotul de linie N. Evghenovici, pierit pe 11 iulie în accident de avion împreună cu tinerele aviatoare Jeana Iliescu, Victoria Comșa, Maria Voitec și Maria Adam, care intenționau
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
comanda Școala Națională de Aviație Militară organizată de Comandamentul Aviației Militare în Republica Populară Angola, prin Misiunea "Sirius". În procesul de instrucție s-au folosit 12 avioane I.A.R.-823, 6 elicoptere I.A.R.-316 și 6 avioane bimotor B.N.-2, toate de fabricație românească. În decembrie 1982, el revine în România, fiind reîncadrat pe același post în Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului. A fost trecut în rezervă la data de 1 august 1983. De-a lungul întregii sale
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
Boeing este un elicopter de transport greu, bimotor cu două rotoare în tandem. Viteza sa maximă de 315 km/h era mai mare decât cea a elicopterelor utilitare și de atac contemporane din anii 1960. Elicopterul Chinook este printre puținele aeronave ale epocii respective, precum C-130 Hercules
CH-47 Chinook () [Corola-website/Science/314982_a_316311]
-
17 septembrie, când 7 avioane Iak refuză lupta cu vânătoarea română, însă aceasta pornește în urmărirea lor, Șerbănescu doborând unul. Toată luna septembrie aviația română și germană au avut superioritatea aeriană absolută, rarele angajări (și victorii aeriene) fiind asupra avioanelor bimotoare Petliakov Pe-2 care încercau să le bombardeze aerodromul. Pe 25 septembrie Șerbănescu obține a doua sa victorie, asupra unui biplan. În 7 octombrie grupul se mută pe aerodromul Karpovka, la 40 km de Stalingrad. Aici, grupul se pregătește de
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
militar din 1929 în cadrul Aviației zburând cu un avion ARR 1930. El obține brevetul de pilot în 1931. Devine pilot de încercare șef la uzinele IAR Brașov, făcând încercări pe avioanele IAR 37, 38, 39, 80, 81, 47 și pe bimotoarele fabricate sub licență italiană Savoia Marchetti YRS 79B. Frim a câștigat Marele Premiu al Aviației Sportive și Cupa Aeroclubului Brașov în anul 1939. Împreună cu frânarul Vasile Dumitrescu, pilotul a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial de la Engelberg (Elveția) în
Alexandru Frim () [Corola-website/Science/315384_a_316713]
-
în mod deliberat lupta cu ultima și cea mai bună varianta numerotat pentru inducere în eroare [[Yak-3]]. Celelalte avioane importante ale Forțelor Aeriene Sovietice erau avioanele de vânătoare Lavocikin, în principal, [[Lavocikin La-5]], și [[Petliakov Pe-2]], bombardiere de atac bimotor și un bombardier mediu de bază, funcțional și versatil, [[Iliușin Îl-4]]. [[Image:Tu-16 Badger E.jpg|thumb|right| [[Tu-16]]]] [[Image:MiG-23MLD.jpg|thumb|right| [[MiG-23]]MLD (NATO - Flogger K) .]] [[Image:Șu-15 Flagon.jpg|thumb|right|[[Sukhoi Șu-15]] (NATO - Flagon)]] [[Image
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
ale căror modele le testează într-un tunel aerodinamic simplu (un ventilator, o pâlnie și un tub) pe care și-l amenajase la bordul navei „Turnu Severin”. Reușeste să finalizeze proiectul inițial al unui „Hidro-Aero duplex monoplan”, un hidroavion monoplan, bimotor, însă, datorită dificultăților de construcție, realizează un al doilea proiect, de data aceasta al unui hidroavion biplan cu aripi decalate. Confruntându-se cu mari dificultăți în procurarea fondurilor necesare construirii aparatului, Ministerul de Război nealocând fondurile promise, Ion Paulat reușește
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
comanda lui se aflau doar cu 60 de avioane mai mult decât în iunie 1941, în ciuda creșterii producției. În tot anul 1942, producția de avioane pentru "Luftwaffe" a crescut cu 250% la avioanele de vânătoare și cu 196% al avioanele bimotoare. Intensificare bombardamentelor aliate a dus la dispersarea producției și a oprit accelerarea expansiunii programului lui Milch. Producția germană de avioane a ajuns la aproximativ 36.000 de aparate în 1944. Cu toate acestea, în momentul în care s-a ajuns
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Germania presupunea ca bombardierele "Luftwaffe" să fie obligate să opereze în afara razei de acțiunii avioanelor proprii de vânătoare, ceea ce le făcea vulnerabile la atacurile defensivei britanice. Chiar dacă ar fi folst folosite avioanele de vânătoare cu rază lungă de acțiune precum bimotorul Messerschmitt Bf 110, acestea ar fi fost obligate să lupte la limita lor de operare. Britanicii nu credeau că avioanele rapide de vânătoare puteau să se angajeze în lupte aeriene. Efectele forței centrifuge asupra corpului uman puteau, în accepțiunea tacticienilor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de avioane, din care 600 de bombardiere medii Heinkel He 111 și Junkers Ju 88 și bombardiere ușoare Dornier Do 17, 250 de bombardiere în picaj Ju 87, 500 de avioane de vânătoare Messerschmitt Bf 109 și 120 de avioane bimotor de vânătoare Messerschmitt Bf 110. În sectoarele Longwy, Sedan și Namur erau amplasate Armatele I și a IX-a franceze, formate din divizii de rezerviști slab antrenați. Rezervele erau minime, iar unitățile franceze erau echipate cu arme depășite moral. Cele
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Eiffel, restul fiind surprinse de raid cu aparatele la sol. Până în cele din urmă, doar 80 de avioane au decolat pentru interceptarea formațiile de bombardiere care se apropiau de ținte. Înaintarea formațiunilor germane a fost urmărită îndeaproape de avioanele franceze bimotoare de patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii aveau să copieze această tactică pentru interceptarea bombardierelor grele americane în timpul campaniei pentru Apărarea Reichului. Aviația de vânătoarea și artileria antiaeriană franceze au reușit să doboare 10
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]