14,229 matches
-
Capul regăsit al omului de rând Ce plăcere rarissimă să citești un "polițist" bun: acest giallo filosofico al lui Antonio Tabucchi va bate, fără îndoială, recordul vânzărilor de la Polirom, fiindcă nu numai acțiunea (vie, misterioasă, palpitantă) sau "mesajul" (optimist, umanist: binele va învinge!) dar și arta narațiunii, conturul personajelor și mai ales "trama filosofică" destăinuie un maestru care, à la Calvino sau Umberto Ecco, se "joacă" și comercial. Profesor universitar, lusitanist, cu unele cochetării diplomatice (a fost director al Institutului Italian
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
așa cum este. Și ca dînsa sîntem noi. Nu. Eminescu greșește. Și lumea e așa cum sîntem noi. Oricum, ideile morale, gîndurile bune, sentimentele generoase ne schimbă. Și noi putem schimba lumea. Fiecare poem din această carte se vrea o picătură a binelui, o încercare de a diminua primitivismul, prostia și inerția care ne înlănțuie". Cu alte cuvinte e un soi de deturnare a absurdului de la propria-i identificare, dincolo de care nu mai e nimic (absurdul se absoarbe pe sine), silindu-l să
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
Plecată pe mizeria generală, abulia capătă o ironică justificare: "Am citit tot felul de horoscoape./ De nicăieri nu rezultă/ că aș fi o persoană/ care știe ce-i de făcut./ Înțelepții spun/ că există o lege morală/ care guvernează lumea./ Binele și adevărul./ Două cuvinte prea frumoase/ pentru o țară în care oamenii/ visează încă/ să aibă măcar alimentele/ strict necesare" (Binele și adevărul). Desigur, nu e cruțată nici vanitatea națională (recte naționalistă), dacă nu vărsătoare de sînge, cel puțin producătoare
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
fi o persoană/ care știe ce-i de făcut./ Înțelepții spun/ că există o lege morală/ care guvernează lumea./ Binele și adevărul./ Două cuvinte prea frumoase/ pentru o țară în care oamenii/ visează încă/ să aibă măcar alimentele/ strict necesare" (Binele și adevărul). Desigur, nu e cruțată nici vanitatea națională (recte naționalistă), dacă nu vărsătoare de sînge, cel puțin producătoare de grele toxine demagogice: A vorbi cu un român/ despre lene și lașitate/ este ca și cum ai vorbi/ despre funie/ în casa
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
coloratul și înlocuitorul de gândire. E nevoie de o mare iscusință și răbdare să-ți obligi privirea să vadă mai în adânc, să prindă în antene cursul grav al mișcării și-al esențelor. Scrisă cu nerv, cartea e neobișnuit de bine așezată (de aceea vorbeam de calm); e o construcție logică perfect proporționată, nu lipsită de accente ce vor să spună că, în fața evidențelor, autorul n-a căzut în uimiri, ci a căutat să-și explice și să-și administreze (scuze
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
să trec drept un maniac al negației? Vă închipuiți că ador să am o reputație antipatică de individ cu o digestie rea care nu știe, vorba dumneavoastră, “să se bucure”? Vă asigur că dacă aș crede într-o fatalitate a binelui, după rețeta happy-end-ului din filmele americane, n-aș mai face “pronosticuri pesimiste”. Din păcate, nu pot crede. Și prefer un scepticism onest, riscând să fiu arătat cu degetul mai târziu: “ăsta e scepticul care n-a crezut că politicienii noștri
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
C - viteza luminii? Probabil că limba e la fel de înțeleaptă ca natura și noi învățăm a o citi odată cu dezvoltarea științei. Câteodată, ea poate servi la rezolvarea unor probleme abstracte. Astfel, cu ajutorul limbajului să încercăm a măsura lungimea de undă a binelui și pe cea a răului. Prin sagacitatea limbajului a fost descoperită de mult natura luminiscentă a Universului. Eul său coincide cu fenomenologia luminii. Prin caractere și moravuri străbate focul. Omul trăiește pe fața pământului, în "alba sa lumină" ce are
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
luminii. Întotdeauna, înțelepciunea limbii a premers înțelepciunii științei.[...] Nu mai e mult până vom fi în stare să elaborăm ecuația problemelor abstracte, reieșind din faptul că obârșia "păcatului " se află la neagra și fierbintea extremitate a lumii/luminii, iar originea binelui - la cealaltă extremitate, luminoasă și glacială. Oare dracii negri ai infernului populat de sufletele pământenilor păcătoși n-ar fi chiar undele invizibilei lumini calde? Așadar, se poate demonstra că lingvistica merge înaintea științelor naturii, încercând să evalueze lumea morală și
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
de partea întunecată"... "Clienții" sînt spectatorii, atrași de figura întunecată a lui Vlad Țepeș (devenit aici Vlad Dracula), racolat de vampiri într-un moment de slăbiciune, și răzbunîndu-și, peste veacuri, condiția... Drept care asistăm la dueluri repetate între Bine și Rău. Binele (Țepeș, vampirul benefic) e jucat de Marius Bodochi, cu un aer de haiduc romantic, iar Răul (vampirul malefic) capătă frisonul romantic din recuzita lui Adrian Pintea. Femeia care îi obsedează pe ambii e interpretată de Andra Negulescu - actriță de o
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
lansarea filmului realizat după carte de Nicolae Mărgineanu (la premiera căruia a participat soțul autoarei, Sergiu Grossu; Nicole Valéry a murit în 1996). Citind-o, înțelegi de ce, peste ani, Cicerone Ionițoiu avea să o numească pe autoare "un semn al binelui în această lume tulburată de răi și de rele"... Pare incredibil că, după '89, nimeni nu s-a grăbit să lanseze, în România, această carte; după cum pare la fel de incredibil faptul că scenariul acestui film a fost respins de două ori
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
care îndeplinește mai multe sau mai puține condiții de verosimilitate (Cimitirul Bunavestire de Arghezi îndeplinește mai puține decît Răscoala lui Rebreanu). Astăzi nimeni nu mai pune la îndoială faptul că Pîlnia și Stamate de Urmuz, Metamorfoza lui Kafka ori Ingeniosul bine temperat de M. H. Simionescu sînt romane. O lărgire similară a conținutului descoperim în poezie: pînă în jurul lui 1900 poezia era legată de vers și implicit de prozodie (strofă, rimă, ritm și restul). Mai tîrziu prozodia a explodat și noțiunea
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
elaborate prin romanele Deriva (1997) și În gol (1999). Cele 18 "variațiuni" sunt de fapt niște incursiuni într-o existență care este zugrăvită în culori terne. Viața nu are un sens, nu poate fi înțeleasă, căci pilonii ei de bază, binele și răul, frumosul și urâtul, minciuna și adevărul sunt "noțiuni golite de semnificație" (Eternul triumf al binelui). Destinul nu poate fi ales, ci el te alege, te trăiește, te violentează în ceea ce crezi că ai mai scump: libertatea. Iar dacă
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
într-o existență care este zugrăvită în culori terne. Viața nu are un sens, nu poate fi înțeleasă, căci pilonii ei de bază, binele și răul, frumosul și urâtul, minciuna și adevărul sunt "noțiuni golite de semnificație" (Eternul triumf al binelui). Destinul nu poate fi ales, ci el te alege, te trăiește, te violentează în ceea ce crezi că ai mai scump: libertatea. Iar dacă o ai totuși, singura ei putere, ca în povestirea fantastică Biruitorul destinului, este aceea de a alege
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
să "zdrelească nasul cadavrului într-un mod dezgustător". Tragicul existenței este deci mai mult o experiență a limitelor, a imposibilității transcenderii lor. Nu întâmplător am adus vorba de gnosticism; prilejul îl oferă tot autorul în povestirea filosofico-teologică Eternul triumf al binelui. Din păcate, în urma lecturii, subiectele nu prea se rețin, cu atât mai puțin personajele. Rămâne în schimb o atmosferă aproape kafkiană care are rolul de a problematiza la nivel individual "tema răului". Întâmplările narate sunt suficient de îngroșate pentru a
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
stat, copiii trebuiau crescuți de asistente și mamele nu vor mai fi împovărate de grijile educației lor. Astfel, doar aspectele plăcute ale maternității vor fi păstrate. Ocupațiile tipic femeiești precum bucătăria și spălatul rufelor vor fi integrate armonios în circuitul binelui general prin înființarea unor bucătării și spălătorii publice. Astfel, ca o împlinire supremă în viziunea marii femei sovietice, individualul se va fi supus colectivității. Tot în proiectele marii vizionare, maternitatea avea să fie o sarcină socială, dusă la capăt de
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
și "Eros cel fără aripi" defineau iubirea cu implicare emoțională, respectiv iubirea comunistă ideală. Cuplul nu trebuia să se izoleze de colectivitate pentru că acest fapt ar fi reprezentat o atitudine nocivă. Vechiul ideal cerea ca totul să fie făcut spre binele celui iubit, pe când moralitatea comunistă cerea ca totul să fie făcut spre binele colectivității. Aspectul posesiv al iubirii tradiționale nu putea fi decât indezirabil, ca rezultat al relațiilor socio-economice capitaliste bazate pe proprietate privată și pe psihologia individualistă generată de
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
ideală. Cuplul nu trebuia să se izoleze de colectivitate pentru că acest fapt ar fi reprezentat o atitudine nocivă. Vechiul ideal cerea ca totul să fie făcut spre binele celui iubit, pe când moralitatea comunistă cerea ca totul să fie făcut spre binele colectivității. Aspectul posesiv al iubirii tradiționale nu putea fi decât indezirabil, ca rezultat al relațiilor socio-economice capitaliste bazate pe proprietate privată și pe psihologia individualistă generată de ideologia burgheză. Scopul moralității proletare, în viziunea ei, era împărțirea iubirii între toți
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
care o însuflețea, o făcea de nerecunoscut chiar ei însăși, fără să-și dea seama de unde îi vine această schimbare neașteptată." Ana se calmează lucrând. Nu se plânge niciodată de oboseală, munca e liniștitoare. Ana își topește în efortul pentru binele colectiv energia, ea își defulează frustrările în muncă. Sau dacă nu defulează frustrări, se poate spune că-și sublimează libidoul în prelucrarea bumbacului, tot spre binele colectiv. Filatura este un stup bine organizat de muncitoare entuziaste, femei angajate în procesul
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
se plânge niciodată de oboseală, munca e liniștitoare. Ana își topește în efortul pentru binele colectiv energia, ea își defulează frustrările în muncă. Sau dacă nu defulează frustrări, se poate spune că-și sublimează libidoul în prelucrarea bumbacului, tot spre binele colectiv. Filatura este un stup bine organizat de muncitoare entuziaste, femei angajate în procesul de producție pentru care lucrul are o finalitate, să zicem, estetică. Ele sunt ajutate în problemele personale (casă, copii etc.) de statul atotmilostiv cu supușii, putând
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
ani ai unei vieți care, din păcate este prea scurtă, față de ce ne-am propus să realizăm fiecare. Am venit cu multă Încredere În Canada visurilor mele, crezând că voi fi martorul unui miracol de basm. Am sosit În Țara Binelui, cu gândul că unicul meu fiu va avea un alt viitor, alte posibilități, o viață decentă, fără griji. Impactul a fost dur. D e c e p ț i a , i m e n s ă . Consternarea, apocaliptică. Am avut
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
cu fală pe omul-urs, pe ultimul berevoi, "cel din urmă apărător al vitelor" și nu pe ursul adevărat, căruia îi rămâne deschis spațiul de jefuit. Proza își conservă actualitatea prin ceea ce semnifică efortul magului de a trezi la acțiune forțele binelui împotriva a ceea ce-l contrazice și îl distruge. Confundat cu "ultimul berevoi", povestitorul, stors de suferința credinței în utopia salvării numai prin tehnici magice, arde el însuși în incandescența finalului. Solomonarul se întruchipase din tăcerea răzvrătitului scriitor, coborând în arena
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
piesa ce se juca pe scenă de zece ani, deznodământ imaginat ca o discuție lămuritoare între actorul principal și câțiva spectatori, imediat după reprezentarea piesei. În această "coda", pe lângă considerațiile estetice (despre rolul artei, despre (i)moralitatea ei, despre redarea binelui și a răului într-o operă de artă etc.), autorul oferă "cheia", sensul anagogic, cum ar spune Dante, al falsei comedii pe care o propusese în urmă cu un deceniu: orașul ar fi sufletul nostru, al fiecăruia, revizorul din final
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
prost este numai atunci când, după felul în care e arătat răul, nu te poți dumiri dacă răul e chiar rău sau nu tocmai rău. Prost este numai atunci când răul e făcut atrăgător pentru spectator, când așa-i de amestecat cu binele, încât nu mai știi partea cui s-o iei. [...]" În ultimul timp, comedia a devenit, din păcate, numai un pretext pentru râs, o simplă formă de divertisment, pierzându-și calitatea de structură estetică, căci, în această a doua ipostază a
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
mortală a plictiselii? Că unele deprinderi - așa nesănătoase cum or fi ele - mă abstrag paradoxal din suferință, în timp ce zidul protector aseptic mă înfundă în ea? Că atîta timp cît mă interesează lumea și cărțile e O.K. și dacă, spre binele meu, am renunțat la tutun, carne, dulciuri și o grămadă de alte bunătăți, nu pot în ruptul capului să mă desprind din țesătura complicată a cotidianului, cu toate grozăviile, contrarietățile și picanteriile lui. Ceilalți pacienți, majoritatea în stadii avansate ale
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
Shatterhand, ci e mai degrabă ciudată și defazată, dacă nu complet nedreaptă. Eroarea judiciară este posibilă. Nici nu mai știi cu siguranță cine trebuie să învingă și în ce mod. Oricum, nu mai poți fi liniștit că, măcar cu întîrziere, binele învinge și lumea e în ordine. Pînă aici lucrurile sînt știute și mulți au spus-o deja răspicat: omul nu e ca în Dumas, ci ca în Dostoievski. Și dacă e o mare păcăleală? Zi de zi îți dai seama
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]