77 matches
-
ochii de domnul J.L.B. Matekoni, se opri cu mâinile încleștate de marginile roții. Se uitară o clipă unul la altul, apoi ea zâmbi și începu să-și croiască drum pe ultimii metri ai cărării. Îl salută politicoasă ca un copil bine-crescut. Ce mai faceți, Rra? îl întrebă ea, întinzându-i mâna dreaptă cu stânga peste antebraț în semn de respect. Își strânseră mâinile. Sper că n-am mâinile unsuroase, zise domnul J.L.B. Matekoni. Lucram la pompă. Fetița dădu din cap. — V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vreodată familia. Deveniseră nervoși din pricina ieșirilor sale temperamentale, a ușilor trântite, a încuiatului, a ieșitului pentru a striga ceva în josul scărilor, a încuiatului din nou... — Dar e o fată foarte dulce, insistau ei. Uită-te doar puțin. E drăguță și bine-crescută, o să-ți placă. Într-adevăr, firea se schimbase de când fusese mușcat de Pinky. Înainte, nu-și pierdea niciodată calmul... Clătinară din capete la gândul acesta din nou. Dacă vă place așa mult, răspunse nepoliticos, însurați-vă voi cu ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ar fi al meu, pentru că e al dumitale. Fără să se gândească ce face, poate pentru a-și potoli nervii, Cipriano Algor trăsese de zgarda câinelui. Cred c-ar trebui să cer scuze, spuse, De ce, Pentru că nu am fost întotdeauna bine-crescut față de dumneata, Memoria mea își amintește alte lucruri, după-amiaza când ne-am întâlnit în cimitir, ce-am vorbit despre toarta desprinsă a urciorului, venirea dumitale la mine acasă dinadins ca să-mi aduci un urcior nou, Da, dar după aceea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ban pentru manoperă. N-are rost să mai vorbim: o altă coincidență nefericită. — Două coincidențe mortale. Ghicitoarea ne-a spus exact - se corectează - le-a spus exact cum o să moară. Lionel mai ia o sorbitură de cafea, cu ceva zaț. Bine-crescut, înghite și zațul. Deodată, remarcă ghipsul lui Liliane. Ciocăne cu degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
În culori șterse și Întunecate, ca un film alb/negru... Sosind la capătul de dincolo al apelor, la poporul cimerian, pururi Învelit În ceață și Întuneric și pe care În veci nu-l vede soarele... * Fețele lor neclintite de tineri bine-crescuți: ca și când glasul lui, dintr-odată patetic, și sunetele ciudate ale acestei limbi de mult moarte nu Îi Îndeamnă În nici un fel să râdă. El se scuză, râzând: — Odiseea, tot ea! La lucrarea, foarte exigentă, de an, de la seminarul teologic, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că Îi făceam curte, eram foarte timid, plin de complexe - și cred că Îmi ghicise sentimentele. Acum sunt convins că ea nu se uita la mine decât ca la un prieten, eram doi studioși, amândoi. În spatele bunăvoinței ei de ființă bine-crescută, nu știu de fapt ce era, dar eu, săracul de mine, mi-am făcut multă vreme iluzii... Un zâmbet stânjenit, sarcastic, ți-a Încremenit În colțul buzelor. Și acești unchi stupizi, și acest văr, elev lamentabil, incapabil să traducă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Sfânta Katarina. în primul rând Făcătorul de minuni, dar și Ole Bienkopp. Există o ordine armonioasă și corectă în romanele lui Sttritmatter: cei răi poartă nume rele și sunt cu adevărat răi, cei mediocri poartă nume mediocre și reprezintă mediocritatea bine-crescută, cei buni poartă nume bune și sunt cu adevărat buni. El este un poet al ținutului natal și un umorist, iar eu iubesc capacitatea lui de fabulație și laconismele lui paternale. în tinerețe a fost brutar și cărțile lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Dublin, și le-a spus că am o problemă gravă cu drogurile și că tocmai am încercat să mă sinucid. Și, înainte să pot interveni ca să le explic că fusese doar o neînțelegere, părinții mei au sunat-o pe îngrozitor de bine-crescuta mea soră mai mare, Margaret. Care a venit cu primul avion de la Chicago, împreună cu la fel de îngrozitorul ei soț, Paul. Margaret era doar cu un an mai mare decât mine, dar mie mi se părea că între noi sunt vreo patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
explicat eu cu blândețe. însă tu trăiești ca o călugăriță, așa că orice cantitate ți-ar părea prea mare. Era adevărat că Margaret trăia ca o călugăriță. Aveam patru surori, două mai mari și două mai mici, iar Margaret era singura bine-crescută din toată trupa. Mama obișnuia să se uite lung la noi și să spună cu tristețe „Ei, una din cinci nu e rău!“. Nu trăiesc ca o călugăriță, s-a plâns Margaret. Sunt doar normală. Da, Rachel, i-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atmosferă interioară plină de resentimente. Am ales momentul cu mare atenție. Claire și Margaret erau la școală. învățătoarea lui Margaret spusese că în toți cei treizeci și opt de ani de când era în învățământ nu întâlnise o fetiță așa de bine-crescută. Anna cea cu fundulețul mirositor dormea în pătuțul ei, iar mama era afară, la sfoara pe care atârna rufele, ceea ce se traducea printr-o excursie de câteva ore în care mama stătea în picioare lângă gard și vorbea cu doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chaquie. Pe de altă parte, începând să prind șpilul întregii încrengături de la Cloisters, mi-am dat seama că, de fapt, nici nu era așa de uimitor. Chaquie încerca cu disperare să-și ascundă defectele rușinoase pretinzând că era o persoană bine-crescută și respectabilă. Omul care-și dorea să fie. Eram descumpănită de tot ceea ce aflasem. Vineri seara am sesizat că tristețea îngrozitoare ce pusese stăpânire pe mine la începutul săptămânii se risipise. Asta pentru că sentimentul revenise. — Măseaua nu te-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi hotărât să aibă curaj. Ce era, în definitiv, atât de greu? Un salt în față, un metru de avânt și rușinea ar fi fost spălată. Nimeni, în afară de Măceș, n-ar înțelege de ce s-a sinucis, și la cât de bine-crescut era puștiul, cu siguranță n-ar fi spus-o niciodată nimănui. Așadar, asta era singura salvare posibilă, trenul îi fusese trimis de o mână providențială și Mircea știa că era cazul să cam profite. Numai că trenul trecu prin dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
scap de încăperile astea, ce se întâmplă, numai de încăperi am parte în viața asta? Dar, ia stai, Dumnezeule, ce e mulțimea aceasta care mă așteaptă ca pe un răufăcător? Ce se întâmplă aici? Ce e adunarea asta de oameni bine-crescuți și blânzi care se roagă cuminți și plini de pace și eu de ce n-am putut fi niciodată până acum ca ei? Ce am făcut, fie bine sau rău, astfel încât oamenii aceștia care veghează în lăcașul Dumnezeului cel Viu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Musset, Lamartine, Anne de Noailles, englezul Shelley, italianul Leopardi. Îmi regăseam trăirile în suferința lor, poate pentru că, pe vremea copilăriei mele, părinții nu se ocupau sufletește de noi. Ceea ce conta pentru ei era să fim bune la școală, să fim bine-crescute, deoarece aveam guvernante, iar părinții își vedeau de treburile lor. Nu uit râsul lui Suzanne care, într-un grup de prietene, făcea haz de poeziile mele. Urmă o scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mușcă buzele și rămase cu privirea pierdută în gol. — Martha merită ceva mai bun decât o criminală, i-am replicat. Ramona își netezi halatul și își aranjă coafura. I-am etichetat reacția drept un semn de distincție al unei drogate bine-crescute. Vocea ei sună rece, în buna tradiție a familiei Sprague: Nu i-ai spus, nu-i așa? Am ridicat arma și am vârât-o în buzunar, apoi m-am uitat la femeie. Am luat reacția ei drept produsul a douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre împlinirea de sine. Singura cale, domnule Vultur, singura cale. — Virgil Jones spune că ea reflectă frica de lucrările minții, zise Vultur-în-Zbor. Era suficient de beat încât să nu-i mai pese de ce zicea, iar familia Gribb era suficient de bine-crescută încât să pretindă că nu era beat deloc. Totuși Elfrida stătea la masa de prânz într-o tăcere posomorâtă. — Virgil Jones este o epavă umană, spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie a idioțeniei a ceea ce lui îi place să numească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului războiului. În culmea fericirii, repeta figura până când un alt rac se apropia, Întâmplător sau nu, de cealaltă mânuță dolofană și cum-necum, condus de mirosul de cărniță vie, confunda degetul cu o râmă bine-crescută și Îl prindea, strângându-l din ce În ce mai tare. Atunci, copilul scotea un țipăt disperat, plângând și Înspăimântându-se gradual, pe măsură ce apărea puțin sânge și disperat se apleca amenințător peste marginea ciobacului, strigând-o pe mătușă-sa care adesea era cu capul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
francez evaziv și veselului cântec Madelon II. În schimb, cea mai vie figură pe care o găsesc când sortez În memorie firavul stoc de cunoștințe nerusești și neevreiești din anii dintre cele două războaie, este imaginea unui tânăr student german, bine-crescut, liniștit, cu ochelari, al cărui hobby era pedeapsa capitală. Când ne-am văzut a doua oară, mi-a arătat o colecție de fotografii printre care era o serie cumpărată („Ein bischen retouchiert“, a spus el Încrețindu-și nasul pistruiat) care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și, mai ales, îmi pregăteam argumente pentru fiecare eventuală încercare a ei de a nu accepta invitația mea. Eram pregătit să-i suport chiar cele mai grele cuvinte, dar voiam să-i demonstrez că știu cum se despart doi oameni bine-crescuți, rafinați chiar. Cu astfel de gânduri am plecat spre casă. În stația troleibuzelor, chiar în fața restaurantului „Cișmigiu“, aceeași necunoscută forță care îți aduce uneori cele mai imperative gânduri și cele mai năvalnice dorințe, silindu-te să le urmezi fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
schimbe definitiv fața „parvenitismului” s-au dovedit a fi, în cel mai bun caz, oameni subțiri, dar lipsiți de „modul de utilizare” a puterii pe care își doriseră și se considerau îndreptățiți să o gestioneze. Aceștia au devenit astfel „parveniții” bine-crescuți ai celei mai mari ratări naționale din ultimii douăzeci de ani. De atunci, parvenitismul cu bani, dar fără cultură n-a mai putut fi stăvilit. Nici asta nu ar fi însă chiar catastrofal. Am spus mai sus că frenezia parvenitismului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
alte țări și mă simt la fel ca acolo. Pentru mine... nu știu, momentan, e bine. Fără această ancorare în patrie și popor, a fi un bun cetățean aproape că se confundă cu a fi „civilizat” - sau doar a fi bine-crescut și a-ți vedea de treaba ta fără să-i deranjezi pe ceilalți : Ce înseamnă să fii un bun cetățean ? Să-ți vezi de treaba ta, să nu pui întrebări, să fii civilizat prin țară, să nu arunci gunoi pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de șopârlă, dădu bună dimineața, deși într-un fel destul de jignitor, cam de sus. — Bună dimineața, domnișorule, răspunse portarul. Iar fața lui Nicu arăta că nu știe dacă merită să salute. Apoi, gândindu-se la domnul învățător, „matale nu ești bine-crescut!“, se hotărî să-l sprijine pe portar și spuse, cât putu de ironic: — Bună dimineața, domnișorule! Șopârla se uită mirată la el, dar nu-și pierdu timpul. S-a găsit portmoneul? întrebă Nicu, iar unghiul extrem de ascuțit al sprâncenelor lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a apărut Safta. Dar nu era cu figura ei „de Alexandru Livezeanu“, mi-am dat seama imediat. Era domnul Dan Crețu, parcă mai bine dispus, care dorea să ne mulțumească pentru dejun - ce drăguț din partea lui, iată că totuși e bine-crescut! - și când a auzit că sunt numai eu, n-a vrut să stea, deși l-am rugat cu jumătate de gură (cu jumătatea care nu credea în venirea lui Alexandru). A fost atât de grăbit că nici pălăria nu și-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îl credea în stare de o mare prietenie, ar fi vrut să-i povestească taina iubirii lui, "cancerul" vieții lui, care îl face să fugă de femeia iubită. Ladima e văzut de Fred ca un om misterios, grav, "pedant de bine-crescut", om de superioritate intelectuală. Își dă seama că, sub aspectul dezolant al lui Ladima, se afla intelectualul superior și neînțeles, de aici și interesul de a-l cunoaște pe diverse căi. Lecturând scrisorile lui Ladima adresate Emiliei, Fred descoperă uluit
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
copiilor. Astfel de discrepanțe pot să apară deoarece acești adulți fac o evaluare invalidă a copiilor în timp ce profesorii oferă o evaluare validă. Discrepanțele pot apărea și din cauza funcționării copilului pe diferite nivele în diferite circumstanțe. Acasă copilul poate fi liniștit, bine-crescut, retras; în timp ce la școală același copil este impulsiv, agitat și distras. Diferențele în acest sens dau senzația că fie evaluarea făcută de părinți, fie cea făcută de profesori poate să fie invalidă, când, de fapt, copilul reacționează diferit în funcție de situație
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]