76 matches
-
mușcă buzele și rămase cu privirea pierdută în gol. — Martha merită ceva mai bun decât o criminală, i-am replicat. Ramona își netezi halatul și își aranjă coafura. I-am etichetat reacția drept un semn de distincție al unei drogate bine-crescute. Vocea ei sună rece, în buna tradiție a familiei Sprague: Nu i-ai spus, nu-i așa? Am ridicat arma și am vârât-o în buzunar, apoi m-am uitat la femeie. Am luat reacția ei drept produsul a douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu avea nimic cu care să fi putut intra în jocul lor și încerca să caute un prilej ca, printr-o glumă sau o insolență, să curme elanul de nestăvilit al mamei. Fratele meu și cu mine ascultam țepeni și bine-crescuți, fără să luăm parte la discuție, iar eu trebuie că arătam cumplit de plictisit, fiindcă Onkel Rodolph se ridică în toiul conversației, intră în casă și veni după scurt timp cu un volum subțire pe care-l cântări în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se simțea stînjenit pentru ele. Dar Winnie și celelalte fete rîdeau În hohote. Chiar și femeile mai În vîrstă rîdeau. Încă rîdeau cînd doamna Alexander apăru cu bărbatul cel blond. — Ei bine, doamnelor, spuse ea cu indulgență, cu vocea ei bine-crescută, edwardiană, ce Înseamnă toate astea? Fetele se hliziră. — Nimic, doamnă Alexander. Apoi fotograful probabil că le făcuse cu ochiul sau gesticulase În vreun fel, că izbucniră din nou În rîs. Doamna Alexander așteptă, dar Își dădu seama că nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cîrciumele din Rathbone Place, imaginea aceasta Îi dădea mai multă Încredere. Își continuă drumul, trecu de grădina din Foundomnul ing Estate, ezită o singură clipă la intrarea În Mecklenburgh Place, apoi intră În piață. Casele georgiene, delicate ca niște figuri bine-crescute, plictisite și inexpresive, Îi părură amenințătoare - pînă cînd Începu să meargă și văzu cerul din spatele ferestrelor și-și dădu seama că multe dintre ele fuseseră devastate de explozii și foc. Crezu că-și amintește care dintre ele era casa Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se adresa la amândoi, fără acele încercări ale celor prost-crescuți de a comunica cu iubita sau cu soția ta prin fir, să zic așa, direct, tentativă care a căpătat denumirea de flirt. Era oare grupul acesta format numai din oameni bine-crescuți sau foarte prieteni? Nici vorbă, greu de crezul, dar... Bineînțeles că Suzy era la fel de departe de a sugera grupului calitatea și adâncimea sentimentelor care ne țineau împreuna (cealaltă extremă, a neștiinței de a fi cu ceilalți, să arăți cât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
petrecut patru ani în Vietnam și Emiratele Arabe Unite. Apoi s-a întors în România și a făcut (cu finanțare de la CNC) scurtmetrajul O zi bună de plajă, cu care a obținut Ursul de Aur la Berlin. E un om drăguț și bine-crescut, dar știe exact cine e și ce vrea. În principiu - și mai ales -, vrea să facă cinema. Ce-ai făcut cu Ursul? Unde l-ai pus? Ursul tocmai ce l-am trimis înapoi la Berlin ca să-l corecteze. Scriseseră „platjă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
a emite judecăți definitive despre prestația unei instituții care, în copilărie, mi-a marcat decisiv formația culturală. Uneori, primesc totuși solicitări de colaborare. Deunăzi, o asemenea solicitare m-a indispus pentru câteva ceasuri bune. O doamnă, sau domnișoară, altfel foarte bine-crescută, plină de bune intenții, insistentă, dar cuviincioasă, mi-a cerut să mărturisesc o „plăcere vinovată“ în materie de muzică. Urma ca, după mărturisirea mea, piesa menționată să fie difuzată în cadrul unei emisiuni de divertisment. Vasăzică cineva avusese ideea unui scenariu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prețuim și care a fost mereu confirmată.“ „Ce a fost confirmat?“ atacă, în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea, de pildă!“ - sună răspunsul. Urmează unul din acele trucuri dialectice care fac originalitatea și hazul fostului șaizecioptist, ajuns, azi, parlamentar european: „Când soldații germani, bine-crescuți altfel, au invadat Europa, au fost politicoși?“ Dl Bueb e deja descumpănit. Se străduiește să demonstreze că, dacă o virtute e compromisă de dictatură, ea nu-și pierde sensul și nu e mai puțin dezirabilă. Putea foarte bine să observe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
maniere de mascul. Sunt ofensive, contondente, necruțătoare. Evident, nimeni nu așteaptă de la Traian Băsescu o gracilitate de menuet. Dar și personaje resimțite până mai ieri ca băieți fini s-au apucat brusc de body building. Trăim un ev aprins. Oamenii bine-crescuți se grăbesc să învețe cursul scurt de mitocănie, iar bădăranii pot, în sfârșit, să-și dea în petic. Becali a dat lovitura: s-a multiplicat în zeci și sute de exemplare, a devenit muzica de fond a vieții noastre publice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
referire la o literatură superioară, când a afirmat că "ar trebui să citim cea mai bună literatură" (Walden 86). Cu altă ocazie, îi atacă pe colegii săi de la Concord, deoarece nu erau suficient de literați: "Chiar și bărbații bine-educați și bine-crescuți de aici și din alte părți au foarte puține cunoștințe sau chiar deloc despre clasicii englezi" (87). Thoreau compară literatura engleză cu cea clasică sau cu așa-zisa literatură nemuritoare. În opoziție cu astfel de aspirații întemeiate, el arată cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acestui dineu. Într-un moment de liniște, vecinul meu, arătându-mi una din decorațiile care strălucesc pe pieptul lui firav, îmi spune: Mi-am pus în onoarea voastră decorația primită din România. Mă înclin politicos. Cât de amabili și de bine-crescuți suntem cu toții! Îmi aduc aminte de cordonul mare, albastru deschis, pe care îl purta peste uniforma albă, de copil făgăduit Fecioarei, în seara când l-am văzut pentru prima dată, și îmi venea să râd la gândul că eram responsabilă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
se interzice dreptul de vot? Din câte știu eu, singurul loc unde i se blochează accesul este școala militară - deși ofițerii de armată pe care i-am cunoscut nu mi-au dat deloc impresia că ar fi reprezentanții celei mai bine-crescute și mai distinse clase profesionale din întreaga Românie. Dar, cine știe, poate că pe ăia politicoși îi trimitem în străinătate, să lucreze la imaginea țării. De-aia zic că, în ciuda temerilor profesorilor, nota la purtare merită eliminată din catalog. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
școală primară românească, ea i-a răspuns: „Pentru că eu și soțul meu ne gândim la viitorul copilului; noi nu trăim în trecut. De instrucția lui maghiară mă ocup eu acasă.“ Adrian era un băiat brunet, frumușel, elegant îmbrăcat și foarte bine-crescut. Taică-său era inginer și locuiau într-o vilă pretențioasă ca un cavou de lux. Aceste două clase primare țin de o perioadă fără experimente erotice, în schimb cu escapade clandestine. Mă aventuram, fără știrea părinților, până în Piața Unirii, unde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
timidului lor „sărut mâna, părinte“, când pleca sau se întorcea din oraș, cu cârja lui protopopească (de fapt, un baston masiv) și pălăria de Don Basilio asigurându-i marțialitatea. Maică-mea și tanti Virginia le găseau totuși destul de onorabile, fiind bine-crescute, îmbrăcate cu decență, inteligente, salvând aparențele „bunei condiții“. Eu mă împrietenisem cu ele, încântat că-mi împrumutau cărți (dintre cele menționate mai sus). Nu înțeleg de ce, la „lecturile de taină“, aveam nevoie de un companion. Luam cu mine, chiar și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vorba de oarecare principii. Luase de soție, mai tânără de ani ca el, pe fiica naturală a lui Hangerli, descendentul celui ce domnise vremelnic la noi, naturalizat german și ocupând o funcțiune înaltă în administrația prusiană. Fata lui era frumoasă, bine-crescută, dar, cum nu purta numele tatălui său, greu de măritat în lumea ei în Germania. George Philippescu mai fusese însurat și divorțat de Natalia Ghica, pe atât de frumușică și atrăgătoare, pe cât de ușurică. După multe lupte cu slăbiciunea lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
însurase cu o femeie care nu ar fi fost o mamă pentru fiul altei soții. Prevedea mari dificultăți în căsnicia lui, care ar fi avut influență asupra educației băiatului. George se mărea și câți îl cunoșteau spuneau cât este de bine-crescut, de gentil, cât seamănă cu tatăl său și [ce] mândru este de a fi nepotul marelui Brătianu. Ionel trebuie să se fi gândit mult la dânsul, căci, doborât la pat de cele două gloanțe ale lui Jalea și crezându-se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rănit de două ori, nu fu desconcentrat decât la sfârșit, când plecă la Paris să-și facă studiile superioare. Învăța bine, era silitor și conștiincios, moștenise iubirea de cărți, gustul de istorie și, pe lângă aceste calități intelectuale, era serios, blând, bine-crescut, iubit de toți profesorii și cunoscuții lui. Mamă-sa nu se despărți de dânsul, sănătatea ei declina și voia să-i asigure o viață casnică după ideile ei. Se și temea, cred, de ar fi dispărut și ar fi rămas
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care ți-e dat să le auzi să nu fie din uzanțele unui Minister al Culturii, ci din acelea ale unui Minister al Nesimțiților. Drept pentru care m-am ridicat, am zis „Bună ziua“ și, cu o mișcare delicată, de om bine-crescut, am curățat biroul domnișoarei V. de fluturași aurii de foitaj. Benzoat de sodiu, serviți?! Luni copiilor le-a plăcut parizerul cu emulgatori. Marți copiilor le-a plăcut cozonacul cu edulcoranți. Miercuri copiilor le-a plăcut jeleul cu emulsifianți. Joi copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe tine te făcea să râzi. Din acea clipă impulsul meu a fost să plec pur și simplu. Nu am făcut-o ca să nu dramatizez și să dau importanță lucru rilor. M-am constrâns și am spus: „Sunt mult prea bine-crescut pentru a întreba despre ce este vorba, sper totuși ca și voi să fiți tot atât de bine-crescuți ca să-mi spuneți singuri.“ Era o invitație pentru a spune sau a face ceva, orice, pentru a ieși din acest impas. Așteptam cea mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și simplu. Nu am făcut-o ca să nu dramatizez și să dau importanță lucru rilor. M-am constrâns și am spus: „Sunt mult prea bine-crescut pentru a întreba despre ce este vorba, sper totuși ca și voi să fiți tot atât de bine-crescuți ca să-mi spuneți singuri.“ Era o invitație pentru a spune sau a face ceva, orice, pentru a ieși din acest impas. Așteptam cea mai mică ocazie pentru a lua eu însumi totul „în glumă“. Dar mi s-a răspuns prin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unui bărbat matur ce a pornit pe panta coborâtoare a vieții și, încet-încet, au început să apară modificări în modul cum era percepută persoana sa în relațiile cu semenii. Prima mare dezamăgire în acest sens a trăit o atunci când copii bine-crescuți sau adolescenți de ambele sexe au început să-i cedeze locul pe scaun în tramvai și autobuz. O întrebare care îl obseda pe atunci era: oare sunt atât de bătrân cum mă văd copiii și tinerii? Confirmarea că nu mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o voință de a face, de a-și duce proiectele la bun sfârșit, cu o tenacitate care trecea peste orice. Era convins ca are ceva de spus în cinematograful românesc și avea dreptate, chiar avea. Era altfel : cultivat, manierat și bine-crescut. Zâmbea rar, dar zâmbetul său era cuceritor. Am aflat că îl duruse ce am scris despre finalul de la Marilena de la P7, mediumetrajul său prezentat la Cannes. Sper că a înțeles că reacția mea era pe măsura prețuirii pe care i-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
asemenea unui dinte nu prea s)n)tos, la care rușii prefer) s) nu foloseasc) cleștele. Îl vor cl)țină Încoace și Încolo, iar când se va desprinde suficient de mult, Îl vor scoate cu mâna. Inteligentul domn D. este bine-crescut și vorbește cu decent), nu exagereaz) nimic și nu emite pretenții. Ceea ce spune domnul D. - și o spune f)r) cuvinte - este c) pentru el e o fericire s) se afle În Anglia. S)pt)mâna trecut), romancierul Amos Oz
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
francez evaziv și veselului cântec Madelon II. În schimb, cea mai vie figură pe care o găsesc când sortez În memorie firavul stoc de cunoștințe nerusești și neevreiești din anii dintre cele două războaie, este imaginea unui tânăr student german, bine-crescut, liniștit, cu ochelari, al cărui hobby era pedeapsa capitală. Când ne-am văzut a doua oară, mi-a arătat o colecție de fotografii printre care era o serie cumpărată („Ein bischen retouchiert“, a spus el Încrețindu-și nasul pistruiat) care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să includă diferitele fațete ale diplomației. Nu există nici o experiență personală, unică, în măsură să îi reflecte numeroasele dimensiuni. Sunt sigur că ați auzit diverse definiții, de altfel foarte cunoscute, ale diplomatului și ale diplomației: „un diplomat este un domn bine-crescut, care minte în afara granițelor, în folosul țării sale”; „dacă un diplomat îți va spune «go to hell», ți-o va spune într-un asemenea fel, încât de-abia vei aștepta să o faci”; „dacă o doamnă spune «nu», de fapt
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]