98 matches
-
a II-a, ce corespundea obținerii brevetului de zbor internațional. În anul 1924 se fondează la București Societatea pentru exploatări tehnice (SET), unde după planurile lui Ștefan Protopopescu se execută avionul Proto 3. Tot aici se realizează două exemplare din biplanul de recunoaștere Proto S.E.T., după un proiect al său în colaborare cu ing. Dumitru Baziliu. În 1924, la cererea guvernului României întocmește un memoriu privind înființarea unei fabrici de avioane și motoare, memoriu susținut de șeful de Stat Major, colonelul
Ștefan Protopopescu () [Corola-website/Science/314898_a_316227]
-
anul 1894 unul dintre aeroplanele lui era produs în serie. Acesta avea o anvergură de 6,7 m, cântărea 20 kg și zbura pîna la 250 m, la un preț de 500 "Goldmark". Din anul 1895, el a zburat două biplane diferite, aceștia aveau o anvergură de la 5,5 - 7 m și o suprafață portantă de 25 m² . Faptul că Lilienthal ar fi primul aviator al omenirii, este cu toate acestea, problematic. Primul aparat de zbor condus, în funcție al principiului
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
Grecia.. Ultimul avion italian a părăsit Belgia pe la mijlocul lunii aprilie 1941. La începutul campaniei din Deșertul de Vest raportul de forțe dintre Regia Aeronautica și Royal Air Force era aproape egal. Astfel, avioanele de vânătoare al ambelor tabere erau în principal biplane de tip vechi. Piloții italieni luptau pe avioane Fiat CR.32 sau Fiat CR.42, în vreme ce britanicii pilotau aparate Gloster Gladiator. Pe parcursul luptelor, această balanță a puterii s-a modificat periodic, fiecare tabără modernizând și reînnoind parcul de avioane. Până în
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
"Falco" („Șoimul”) a fost un avion de vânătoare biplan cu un singur loc care a fost în dotarea "Regia Aeronautica" în perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul produs de Fiat Aviazione a mai intrat în dotarea altor câteva forțe aeriene, cum au fost cele
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
Acest model, cu peste 1.800 de aparate de zbor ieșite de pe benzile de montaj, a fost cel mai produs avion italian care a luat parte la luptele celei de-a doua conflagrații mondiale. a fost ultimul avion de vânătoare biplan Fiat care a intrat în serviciul activ al aviației militare și a reprezentat modelul de vârf al acestui tip de aparat. Serviciul de informații al RAF a remarcat manevrabilitatea sa și rezistența sa deosebită în exploatare. CR.42 a avut
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
300 m altitudine și 342 km/h la nivelul solului. Rata ascensională era de 1 minut și 25 de secunde la 1.000 m și de 7 minute și 20 de secunde la 6.000 m. În ciuda configurației sale de biplan, CR.42 avea niște planuri avansate, bazate pe o structură din oțel și aluminiu, cu un carenaj aerodinamic, care acoperea motorul radial. Trenul de aterizare nu era retractabil. Aripa superioară a aparatului CR.42 era de dimensiuni mai mari decât
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
testat alături de aparatul Caproni Ca.165, primul dovedindu-se superior, deși cel de-al doilea avea un design mai modern, care îi asigura o viteză superioară, dar o manevrabilitate mai redusă. Deși în momentul în care a fost produs epoca biplanelor se apropia de sfârșit, mai multe națiuni și-au exprimat dorința să cumpere noul aparat de vânătoare. La scurtă vreme după ce a primit botezul focului, Fiat a dezvoltat câteva variante. CR.42bis și CR.42ter aveau o putere de foc
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
1941, în regiunea localității Guidonia Montecelio de lângă Roma. Această variantă a atins o viteză maximă de 518 km/h cu un plafon maxim de zbor de 1.250 km. Proiectul a fost abandonat datorită faptului că avioanele în configurație de biplan nu ofereau niciun avantaj față de aparatele de zbor monoplane. În ciuda faptului că această variantă nu a intrat niciodată în producția de serie, el deține recordul pentru cel mai rapid biplan al tuturor timpurilor. Nu se știe cu siguranță câte avioane
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
a fost abandonat datorită faptului că avioanele în configurație de biplan nu ofereau niciun avantaj față de aparatele de zbor monoplane. În ciuda faptului că această variantă nu a intrat niciodată în producția de serie, el deține recordul pentru cel mai rapid biplan al tuturor timpurilor. Nu se știe cu siguranță câte avioane CR.42 au fost construite. Cifra cea mai probabilă este de 1.819, dintre care 63 (51 după unele surse) produse sub controlul "Luftwaffe" și 140 de aparate produse pentru
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
lui de zbor a fost grav avariat. Waters a încercat o aterizare forțată, iar aparatul lui a fost distrus la impactul cu solul. Piloții de pe avioanele Hurricane au descoperit cu stupoare că aparatele lor sunt depășite la toate capitolele de biplanele italiene. O saptămână mai târziu, o duzină de CR.42 din „23° Gruppo” au executat o misiune de recunoaștere deasupra Maltei. Locotenenții Peter Keeble și Burges au trecut la atacarea avioanelor italiene. Keeble a doborât un CR.42, care s-
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
de la sol au reușit să doboare două bombardiere inamice. Avioanele CR.42 al „Corpo Aereo Italiano” au participat la două raiduri deasupra Marii Britanii pe 11 și 23 noiembrie 1940. Avioanele Luftwaffe au avut dificultăți să zboare în formație cu aparatele biplane italiene, care dezvoltau o viteză mai mică. În ciuda vitezei reduse, a carlingii deschise, a lipsei aparaturii radio, a dotării cu doar două mitraliere, „Șoimii” au reușit cu ușurință să ocupe poziții favorabile în luptele cu avioanele britanice Hurricane și Spitfire
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
CR.42 a fost folosit foarte mult și pe teatrele de război din regiunea mediteraneană, Orientul Mijlociu și Africa de nord. În Africa Nordică Italiană existau la începutul războiului 127 de avioane CR.42. La început, piloții italieni au luptat împotriva biplanelor Gloster Gladiator și Hawker Hart sud-africane. Experimentații piloți italieni, mulți dintre ei veterani ai războiului civil din Spania au folosit avionul extrem de manevrabil CR.42 pentru a-i forța pe piloții aliați de pe Hurricane să evite luptele directe și să
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
apreciat pe bună dreptate că Fiat CR.42 s-a comportat cel mai bine în Africa. „Șoimii” s-au dovedit capabili să doboare nu numai avioane Gladiator, dar chiar și Hurricane și Spitfire. Pe 31 octombrie 1940, piloții italieni de biplane au înregistrat prima lor victorie confirmată în Africa de nord împotriva monoplanelor Hawker. În timpul unei lupte aeriene, două avioane de escortă a bombardierelor Savoia Marchetti SM. 79 au avariat două Hurricane canadiene, dintre care unul s-a prăbușit și pilotul
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
Savoia Marchetti SM. 79 au avariat două Hurricane canadiene, dintre care unul s-a prăbușit și pilotul său a murit, iar cel de-al doilea a aterizat forțat. În aprilie 1941, odată cu livrarea primelor 14 aparate CR.42 „Bombe Alari”, biplanul a început să fie folosit ca avion de vânătoare-bombardament. Pe 19 iunie 1942, ultimele 82 de aparate CR.42 au fost repatriate. În momentul în care Italia a capitulat, doar aproximativ 60 de avioane biplane CR.42 mai erau capabile
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
aparate CR.42 „Bombe Alari”, biplanul a început să fie folosit ca avion de vânătoare-bombardament. Pe 19 iunie 1942, ultimele 82 de aparate CR.42 au fost repatriate. În momentul în care Italia a capitulat, doar aproximativ 60 de avioane biplane CR.42 mai erau capabile să-și ia zborul. În ultimele luni ale anului 1940 și de-a lungul întregului an 1941, avioanele CR.42 au fost utilizate din plin pe post de avion de escortă sau interceptor în Grecia
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
cea mai mare cu performanțe modeste, iar comunicațiile radio erau slab dezvoltate. Cea mai mare parte a pieselor de artilerie datau din perioada primului război mondial. Principalul avion de vânătoare din dotarea "forțelor aeriene italiene" era Fiat CR.42, un biplan modern cu excelente calități de zbor, dar care era depășit de avioanele monoplane de ultimă generație, cu care erau dotate flotele aeriene ale altor state. Forțele aeriene italiene aveau în dotare aproximativ 1.760 de aparate de zbor, din care
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
expediționar italian („Corpo Aereo Italiano”) a plecat în Belgia pe 10 septembrie 1940 și a intrat pentru prima oară în luptă la sfârșitulu lunii octombrie 1940. Avioanele militare italiene au luat parte la ultimele faze ale bătăliei. Aparatele italiene - avioane biplane - nu se puteau compara cu aparatele de zbor moderne din dotarea britanicilor (Royal Air Force) sau a germanilor (Luftwaffe). Ca urmare, Corpul expedițonar italian nu a înregistrat nici un succes. Avioanele italiene au fost repatriate la începutul anului 1941, până la mijlocul lunii
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
luna septembrie aviația română și germană au avut superioritatea aeriană absolută, rarele angajări (și victorii aeriene) fiind asupra avioanelor bimotoare Petliakov Pe-2 care încercau să le bombardeze aerodromul. Pe 25 septembrie Șerbănescu obține a doua sa victorie, asupra unui biplan. În 7 octombrie grupul se mută pe aerodromul Karpovka, la 40 km de Stalingrad. Aici, grupul se pregătește de iernat, iar Șerbănescu are ocazia să-și demonstreze cunoștințele de vânător de munte la amenajarea bordeielor. Însă inițiativa trecuse în mâna
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
săpături arheologice atât în Mallta cât și în Germania. Ea personal a predat lecții copiilor și le-a prezentat idei și invenții noi. În 1906, a zburat într-un zeppelin și chiar mai îndrăzneață, a zburat mai târziu într-un biplan. Până în 1914, Victoria și-a vizitat cu regularitate rudele atât în Germania cât și în Rusia inclusiv cele două surori care se căsătoriseră în familia regală rusă: Ella care se căsătorise cu Marele Duce Serghei Alexandrovici și Alix care se
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
anului 1933, Hermann Göring, ministrul Aviației, menționa într-o scrisoare confidențială necesitatea dezvoltării unui "avion curier foarte rapid". În mai 1934, "Technisches Amt" (Biroul tehnic al Ministerului Aviației Reichului) a dezvoltat specificațiile tehnice pentru un interceptor monoloc care să înlocuiască biplanele depășite folosite de Luftwaffe. Acesta trebuia să aibă o viteză maximă de 400 km/h la altitudinea de 4000 de metri. Proiectul avionului de vânătoare purta denumirea de "avion de curse" din cauza sancțiunilor Tratatului de la Versailles. Specificațiile tehnice au fost
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
lua parte la astfel de operațiuni militare periculoase. Erau, de asemenea, echipate necorespunzător pentru astfel de misiuni; JNA, precum alte armate înaintea ei, a descoperit că armamentul greu nu era potrivit pentru un război de gherilă urbană. Câteva avioane utilitare biplan Antonov An-2, folosite pentru stropitul culturilor, au fost utilizate de forțele croate în zboruri pe timp de noapte pentru a parașuta provizii în Vukovar. Avantajul principal al avioanelor An-2 era că puteau decola și ateriza pe piste mici sau improvizate
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
culturilor, au fost utilizate de forțele croate în zboruri pe timp de noapte pentru a parașuta provizii în Vukovar. Avantajul principal al avioanelor An-2 era că puteau decola și ateriza pe piste mici sau improvizate. Cel puțin unul din aceste biplane a fost doborât pe 2 decembrie 1991, deasupra localității Otok, lângă orașul Vinkovci, de rachete sol-aer (SAM) sârbești. Cei patru membri ai echipajului au fost uciși. Printre morți se afla și pilotul principal, căpitanul-comandor Marko Živković, creierul din spatele misiunii de
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
(în limba rusă И-15) poreclit Ciaika (în limba rusă Чайка - pescăruș) a fost un avion de vânătoare biplan sovietic din anii 1930. A fost fabricat în număr mare de Forțele Aeriene Sovietice și împreună cu monoplanul Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un monoplan avansat (pentru perioada sa) sub coordonarea lui Andrei Tupolev. Deoarece proiectul monoplanului nu s-a dovedit fiabil, Tupolev a ordonat ca pentru siguranță să se fabrice două biplane ca proiecte de rezervă, I-14A și B. În august 1932 Nikolai Polikarpov tocmai era eliberat din închisoare și i s-a dat sarcina proiectării avionului I-14A. Atunci când s-a dispus lansarea în fabricație ale celor două avioane, I-14 și
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
pe Will Smith, Bill Pullman și Jeff Goldblum. Romanul a prezentat mai multe detalii despre personaje, situații și conceptul general decât filmul și este fidel scenariului original al peliculei, în care Russell Casse fură o rachetă și o leagă de biplanul său cu care stropea recoltele. Succesul filmului l-a determinat pe Molstad să lanseze în februarie 1998 "Independence Day: Silent Zone", o carte a cărei acțiune se petrece înaintea celei din roman, la sfârșitul anilor '60 - începutul anilor '70, și
Ziua independenței (roman) () [Corola-website/Science/324507_a_325836]