163 matches
-
1991), în fiecare dintre cazuri urmărindu-se propriile interese și avantaje (putere și status) ale birocraților, și nu interesul public. Se asumă astfel o relație directă între mărimea biroului și utilitatea derivată de funcționari. Tullock (1965) pornește de la asumpția că birocratul este un actor rațional care își urmărește propria utilitate (presupunând totuși că utilitatea este parțial derivată din satisfacții egoiste și parțial din interesul public). „Ca regulă generală”, spune el, „birocratul va realiza că oportunitățile de promovare cresc, puterea, influența și
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
utilitatea derivată de funcționari. Tullock (1965) pornește de la asumpția că birocratul este un actor rațional care își urmărește propria utilitate (presupunând totuși că utilitatea este parțial derivată din satisfacții egoiste și parțial din interesul public). „Ca regulă generală”, spune el, „birocratul va realiza că oportunitățile de promovare cresc, puterea, influența și respectul se consolidează și chiar condițiile fizice de lucru se îmbunătățesc atunci când biroul în care lucrează crește în dimensiuni” (Tullock, 1965, p. 89). Poziția de monopol în oferirea serviciilor, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
într-o țară puternic dezvoltată din punct de vedere economic 1. Birocrația are tendința de a se extinde, pentru că angajații guvernamentali au interes ca importanța propriului birou să crească în așa fel încât să poată atrage cât mai multe fonduri. Birocratul este conștient de faptul că „perspectivele carierei sale, șansele sale de promovare și menținere ca angajat sporesc dacă dimensiunea componentei bugetare cu care este el asociat crește” (Buchanan, 1997, p. 226) și de aceea întotdeauna va exista tendința de susținere
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
de creștere a dimensiunii sectorului public are la bază argumentele teoreticienilor alegerii publice și pe cele ale economiștilor neoclasici. Ambele tipuri de argumente se bazează pe premisa existenței unei strategii comportamentale rațional maximizatoare. Strategia maximizatoare presupune că singurul scop al birocratului este de a-și satisface propriile interese. În scopul maximizării propriilor avantaje în urma interacțiunilor sociale, birocrații beneficiază de faptul că dețin monopolul informațional în ceea ce privește activitatea propriului birou și costurile de desfășurare a acesteia. Comportamentul maximizator al birocraților este posibil datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
politici asemănătoare, oficialii vor urmări întotdeauna rezultatele care să corespundă propriilor interese (Downs, 1967, pp. 77-78). Teoria alegerii publice (Niskanen, 1971; Tullock, 1997) afirmă că principalele scopuri ale birocrației guvernamentale sunt maximizarea bugetului și creșterea importanței biroului. Comportamentul maximizator al birocratului este asociat cu tendința de creștere a bugetului biroului său. În cazul maximizării bugetelor, apare tentația furnizării unei cantități de output care să o depășească pe cea necesară pe piață. Niskanen (1994, p. 273) susține că, în cazul adoptării unui
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
politici, pentru că existența ei nu depinde de eficiență și e interesatădoar de extinderea sa și de obținerea unei cote cât mai mari din bugetul național. De asemenea, Dunleavy și O’Leary (2002, p. 111) susțin că, în instituțiile guvernamentale, bunăstarea birocratului este legată mai degrabă de creșterea bugetului decât de profitabilitate. Maximizarea bugetului agenției guvernamentale îi aduce beneficii private birocratului interesat de maximizarea propriei utilități. Creșterea bugetului agenției face posibile creșterea numărului de locuri de muncă pentru oficialitățile guvernamentale, îmbunătățirea posibilităților
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
cât mai mari din bugetul național. De asemenea, Dunleavy și O’Leary (2002, p. 111) susțin că, în instituțiile guvernamentale, bunăstarea birocratului este legată mai degrabă de creșterea bugetului decât de profitabilitate. Maximizarea bugetului agenției guvernamentale îi aduce beneficii private birocratului interesat de maximizarea propriei utilități. Creșterea bugetului agenției face posibile creșterea numărului de locuri de muncă pentru oficialitățile guvernamentale, îmbunătățirea posibilităților de promovare în interiorul birocrației, creșterea cererii pentru serviciile agențiilor, mărirea prestigiului și a posibilităților de patronaj 2 (Dunleavy și
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
necesare întreținerii aparatului birocratic. Tendința principală a fiecărei instituții este de a încerca să convingă superiorii ierarhici de necesitatea programelor pe care le propune, în așa fel încât să poată obține cât mai multe fonduri. Parkinson susține că interesul unui birocrat este de a-și maximiza numărul de subordonați, și nu pe cel de concurenți, fapt care duce la creșterea numărului de angajați (apud Rothbard, 1995, p. 12). Dunleavy (1985) critică perspectiva asupra comportamentului birocratului ca maximizator de buget. În cadrul birocrației
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
fonduri. Parkinson susține că interesul unui birocrat este de a-și maximiza numărul de subordonați, și nu pe cel de concurenți, fapt care duce la creșterea numărului de angajați (apud Rothbard, 1995, p. 12). Dunleavy (1985) critică perspectiva asupra comportamentului birocratului ca maximizator de buget. În cadrul birocrației apar probleme de acțiune colectivă care influențează strategiile comportamentale ale actorilor. Diferite categorii de birocrați valorizează diferit beneficiile rezultate în urma maximizării bugetului. Dunleavy (1985, pp. 300-301) arată că, în tipuri diverse de agenții, există
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
influențează strategiile comportamentale ale actorilor. Diferite categorii de birocrați valorizează diferit beneficiile rezultate în urma maximizării bugetului. Dunleavy (1985, pp. 300-301) arată că, în tipuri diverse de agenții, există diferențe în privința măsurii în care maximizarea bugetului definește funcția de utilitate a birocratului. Maximizarea funcției de utilitate a birocratului poate depinde doar de o parte a bugetului disponibil. Maximizarea bugetului va evolua până la un nivel optim intern al organizației, definit de raportul dintre nivelul creșterii bugetare și costurile asociate acestei acțiuni. Dificultatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
categorii de birocrați valorizează diferit beneficiile rezultate în urma maximizării bugetului. Dunleavy (1985, pp. 300-301) arată că, în tipuri diverse de agenții, există diferențe în privința măsurii în care maximizarea bugetului definește funcția de utilitate a birocratului. Maximizarea funcției de utilitate a birocratului poate depinde doar de o parte a bugetului disponibil. Maximizarea bugetului va evolua până la un nivel optim intern al organizației, definit de raportul dintre nivelul creșterii bugetare și costurile asociate acestei acțiuni. Dificultatea de a adopta o strategie comportamentală de
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
număr mai mare de resurse. Pierderile apărute în procesul de redistribuție se transformă în costuri de furnizare a serviciilor de către birocrați). Un alt factor al ineficienței care duce la agravarea unor probleme ce puteau fi rezolvate foarte ușor este timpul. Birocratul tinde să extindă îndeplinirea unei sarcini pe toată perioada care i-a fost pusă la dispoziție, chiar dacă activitatea respectivă putea fi încheiată mult mai repede 1. De multe ori, un astfel de comportament are efecte nefaste asupra celor direct vizați
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
la fel de variate. De altfel, liniile de reformă despre care astăzi considerăm că fac parte dintr-un trunchi comun (NMP) au origini diferite. Unele acțiuni concrete de reformă au decurs din teorii care interpretau într-un anumit mod rolul statului, al birocratului, al cetățeanului, al organizațiilor publice etc., precum și relația dintre acești actori, iar unele acțiuni de reformare a sectorului public provin din constatarea empirică a unor disfuncționalități și identificarea la fel de empirică a unor soluții. Iată care sunt, în opinia lui Lane
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
problemele implementării NMP în Marea Britanie poate fi că s-a bazat pe o anumită viziune asupra sectorului privat care s-a dovedit în multe ocazii eronată. De exemplu, s-a încercat eficientizarea serviciilor administrative printr-o politică de responsabilizare a birocratului. Măsura aceasta consta în încheierea unor contracte de muncă fixe,astfel încât birocratul neperformant să poată fi concediat din funcția respectivă. Oughton Report din 1993 arată însă că, în urma studierii unor companii mari, ca Unilever, BP și Shell, s-a descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
o anumită viziune asupra sectorului privat care s-a dovedit în multe ocazii eronată. De exemplu, s-a încercat eficientizarea serviciilor administrative printr-o politică de responsabilizare a birocratului. Măsura aceasta consta în încheierea unor contracte de muncă fixe,astfel încât birocratul neperformant să poată fi concediat din funcția respectivă. Oughton Report din 1993 arată însă că, în urma studierii unor companii mari, ca Unilever, BP și Shell, s-a descoperit că marile firme au aceeași politică de personal ca șibirocrația tradițională. De
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
corupției. Rezultatele corecte se obțin prin respectarea legilor. În modelul weberian al administrației publice, legile sunt stabilite în mod intenționat, supunerea este reglementată de legi (există mijloace de constrângere clar definite ce pot fi utilizate în anumite circumstanțe explicite), iar birocratul respectă doar legea și e supus unei ordini impersonale către care sunt orientate acțiunile sale. Există, de asemenea, o separare a proprietății ce aparține organizației de proprietatea personală a birocratului. Natura activității birocratice constă în aplicarea tehnică a legilor la
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
definite ce pot fi utilizate în anumite circumstanțe explicite), iar birocratul respectă doar legea și e supus unei ordini impersonale către care sunt orientate acțiunile sale. Există, de asemenea, o separare a proprietății ce aparține organizației de proprietatea personală a birocratului. Natura activității birocratice constă în aplicarea tehnică a legilor la cazurile concrete, cu imparțialitate, neutralitate și corectitudine. Birocrația este lipsită de creativitate, nu poate să dezvolte ori să interpreteze legile, iar acolo unde legea nu distinge, nici decizia birocratului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
a birocratului. Natura activității birocratice constă în aplicarea tehnică a legilor la cazurile concrete, cu imparțialitate, neutralitate și corectitudine. Birocrația este lipsită de creativitate, nu poate să dezvolte ori să interpreteze legile, iar acolo unde legea nu distinge, nici decizia birocratului nu trebuie să distingă. Deciziile care nu sunt derivate mecanic din legi sunt discreționare. Flexibilitatea în cadrul organizării birocratice apare la nivelul determinării scopurilor organizației, prin alegerea înalților funcționari de către cetățeni. Tot ceea ce se modifică prin schimbarea conducătorilor o constituie scopurile
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
model, corupția este un comportament patologic în cadrul structurii birocratice care trebuie să fie eliminat pentru „a preveni dezintegrarea structurii birocratice”. Corupția, prin natura sa, eludează regulile, caracterul impersonal și imparțial, fiind opusul birocrației. Chiar Weber spune: „Aproprierea poziției oficiale de către birocrat este total absentă” (1947, p. 325). Având în vedere faptul că acesta este un tip ideal, se poate argumenta că experiența corupției în cadrul unei organizări de tip birocratic e cauzată de lacunele în aplicarea modelului. Oricât de bine redactate ar
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
ideal, se poate argumenta că experiența corupției în cadrul unei organizări de tip birocratic e cauzată de lacunele în aplicarea modelului. Oricât de bine redactate ar fi regulile generale, ele vor lăsa un spațiu mai mic sau mai mare la discreția birocratului. Totuși, de multe ori, procesele administrației publice (legi, norme și proceduri) sunt respectate, dar rezultatele sunt nedrepte, de proastă calitate sau costisitoare. II. Teoriile pozitive pleacă de la preferințele personale ale birocraților în construirea unor modele privind comportamentul birocratic și pot
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
informațiilor și a ordinelor superiorilor ierarhici. Astfel, acțiunile birocraților de nivel inferior vor fi mai puțin în acord cu obiectivele birocraților de la un nivel înalt sau cu scopurile organizației. Ele vor fi într-o măsură mai mare discreționare, la alegerea birocratului. De pildă, mulți observatori sesizează interpretări diferite ale acelorași acte normative de la un birou teritorial al administrației finanțelor publice la altul. știind că birocratul este motivat de propriul interes, ne așteptăm ca acțiunile deformate ale birocraților să satisfacă unele interese
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
înalt sau cu scopurile organizației. Ele vor fi într-o măsură mai mare discreționare, la alegerea birocratului. De pildă, mulți observatori sesizează interpretări diferite ale acelorași acte normative de la un birou teritorial al administrației finanțelor publice la altul. știind că birocratul este motivat de propriul interes, ne așteptăm ca acțiunile deformate ale birocraților să satisfacă unele interese/obiective ale acestora. Acțiunile sunt deformate astfel încât birocratul să obțină ori mai multă putere, ori mai mult venit, ori mai mult prestigiu, ori mai
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
ale acelorași acte normative de la un birou teritorial al administrației finanțelor publice la altul. știind că birocratul este motivat de propriul interes, ne așteptăm ca acțiunile deformate ale birocraților să satisfacă unele interese/obiective ale acestora. Acțiunile sunt deformate astfel încât birocratul să obțină ori mai multă putere, ori mai mult venit, ori mai mult prestigiu, ori mai multă securitate, ori mai multă comoditate etc. Putem conchide că ne așteptăm la un grad cu atât mai mare de corupție a birocraților de la
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Este necesar a se face o distincție netă Între organizarea managerială și cea birocratică, subliniind că un manager are rolul de a Îndeplini o anumită funcție socială, făcând În acest scop În permanență calcule tehnice sau psihologice de randament, pe când birocratul urmărește doar o finalitate specifică, considerând o unitate economică sau o instituție și chiar societatea, simple mijloace de ascensiune individuală sau personală. Posedând o optică egoistă, birocratul exploatează doar În interes propriu relațiile cu subordonații lui sau cu publicul, fiind
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
făcând În acest scop În permanență calcule tehnice sau psihologice de randament, pe când birocratul urmărește doar o finalitate specifică, considerând o unitate economică sau o instituție și chiar societatea, simple mijloace de ascensiune individuală sau personală. Posedând o optică egoistă, birocratul exploatează doar În interes propriu relațiile cu subordonații lui sau cu publicul, fiind din acest motiv, pe de o parte incapabil de a cunoaște În mod real nevoile și aspirațiile acestora, iar pe de altă parte este incapabil de a
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]