76 matches
-
noi îi dau sugestia să învețe de la guvernanții noștri cam cum este cu Legea și cum se manipulează ea. Ca altă dată, să nu se mai umfle în pene pentru o singură Lege amărâtă, pe care numai tâmpiții și proștii bisericoși o respectă. De cine se tem hoții? Vai, cât de ciudat am ajuns ca să fiu! M-am trezit deodată așa vorbind doar cu mine însumi, despre ce credeți? Tocmai de ciudățeniile și paradoxurile unui popor, care nici în douăzeci și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
papucii blestemîndu-și părinții: N-ar avea loc pe pămînt,/ Cine ne-o călugărit!/ Aibă viața racului/ Și pîinea săracului,/ Că n-am fost de călugărie,/ Ci am fost de căsătorie!80". Oare cei doi feciori ai lui Iurașcu erau mai bisericoși cînd s-au călugărit? În Catagrafia din 1838, îl găsim pe Costache Iurașcu pasăre călătoare la Joldești, scutit de bir, cu cartea Visteriei nr. 3356, din același an, nu se știe pentru care merite 81. În 1840, ghenar 24, el
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
te lasă pârdalnica de inimă!" Acest sentiment l-a urmărit până la maturitate. Caracterizarea Smarandei Smaranda este mama lui Nică. Deși lipsesc elementele portretistice care să contureze portretul fizic, sunt suficiente elemente pentru alcătuirea unui portret moral. Ea este autoritară, virtuoasă, bisericoasă, insistentă în a-și vedea băiatul popă, pricepută în practici străvechi: alunga "nourii cei negri de deasupra satului", știa să abată "grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară dinaintea ușii", vrăjea tăciunii, să se potolească dușmanii, descânta de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de bute; El iubește-n ea ideea frumuseței cei trecute, În matroana desflorită vede încă pe copilă. {EminescuOpIV 230} Ea vedea în înțeleptul cu-arătare reverendă Prototipul cucoșimei, pe-al cucoșilor cucoș, Când cu flori de-oratorie și cu ochi bisericoși, Adâncit platonizează în tiradă somnolentă. Astfel dar fini și dânsa drumul sorții pămîntene: Arde lumânarea vieții până la un căpițel. Și acum la bătrânețe, să-l uzeze și pe el, Ea drept candelă l-aprinde ființei suprapămîntene. Unt de lemnu-n sînt-pretinsa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o partidă zdravănă de futai, astai trebe, Îi spun eu, pornind Volvo-ul și simțind un acces de testosteron când schimb bestia Într-o viteză superioară. Haide, scumpo, ia-o. Gus zâmbește. E un puțoi bătrân și de treabă. Puțin cam bisericos, dar nu ți-o scoate pe gât. — Iești un tip nașpa Bruce, zice el. — Pare genul de femeie care a fost dezamăgită de un bărbat. Probabil frigidă, speculez eu, pe când o cotim spre Raeburn Place. Nu mi-ar strica o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În ochii mei. Dacă nu l-aș fi cunoscut mai bine pe ticălos, aș fi zis că-i dă târcoale bucățicii blonde și meseriașe acolo sus și tot tacâmu. Dai Însurat cuaceeași băbătie de șaptejde ani lumină, puțoiu bătrân și bisericos. — Bruce, aici e Gus. Ți-ai deschis mesajele interne? Un cadouaș din partea caraghiosului de la etaj. Rup unul din maldărul de plicuri sigilate care mă așteaptă, pe cel cu numele lui Nid pe el. NOTIFICARE INTERNĂ Către: D.S.-ii Gillman, Stark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
abate atenția de la el. Însă apoi Începe o secvență dementă cu o petrecere la birou, unde toată lumea se fute ca sonații. Mă gândesc la pizda În care o să-mi dau drumul la petrecerea noastră de Crăciun: puicuța aia nouă și bisericoasă mai Întâi, apoi mai e și Fulton și, binențeles, curva aia babană Regina Mărimii și chiar și Drummond, ce morții măsii, dacă sunt prea disperat. Simt cum mâna se duce spre umflătura din chiloții mei, dar, după ce-mi pișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
e un băiat de treabă. Un bunic care Își adoră nepoții și totuși e unul dintre cei mai temuți anchetatori din Christendom. Asta-i chestia tare cu puțoii ca Gus, nui numa un simplu job pentru iei. E un tip bisericos și urăște sincer infracțiunile și Încălcările legii. Totuși, problema lui e că poate manifesta uneori puțin prea multă compasiune creștinească. Ajungem la o crâșmă janghinoasă, un loc pe care-l știm lângă docuri. Și aici e mereu deschis, chit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
arma cea mai la Îndemână: nesimțirea. Și cruzimea. Scuipatul pe obrazul celuilalt la oră de maximă audiență. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră mințile părinților noștri, de patriotismul fotbalistic, de naționalismul bisericos, dar și de ungurii mereu la guvernare, silă de cumințenia nespălaților, de sfioșenia de târfă spășită a patriei, dar și de Înalta prestanță a unor Pleșu ori Rrrrăzvan Theodorescu. La ce bun? Li s-a tot dat ocazia, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
politică de stat, că compania de care d-sa s-a lepădat cu amărăciune e departe de-a voi să-i îngăduie rolul de cancelar. "Sau cu noi sau cu nimeni altul", iată deviza companiei. Geaba "Romînul" vine cu fraze bisericoase a la Cromwell să 'ntunece adevărul situației. S-a stricat tovărășia; partidul roșu a primit o gravă lovitură din partea șefului ei, care a discreditat-o, arătând cât de scump a trebuit să-i plătească companiei voturile trebuitoare politicei sale. Țara
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acestea n-ar ridica evenimentelor caracterul lor comic. Permită-ne a rămânea în terminologia sa proprie și a-i spune că protestațiunile sale de moralitate, cari nu sunt destul de puternice pentru a-l face să vorbească, seamănă mult cu purtarea bisericoasă și actele de caritate ale unei "gazde de hoți" carele, cu tot disprețul ce-l afectează pentru protejații săi, nu se rușinează de-a se pune în fruntea lor și de-a-i acoperi cu vaza sa politică. De astă dată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lungul formidabilului spectacol al lui Alexandru Tocilescu, de o milă atotcuprinzătoare, dincolo de orice criteriiă Ne e milă de bătrânii servitori bețivi, devotați și nevolnici, de fetele „bune“ care nu deosebesc între „iubit“ și „iubire“, de gospodinele harnice, învățate cu greul, bisericoase, trupeșe și obtuze, de mărunta ingeniozitate a găinarilor, lacomi la prețuri mici, demoni scăpătați, provinciali și, în definitiv, perdanți, de băieții „buni“, cărora le reușește totul, întreprinzători, generoși din lipsă de imaginație, monumente de plictiseală și de succes senil, exemplari
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o singură cârciumă, „Leul Negru“. Căsuțele sunt încântătoare, clădite solid, din piatra locală, galbenă, dar singurul edificiu de oarecare interes arhitectural este biserica, o construcție arătoasă din secolul al XVIII-lea, cu o galerie. De bună seamă, eu nu sunt bisericos, dar m-am bucurat să constat că se țin slujbe, deși numai o dată pe lună. Biserica e bine întreținută, întotdeauna împodobită cu flori. Dangătele de clopot îndepărtate, pe care le aud uneori, cred că vin din alt sat, la fel de micuț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
finanțele. Numai că Dumnezeu mi-a ajutat pentru că eu sunt în curtea bisericii și ei n-au înțeles. Nimic nu este întâmplător. Nu biserica este în curtea mea, eu am intrat în Grădina Domnului. Nu sunt eu marele credincios, marele bisericos, dar asta mă obligă foarte mult. Este o motivație în plus pentru mine. Primarul mă dădea exemplu: Cum de la Pazvante este verde, frumos, iar la noi este uscat? Ce faceți voi, mă, acolo pe banii Primăriei? În jurul Catedralei, erau numai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
participarea responsabilă la treburile comunitare și globale. Și ar mai fi ceva. Uităm prea ușor, sau chiar ignorăm cu... naturalețe, că primul „act” al globalizării (în cadre strict spirituale) a fost scris de creștini. Uităm tocmai noi, poate cei mai bisericoși est europeni! Prin învățătura lui Iisus (preluată de apostoli), „neamurile” (popoarele) au fost chemate să mărturisească credința în Dumnezeu Unul, oferinduli-se „egalitatea de șanse” la mântuire. De acum înainte, între evrei („poporul ales”) și „neamuri” (celelalte popoare) nu există deosebire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
participarea responsabilă la treburile comunitare și globale. Și ar mai fi ceva. Uităm prea ușor, sau chiar ignorăm cu... naturalețe, că primul „act” al globalizării (în cadre strict spirituale) a fost scris de creștini. Uităm tocmai noi, poate cei mai bisericoși est europeni! Prin învățătura lui Iisus (preluată de apostoli), „neamurile” (popoarele) au fost chemate să mărturisească credința în Dumnezeu Unul, oferinduli-se „egalitatea de șanse” la mântuire. De acum înainte, între evrei („poporul ales”) și „neamuri” (celelalte popoare) nu există deosebire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
incredul. De pățit, a pățit-o destul, fie când era dependent de stupefiante, fie când bea până uita de nevasta prietenului, cea cu care s-a și căsătorit într-un final tragic. N-a devenit ceea ce în românește se cheamă bisericos. A contribuit, cred, la asemenea atitudine firea de englez sceptic, dotat cu simțul relativității și-al umorului. Făcând parte mai degrabă din high-life-ul mondial decât din rândul artiștilor populari, Clapton nu umblă cu fițe și nu practică stilul scorțos, impenetrabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
fel și chip. Sărmanul Eminescu Își ignora, iată, norocul, crezându-se nefericit sau era mai degrabă o poză neoromantică? Omul de la țară prin noroc Înțelege o vreme acceptabilă, potrivită semănării și strângerii recoltei, sănătatea animalelor și a familiei, copii harnici, bisericoși, și, poate nu În ultimul rând, un anume prestigiu În sânul comunității. Un nume. O viață lungă. Strămoși onorabili. Noroc pentru mine a Însemnat Încă de la Început luciditatea faptului de a mă fi născut din „părinți vizibili”, În sânul unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu mâna lui casa în cheutori 3, în care trăiesc eu azi. Cine erau Iftimeștii? Iftimeștii erau veniți din Bucovina, harnici, tăcuți. Așa era bunicu meu, tatu mamei, V. S. Iftimie. Foarte cinstiți, buni gospodari. Nu erau hoți și foarte bisericoși și evlavioși. Oameni de cuvânt. Dar după ce s-au amesticat cu sămânță de șatrari, apoi amu îs cei mai scârboși oameni din sat. Am eu veri care nu samână cu mine Doamne ferește. Unui Iftimie, i-a zis Iftime Clăoi, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
prisacă de stupi de peste 100 la număr, îngrijiți de bătrînu Vasile Chetreanu. Feciorii lui Grigore și Gheorghe n-au avut nici un stup. Mama mea, Pachița lui V. S. Iftimie și a Ancuței I. Roșca, era de statura mijlocie, harnică, religioasă, bisericoasă și foarte bună mamă și foarte bună gospodină și frumoasă și drăgălașă. Și de cumințenie rară. Nu așa tare de voinică. Dar și muncea foarte mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
zi venind la Fălticeni cu o căruță s-a dat jos să-și facă nevoile. Și cum era beat, 2 copii răi l-au omorât și i-au luat 70 de bani din curea că atâta avea. A fost om bisericos și mare naționalist. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică lui Vasile Călugărescu din Rădășenii cei vestiți! În toamna anului 1906, s-a făcut Expoziția Jubiliară, 40 de ani de domnie a Regelui Carol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-i iese, iar lucrul ăsta nu se iartă. L-au chemat la un simpozion, o paranghelie de tot râsul, despre literatura erotică. Păi, acum? Asta trebuia să se întâmple cu vreo douăzeci de ani în urmă. Atunci nu era defel bisericos și nici nu încerca să găsească în cuvintele searbede și banale ale popilor sau în cele două-trei boscorodeli ale vreunui țăran comori de înțelepciune. El, care, cu cruzimea asta bonomă, a descris ucigător un oraș de provincie unde se exilase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
al Bucureștiului -, cu una care nu voia În ruptul capului să se culce cu mine În noaptea Vinerii Mari. Biruită de insistențele mele, s-a abandonat, În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu-s chiar bisericoase, sunt totuși mai toate ființe miloase, fiindcă dau de pomană mai mult decât toți regii pământului la un loc și adună În jurul lor câte o bătrânică rămasă fără rost pe lume, ajutând-o cu gologani, cu vreo rochie demodată și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
curte. Bună ziua, doamna Rozalia, am sosit. Vă mulțumesc, coana moașă, bine-ați venit! Acum începea o activitate importantă, grea și riscantă, pe muchie de cuțit. În treaba asta copiii n-aveau ce căuta. Mama a fost o femeie credincioasă, foarte bisericoasă și, în ciuda faptului că fusese de credință catolică, pe noi, copiii ei, ne-a educat în cel mai exigent spirit ortodox. Ca atare, participarea la slujbele de duminică era un fapt obișnuit. Copii, a sosit timpul să plecați la biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dacă nu aș fi „simpatizat” cu ardoare creștinismul. Despre ce este vorba? În una din interminabilele sale cuvântări, „conducătorul”, mare amator de versuri, cum îl știm, după ce a confundat pentru a mia oară bigotismul cu mistica (de parcă o obtuză precupeață bisericoasă ar putea avea ceva în comun cu Sf. Francesco d’Assisi!), amestecându-le apoi pe amândouă cu multe alte noțiuni, complet străine, precum șovinism, naționalism, rasism, a îndrăznit să declame Eminescu. O mai făcuse și altădată. Acum a ales un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]