1,252 matches
-
nu par să se cutremure, scrie, în Paștile mele, un clocotit poem în proză, care este al lumii noastre, lepădat însă de calea pe care a găsit-o, în lumea lui - "mișelit deodată, caut mângâiere": "Ca altă dată, clopotele unei bisericuți de mahala cheamă credincioșii la denii spre rugă și nădejde. Că alții mai pot avea Paști, îmi pare bine. Dar mie? Nu-mi trebuie. Nu mai vreau să am Paști. Vederea aproapelui mă supără. În el este tot atâta ticăloșie
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
Mai întreabă dl Kessler: "Cui se adresează acum sosia Codre a statuii lui Carol I? Ce spune ea?" Și-și răspunde singur: Nici această sculptură nu spune nimic, nimănui". Ba da, dle Kessler, le spune ceva celor care, nefiind în bisericuțele plasticienilor, nefiind "paseiști" (acuză pur comunistă!), dar având o bună cunoaștere constructivă a trecutului, știu că gestul e recuperator. O ultimă observație: de ce n-au sărit plasticienii la fel înainte de plasarea "țepii lui Ghilduș" în Piața Palatului? Pentru că, măcar în privința
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
dar în care atâtea și-atâtea s-au petrecut deja ! Sunt zeci de mostre similare, pe care le putem conota - dacă ținem neapărat - la contextul politic al epocii. Îmi vine, de exemplu, în minte mutarea, scândură cu scândură, a unei bisericuțe de lemn, care face ca întreaga pictură de pe pereți să devină un puzzle imposibil de refăcut. Privat de centrul său spiritual, satul însuși se destramă și dispare în surdină. Însă, deși refuzat de autoritățile editoriale ale deceniului nouă, romanul lui
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
lui N. Steinhardt, în primăvara 1989, deci în pragul evenimentelor eliberatoare. Înmormîntarea marelui cărturar e adnotată cu o emoție legată și de "împămîntenirea" alogenului care a ținut și a izbutit a se integra spiritualității autohtone: "L-am privegheat noaptea în bisericuța Mînăstirii Rohia - modesta, smerita catedrală a tinereții mele - și mi-a fost cel mai drag mort pe care l-am văzut vreodată. Monah viu, cu înfățișare de sfînt, adormit ca un Ťcoconť, cu pieptar moroșenesc sub cap, între icoanele și
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
păcate, ceea ce se petrece în prezent dovedește mai puțin legătura dintre un partid unic și un cronicar unic și mai mult o greșită idee de democrație ca libertate negrevată de responsabilitate și care a dus la fărâmarea vieții literare în bisericuțe ostile una alteia, fiecare pretinzând a avea cronicarul ei. Mai în glumă, mai în serios, aș spune că astăzi cronicarii literari au urmat exemplul cronicarilor (primii noștri istorici) munteni din secolele XVIIXVIII, fiecare cu domnitorul lui și combătându-l pe
Cronica literară și dăunătorii ei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4329_a_5654]
-
de prânz când familia Tălparu ajunse în satul natal. Un sat mic, la aproape jumătate de kilometru de strada principală. Să fi avut vreo treizeci de case, majoritatea vechi, dar încă trainice. Un sat de bătrâni care mai avea o bisericuță, capela mortuară, cum o numeau, cumva în glumă, oficialitățile. Preot nu aveau. Venea unul din satul vecin, de sărbători sau la o nenorocire. De obicei, apărea ori spre seară, ori dis-de-dimineață, aceasta de Bobotează și în Ajunul Crăciunului. Veșnic nervos
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
R T E A A II-A Capitolul 1 Cei doi ajunseră spre ziuă în satul unde se născuseră și crescuseră frații Tălparu. Inițial, Gheorghe crezu că s-au rătăcit. În plin câmp, înconjurate de arătură, doar trei case și bisericuța; în rest, nimic! O lăsă pe Elena în mașină, iar el porni singur, pe o cărare îngustă, ascunsă parcă printre brazdele adânci, negrăpate. Nu lipsi mult; se întoarse cu un vecin, Costache Șufăru, un om bătrân, trecut bine de 70
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
De asta... Mama bănuia, dânsa ceva, săraca, dar nu știa... Du-te dracului! Măgarule! izbucni Cerboaica și-i întoarse spatele rupând-o la fugă îndărăt. "Bine. Prea bine" își spuse Miluță și păși, hotărât, înainte. CAPITOLUL 4 Se strecură pe la bisericuță, prin spatele haznalei, prin spărtura din gardul liceului. Se agăță de burlanul ruginit și-ncepu să se cațere ca mâțele. Inima-i bătea cu putere. Nu simțea nici urmă de frică. Numai grijă să nu fie zărit și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sacoșă în mână, o femeie corpolentă, într-o rochie decolorată, cu pantofi vechi în picioare, cu o altă sacoșă, și-o fată urâtă, bondoacă și târtoșă, în rochie bălțată de mătase, fluturând o sacoșă goală și ea. Luați-o pe lângă bisericuță, le spuse un soldat. Am auzit că se dă mălai, le informă în șoaptă, gâfâind, femeia corpolentă cu sacoșa, ajungându-le din urmă. Nu pe-acolo. Prin dreapta! le strigă alt soldat. Curtea dreptunghiulară a liceului, împrejmuită cu un grilaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
De ce vorbiți așa!? Înaintau cu greu, prinse în trupul mișcător al mulțimii, cu neputință să facă ce voiau ele, supuse voinței și mișcării balaurului stâlcit care-și târa coada pe sub umbra puțină a zidului. Rândurile se formau în stradă, în fața bisericuței, și grosul coloanei ieșea pe partea cealaltă a porților, risipindu-se în hudița următoare. Cerboaica descoperi voluptatea stearpă a supunerii și se abandonă cu totul mișcării aceleia necontrolate și totuși ordonate, încete și continue, spre ce? Nu știa, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cu gerunziul. Ia te uită, că mă sufoc de cald și dumneata îmi zici de ger, de parcă ar fi iarnă. Ghiță, Creangă, în câteva cuvinte, a făcut atâta lectură și nu a fost școlit, a fost doar popă la o bisericuță. Apoi Eminescu, câte hârtii a scris până când a ajuns unde este acum, și I.L. Caragiale, ce mai dialoguri a făcut și tot fără carte. Și tu vrei să fii coleg cu Liviu Rebreanu? O, nu departe de mine, eu vreau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
adică a neajutoraților. Orice sistem social rămâne până la urmă un joc deschis, neterminat. Nu s-a găsit formula de echilibru între individ și societate care să n-aibă nici un rest. LIBERTATE Unde e omul, în imanență, absolut liber? Într-o bisericuță de lemn din Maramureș, unde sacerdotul creștin vorbește de mistere, de taine, și se lasă învăluit de ele ca și credincioșii. Omul e liber și eliberat numai în templul creștin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de la Nuestra Señora la Belleza a aflat incidentul în cauză, a început să tremure ca un neliniștit și l-a cuprins o frică teribilă și că la întoarcere într-o zi acasă, obsedat de amintirea lui Apolodoro, trecând pe lângă o bisericuță la acea oră deschisă, a privit în jur și când a văzut că nimeni nu-l vede, a intrat în ea pe furiș și s-a împiedicat îngenunchind într-un colț, cerând pe dată credință lui Dumnezeu, unui Dumnezeu în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sa, „Cu Rareș prin(tre) Lespezi”, vorbește de o legendă precum că pe Valea Siretului, sub dealul Peter, s-a stabilit un ucenic trimis de Sf. Andrei care propovăduia credința în Hristos. Călugărul Petru, împreună cu oamenii săi, au ridicat o bisericuță care după În 1975 s-a construit un turn, clopotnița la intrare, iar biserica a fost împrejmuită cu zid de piatră. Între 1979 și 1988, preotul acestei parohii a fost Ștefan Iacob. De la 1 septembrie 1988 a fost numit ca
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
bejeniilor și năvălirilor, când pericolul nici nu se mai știa de unde venea,... că dacă ar fi venit regulat numai dintr-o parte, cu totul alta ar fi fost situațiunea; așa că, această culme a istețimii la românașii noștri, era să înhame bisericuța lor de lemn la două capete,... ca la două chinte roiale... și s-o șteargă la iuțeală în partea cuvenită, salvând cu cele sfinte și mălaiul, făina, ori sarea, ce mai aveau ei pe-acolo...
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
mai mult o străduță, pe cât de cacofonică, pe atât de pitorească, luminată din toate părțile, populată cosmopolit și guvernată de turlele mari ale Bisericii Sf. Pantelimon. Inițial mi-a atras atenția lăcașul înalt și așezat la loc larg, spre deosebire de majoritatea bisericuțelor înghesuite între blocuri cenușii. Părea o prințesă în mijlocul unei grădini, însă burta ei albă era sigilată de obloanele mohorâte și strânse sub apăsarea unui lacăt gras. Și-a rămas așa închisă până în ziua de azi. Nu pentru că ar fi părăsită
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
Maria Ropală Cichierschi și Anton Botez, apoi cel din 1938 ce atestă moștenirea locului de către Otilia Botez cu fiicele sale. Biserica Sf. Vasile cel Mare, Str. Tudor Nicolae, Nr. 51. Actuala biserică, ctitorie a ieromonahului Vartolomei înlocuia, în 1813, o bisericuță din lemn ridicată ̀în sec. al XVIII-lea. La zidirea ei s-a folosit și piatră de la „biserica Galata din Vale", risipită după terminare. În 1889, prin grija preotului V. Hanganu, este pictată. Biserica a fost mănăstire de maici
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
folosită la construcția Palatului Culturii (19061925) arhitect, fiind I. Berindei. Antreprenorul Ion Rameder a transportat cărămida pe șantier cu tramvaiul. Biserica Sf. Nicolae din Holboca Biserica este ctitoria lui Nicolae Balș și a fost zidită în 1812 pe locul altei bisericuțe din lemn ale cărei temelii se văd ̀în curtea bisericii actuale. Din pisanie aflăm că s-a reparat radical în 1898 prin strădaniile preotului paroh Mânjescu și a primarului Gh. Oarză. Schitul Vlădiceni, Str. Trei Fântâni, Nr. 3 Așezat
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
în 1607, pentru a ̀înhuma pe fiul său Pavel. Turnul clopotniță a fost zidit de „chir Macarie Hrisoverghi monah...”. Mănăstirea Hadâmbu, Comuna Mogoșești Ieșind pe drumul Mogoșeștilor, se ajunge la schitul Hadâmbu ctitorie din 1659 a lui Iani Hadâmbu. Bisericuța de mici dimensiuni este înconjurată de zid cu turnuri circulare pe colțuri. După ce a făcut o vizită aici prin 1907, Nicolae Iorga spunea: „Ce bun loc de școală ar fi acesta!” <contents> O țandără de cântec............................................... ....................................................5 Invitație la drumeție
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
cele două puncte culminante ale anului. Slujba de rit răsăritean abia mai pîlpîia aidoma unei lumînări gata a se stinge, în fața unei asistențe de greci, ruși, români. Dar în noaptea învierii a anului 2001 creștinului care se apropia de modesta bisericuță i se părea că s-a petrecut un miracol: "biserica nu numai că era plină, dar se afla înconjurată de o mulțime imensă ce nu mai încăpuse înăuntru și aștepta fremătătoare afară. Cînd eterna missă a arhimandritului grec a început
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
de același mic grup de fideli. îndată însă ce Părintele Pop rostea în limba română cuvintele liturghiei, îi răspundea un cor straniu, de o forță ce amintea vuietul mării. Iar cînd cuvintele Hristos a înviat! s-au auzit sub cupola bisericuței, cîntarea a răsunat în românește cu un ecou vibrant, rostogolit din sute de piepturi, acoperind toate zgomotele naturale și umane din preajmă; locuitorii cartierului trebuie să fi tresărit speriați. S-a văzut atunci că peste nouăzeci la sută din mulțimea
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
Micul lăcaș ortodox de la Putna, situat în preajma vestitei ctitorii ștefaniene ("Ierusalimul nea-mului românesc", definea Mihai Emi-nes-cu complexul mănăstiresc de la Put-na), stă aproape într-o rână. Prin acoperișul de draniță, prin bârnele și stâlpii pereților ploile piezișe, viscolele pătrund lesne înlăuntrul bisericuței, grăbind stricăciunile timpului. Iar la poalele obcinelor bucovinene, ploile reci, zburlite rău, viscolele, adesea, siberiene, își fac de cap cam jumătate de an. După atestări istorice (în pomelnice, pisanii și alte inscripții, în felurite izvoade) și cercetări dendrocronologice, dar și
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
cele mai multe, ale dinastiei Mușatinilor), călugării n-aveau încă lăcaș de rugăciune. La Volovăț, după potolirea urgiei năvălitorilor turanici, Ștefan cel Mare a dispus înălțarea altui lăcaș de cult, de astă dată, de piatră. Să reziste măcar incendiilor vrăjmașe. La răstimpuri, bisericuța a suportat și firești reparații, ba, și adaosuri trebuincioase, la bârnele din lemn de stejar (talpă, pereți, tâmplărie, grinzi, căpriori etc.), adăgându-se și lemnărie din molid, ceva mai perisabilă. "Biserica de lemn din Putna, așa cum se prezintă ea în partea
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
știu de ele. De atunci, au trecut șase ani. Și nimic nu s-a mișcat în direcția cea bună, firească. Din când în când, mai vine pe la Putna câte un funcționar ministerial/departamental, catadicsind să-și miște trupul și pe la bisericuța asta, se uită (ca prin sticlă?), constată (ca expertul?), câte unul chiar se miră de ce poate să facă timpul și cariile (om de asfalt, de birou), dă din cap cu superioră înțelegere a situației, o califică - gravă, desigur -, "așa nu
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
ca-ntr-o oglindă, ori se lasă configurat imagistic de răsfrîngerea epocii în apa simțirii sale. Mai curînd am putea vorbi de-o specularitate reciprocă: "nu văd nimic, e ceață, în schimb aud: inima/ cum se surpă-ncet ca o bisericuță șubredă/ toamna, părăsită-n cîmpie.// ce harababură e-n creierul meu. satiri, îngeri eronați, torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste/ cuvinte. fiecare/ urlă în altă limbă, fiecare susține altceva și îl lovește pe celălalt/ în
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]