138 matches
-
în jurul focurilor, războinicii hiung-nu o urmăriră cu privirea, încuviințând cu expresie de apreciere. 21 întins pe o parte, Balamber deschise ochii în întuneric. Noaptea era caldă înăbușitoare. Din cauza aceasta hotărâse să doarmă afară, sub porticul micii livezi, deja devastate de bivuacurile ajunse înaintea lor, a unei case încă în picioare. După ce-și îngrămădiseră lucrurile în baloturi fără formă și le rezemaseră de zidul înconjurător, oamenii săi cei mai fideli se lungiseră printre meri și peste porțiunile cu zarzavaturi, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult. Ea se ridicase în picioare, dar nu se hotăra să se îndepărteze. Ștergându-și degetele unse de grăsime de tunica uzată, se dăduse puțin înapoi, fără să-și ia privirea de la el. O pornise apoi cu pas nesigur printre bivuacurile războinicilor, dar se oprise deodată în fața servitorului unuia dintre războinici, un om oribil, cu un singur ochi - care, ținând în brațe o legătură de crengi pentru foc, i se postase deodată în față, ieșind cu totul întâmplător din spatele unui car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din limba lor, atât cât avea nevoie ca să ceară, să ocărască, să blesteme și mai ales să se târguiască. Seara, după ce mânca, împreună cu Balamber și cu oamenii lui cei mai de încredere, se depărta și începea să hoinărească de la un bivuac la altul, întorcându-se cu o panglică, o brățară ori vreo altă podoabă măruntă, pe care le punea apoi într-o traistă veche din piele de căprioară primită de la Mandzuk, de care nu se despărțea niciodată. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dispărea, chiar și pentru o după-amiază întreagă, pentru a apărea din nou constant atunci când mingan-ul își instala tabăra. Balamber, care nu se ocupa deloc de ea în timpul marșurilor lungi, nu o întreba nimic, dar se obișnuise să o găsească alături de bivuacuri, după cum, la căderea nopții, culcată aproape de locul unde dormea el, învelită uneori în niște zdrențe ale unui cort pe care le folosea și ca manta și pe care le procurase, ca și mocasinii din piele de berbec ce acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
palma celeilalte mâini, se întoarse spre harta încă deschisă pe masă. în cort se lăsa din nou tăcerea, spartă doar, din când în când, de pasul cadențat al paznicilor de rond și de vocile scăzute ale soldaților adunați în jurul unui bivuac din apropiere. Sebastianus și Metronius schimbară o privire descumpănită, temându-se că Magister, absorbit de preocupările sale ușor de înțeles, uitase de ei. în sfârșit, scoase un suspin adânc și lăsă jos pumnalul; își desfăcu apoi panglica roșie ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simți în glasurile lor făcu să-i crească la maximum iritarea, iar când auzi, printre râsete, vocea tunătoare a lui Ambarrus, sări din șa încă înainte de a-și fi oprit calul și își făcu loc cu pas hotărât, mergând către bivuac. Ambarrus îl recunoscu și se ridică prompt să-i vină în întâmpinare, ținând în mâna dreaptă un pocal de aramă și având pe chip zâmbetul cel mai cordial cu putință. — Te salut, Prefectule! E o plăcere să te văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hotărât. — N-am putu veni imediat: Magister m-a vrut lângă el până mai adineaori. Ambarrus încuviință: — Sigur, acum ai devenit important. Oricum, dacă vrei, mâine te însoțim până acolo. Amintindu-și de ordinul lui Magister, Sebastianus se ridică de la bivuac, grăbindu-se să-și ia rămas bun. — Vezi, spuse în încheiere Ambarrus, ridicându-se la rândul său, Metronius nu era cu siguranță un bagaud, ba chiar a avut ceva de furcă până să ajungă să se înțeleagă cu noi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar dacă i se întâmpla să o vadă în dificultate în vadul unui torent sau pe vreo cărare greu de străbătut, trimitea pe cineva să o ajute; după apusul soarelui, se îngrijora dacă ea nu ajungea la timp la focul bivuacului, iar în timpul cinei îi dădea adesea bucățile cele mai bune; și un lucru de necrezut: în momentul când se învelea în mantaua sa pentru noapte, nu reușea să adoarmă dacă nu se convingea mai întâi că ea se culcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu pajiști deschise, fără trufii, fără demonstrații de prosperitate, fără garduri. Azi am luat-o pe strada multiculturalismului culinar (cea cu restaurante în salbă: eritreean, indian, grec, marocan, thailandez, chinez). M-am oprit să îmi pun CD Colibri, Cântece de bivuac. Uite cum amân momentul... Când mă apropiam de spațiul care separa restaurantul marocan de cel eritreean, se deschide geamul unei mașini care rula încet. O afro-americană scăldată în surâs scoate de pe banchetă un trandafir superb și mi-l oferă: - God
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adică? Păi, degeaba zicem noi că-i bardă, baltag sau baros, dacă ei atunci Îi ziceau altfel. Așadar, el, profesorul Valedulcean, Încă tânăr și cu perspective, proaspăt cooptat de un colectiv de arheologi, se lansase să vorbească unor mucoși despre bivuacul lor din această vară, despre toate obiectele găsite În tumul, despre date istorice pe care ei nu le puteau asimila și, În tot acest timp, În mintea unuia dintre acești copii, a celui care se juca În loc să asculte, germenii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
putea lipsi. Toți îi respectau caracterul și poziția de conducător. Alocarea locuințelor nu fusese suficientă în interiorul taberei principale a lui Nobunaga de la Templul Hoyo, așa că, unii dintre generali erau încartiruiți în diverse case din Suwa. Membrii clanului Akechi își aveau bivuacul în vechile clădiri ale unui negustor de pastă de fasole și atât soldații, cât și ofițerii se relaxau după multe zile de lupte grele. Un tânăr ce părea a fi fiul stăpânului casei se apropie și-i vorbi lui Toshimitsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mori, sub comanda lui Kikkawa și a lui Kobatakawa, așteptau să salveze castelul izolat. În perioadele cu vreme frumoasă, umbrela lui Hideyoshi și stindardul comandantului puteau fi văzute limpede de inamic. În seara aceea, tocmai când Hideyoshi se întorcea la bivuacul său, sosi un mesager pe Drumul Okayama și fu imediat înconjurat de gărzi. Drumul ducea la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un om nedormit de mai multe zile. Uitase că oamenii aveau nevoie de somn. Înaintând permanent, încă nu ordonase un popas. În acea perioadă a anului, erau cele mai scurte nopți. Înainte de a se lăsa întunericul, armata principală își instală bivuacul la Imajo, în Echizen. Avangarda continuă să meargă înainte, însă, având ordin să avanseze până la Wakimoto - cale de încă două leghe și ceva - în timp ce ariergarda se opri la Itadori, cam la aceeași depărtare, în spatele armatei principale. Astfel, tabăra din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelului. Îl cuprinse o neașteptată nostalgie după casa lui din Nakamura, unde mama sa îl spăla pe spate când era mic. De mult timp nu se mai simțise Hideyoshi atât de relaxat și, cu această stare în inimă, intră în bivuacul său. — A, ați și venit! exclamă el, când văzu că generalii pe care îi convocase pentru seara aceea îl așteptau. Ia uitați-vă aici, spuse, scoțând din haină o hartă și o scrisoare, predându-le generalilor. Scrisoarea era o petiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
12.” „Însuși domnul a poruncit. Răzvan hatman a învățat. Vasilie a scris.” „De ce la Țuțora și nu la Iași sau la Suceava?” m-am trezit eu întrebându-mă. Și tot eu mi-am răspuns: „Poate Aron vodă se afla în bivuac la Țuțora. Și pentru că nu am găsit altă explicație, m-am mulțumit cu această presupunere. După ce mi-am liniștit gândurile, am răsfoit mai departe și am dat peste hrisovul în care Aron vodă pomenește despre ctitoria sa de la 1594 din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Botta), privitorul în concret se integrează în fluxul universal, așteptând calm sfârșitul. Marile "mistuiri", tensiuni inerente, au rămas în urmă. Mărturie, în acest sens, spovedania calmă din admirabilul Panteism (cu inflexiuni grave, philippidiene): Numărătoarea inversă ne-așteaptă când, nestatornici, fără bivuac vom pribegi în timp ca-ntr-o oglindă, ca pe un disc nemărginit, un ac... Vom pribegi, într-o sămânță poate sau într-o proră sângerând spre zare, în asfințitul care trist se surpă peste-un asfințit de sărbătoare... Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce cultivă critica de identificare, simpatetică, reperând pars pro toto structura tare, stabilă și incoruptibilă, structura metafizică de rezistență a operei, dragostea lui Mircea Zaciu pentru teritoriile "detemporalizate", pentru secvențele de eternitate temporară. Cu toate acestea, sursa principală a autorului "Bivuacului" rămâne ceea ce îl pune în criză cu lumea: "Sursă, firește negativă, însă nu mai puțin sursă. Atrabiliară, umoarea neagră, se transformă, ca la Charles d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
operei complete a lui Slavici, cât și a propriilor scrieri laborioase despre el și opera sa (monografia amintită 1968, Ioan Slavici. Opera literară 1970, Ioan Slavici-Biobibliografie în colaborare cu Teofil Bugnariu și Ioan Domșa), cel de-al doilea, în volumul Bivuac (1974), sub titlul Pentru o nouă lectură a lui Slavici lua în discuție tocmai problema modernității scriitorului ardelean. Nu știm ca el să mai fi scris și alte articole dedicate operei scriitorului ardelean, dar reluarea acestuia, cu titluri diferite (printre
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
stabilit de Cornelia Botez, Editura Minerva, București, 1975. Vighi Daniel, Onoarea și onorariul: eseu monografic, Editura Cartea Românească, București, 2007. Vintilescu Virgil, Idila slaviciană, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999. Zaciu Mircea, " Pentru o nouă lectură a lui Slavici", în Bivuac, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974. Zaciu Mircea, "Modernul Slavici", în Ca o imensă scenă, Transilvania..., Editura Fundației Culturale Române, București, 1996. *** Ioan Slavici interpretat de... Antologie, prefață, tabel cronologic și bibliografie de Constantin Mohanu, Editura Eminescu, București, 1977. *** Ioan Slavici și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cât mai iute, pentru a întrerupe orice fel de comunicare între ei. A reușit aceasta fiindcă a făgăduit să-i hrănească pe socoteala guvernului pe toți cei care n-aveau mijloace să se întrețină. Ca prin farmec au fost instalate bivuacuri la cele patru bariere principale ale orașului, pentru a-i primi pe locuitori... Aproape o treime din populație, îndeosebi din clasa săracă, a mers să se așeze în bivuacuri". Locuitorii înstăriți au fost sfătuiți să se ducă la țară. Aceeași
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aveau mijloace să se întrețină. Ca prin farmec au fost instalate bivuacuri la cele patru bariere principale ale orașului, pentru a-i primi pe locuitori... Aproape o treime din populație, îndeosebi din clasa săracă, a mers să se așeze în bivuacuri". Locuitorii înstăriți au fost sfătuiți să se ducă la țară. Aceeași dispoziție a fost aplicată în localitățile în care molima încă nu izbucnise; s-au organizat acolo cordoane formate din propriii locuitori, populației recomandîndu-i-se să se disperseze pe o cât
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
au adus pe Sfântul Decapolitul Grigore de la Bistrița la Craiova, l-au întîmpinat toată oștirea română, făcîndu-i o mare paradă 142. La 1 august [st.v.] se face dislocația; regimentul I era destinat să ție garnizoana Bucureștilor. Plecăm la București; bivuacurile pe drum se făceau în câmp, în apropiere de sate, așezîndu-se cordon împrejur, ca să nu comunicăm cu satele, să ne molipsim de choleră, cu toate că în Valahia Mare mergea scăzând. Ajungem în marginea Bucureștilor, bivuacăm pe câmpia de la Malmaison. Pîn-aci niciunul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în momentul care au descălecat, au căzut opt soldați, izbiți de choleră. Pîn-a doua zi, s-au întins epidemia în toată oștirea. Pe toată ziua aveam câte 10, până la 15 morți, infanterie și cavalerie. De două ori pe zi schimbam bivuacurile împrejurul Bucureștilor; tot într-o vreme, țineam și cordon sanitar pentru cei care intrau în Capitală. Toți dormeam în câmp; ofițerii aveau corturi turcești, dăruite de ruși, care se puneau cu mare înlesnire, însă le puneam numai seara, iar ziua
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
două nopți la un loc. " Îmi aduc aminte - povestește Lăcusteanu - că, într-o dimineață, bărbierul roatei, tunzîndu-mă, mă lăsă jumătate tuns, fiindcă îl apucase cârceii, sărmanul; peste un ceas au fost mort. Într-o altă zi, pe câmpul Herăstrăului făceam bivuacul de prânz; mie îmi făcuse culcușul, ca să zic așa, pe muchea unei văi; îmi așterne covorul, îmi pune perna de piele, mă trântesc, văz căpătâiul prea înalt; bag mâna sub covor, trag o pălărie românească; ardic covorul, era capul unui
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Mangalia-Constanța, urmată, la 22 iulie, de divizia a 2-a a generalului Bousquet, cu misiunea de a înainta spre Bazargic și a-și răsfira batalioanele pe drumurile dintre Silistra, Rasova și Mangalia și, în sfârșit, la 23 iulie a părăsit bivuacul divizia a 3-a, comandată de principele Jérome-Napoléon, vărul împăratului Napoleon al III-lea, urmând să facă joncțiunea cu celelalte trupe la Constanța 396. Dar acest marș prin Dobrogea s-a dovedit funest pentru armata franceză, deoarece rezultatele militare au
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]