97 matches
-
de consecințe este Dogmă infailibilității Papei, au rămas complet în umbră în timpul vizitei istorice a Papei în România. Acel "Non possumus" total potrivnic oricărei imixtiuni laice a despărțit și desparte și va mai despărți catolicismul român de ortodoxie. Noi, cu bizantinismul nostru, am îndreptat credință pe calea politicii noastre externe și a necesităților laice ale țării, - intrarea în NATO. Nu vreau să cobesc. Sau să pun răul înainte, dar vom plăti destul de scump, în viitor, aceasta superficialitate și confundare a planurilor
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
Convenție Democratică perdantă și care a reușit să aducă în Parlament acest partid de unul singur. Asta chiar dacă și unul dintre fruntașii liberali, precum Constantin Bălăceanu Stolnici, n-a găsit altă cale de a-l elogia pe Stoica decît pentru "bizantinismul" său.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
a individualiza gândirismul, dincolo de niște constante, descifrând, aprofundând și nuanțând prin comentarii proprii de mare rafinament sintagme precum "etnicismul estetizant al lui Blaga", "tradiționalismul decorativ al lui Pillat", "suprafața autohtonistă a lui Voiculescu", "ortodoxismul cu inflexiuni semănătoriste al lui Crainic, "bizantinismul estetizant al lui Maniu". În cazul lui Crainic, discipol al unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă ca substitut teandric ("Isus în țara mea","Sensul teologic al frumosului"); se oferă argumente pentru orfismul poeziei
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
nume reale - Caramitru, Dinescu, în episodul electrizant al zilei de 22 („Am învins! Suntem liberi!”) -, alteori, invenții onomastice care de care mai mordante, măști pentru oameni lejer recognoscibili, ori prin natura afacerilor, ori prin primitivismului lingvistic, ori, la fel de bine, prin bizantinismul caracterial: Ionuț Săracu, Scumpu Eduard Nicușor, Clipa Gigi, Riscu Mirel, Mortu Aurel, Oscar Priceputu, Titi Vatră, Nae Lefterache, David Uluitu. E o galerie, s-o recunoaștem, ușor retenibilă, special forjată pentru a susține și biografeme fioroase, unele, portate din epoca
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această categorie, austere și inocente în aceeași măsură, trimit nemijlocit către acea trecere ezitantă și înălțătoare de la austeritatea și vidarea de substanță vitală a bizantinismului dominant, la tactilitatea și senzorialitatea Renașterii. Pieta, 1966, Pieta, 1977, Orfeu, 1985, Sf. Willibrord, 1987, dar și Victorie, 1987, Ecvestră, 1987, și Pomona, 2000, chiar dacă, în mare măsură, fac parte dintr-un program eclezial, ilustrează perfect un tip de sensibilitate
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
acapara întreaga putere. "Prezentarea lui Klaus Johannis ca prim-ministeriabil și ca prezidențiabil însă riscă să deranjeze electoratul PSD și nu numai. Pentru că, deși oarecum similară, situația e diferită față de 2009. USL este la guvernare, iar omul simplu, neobișnuit cu bizantinismul politicii noastre, poate interpreta această mutare drept dorința PNL de a acapara întreaga putere, după ce candidatul USL/PNL eventual ajunge președinte. Cum ar reacționa, de exemplu, publicul liberal dacă, înainte de Congresul PSD, Victor Ponta ar spune că partidul are mai
Geoană: Prezentarea lui Iohannis ca prim-ministeriabil riscă să deranjeze by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39207_a_40532]
-
și fluente, tăietura decisă, gracilitatea și sensul ascensional, puritatea cioplirii și datele fizionomice oarecum abstracte, neindividualizate și în afara oricărui interes pentru psihologie, dar și sintaxa generală a formei, înscriu fără ambiguități acest segment al sculpturii Doinei Lie în stilistica unui bizantinism generic, fără scopuri colaterale și fără surse culturale imediate. În această categorie de lucrări, în care forța monumentalității se împletește cu rafinamentul extrem al suprafețelor și al detaliilor, intră, ca repere absolute, și cele două variante ale lui Neagoe Basarab
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
prea puțin sau deloc contaminat de teamă, de prejudecățile generațiilor educate în comunism, va veni cu experiența bună câștigată în contact cu lumea occidentală. - Așa cum au venit, cu experiența apuseană, tinerii pașoptiști în Principatele Române, dominate de orientalism, fanariotism, panslavism, bizantinism - în sensul peiorativ al cuvântului - și din rândul cărora s-au ridicat personalități politice puternice, specialiști de marcă, fondatori ai României moderne. - Indiscutabil, comparația e justă. Un politolog american, expert în istoria și cultura Rusiei, zicea că e bine să
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
voce, prestigioasă, de altminteri, în planul său specializat, de abordare teoretică a literaturii, n-a ezitat a-l declara a fi, împreună cu G. Călinescu, o primejdie a criticii românești, invadată, vezi Doamne, de ,,literatură", subordonată scriitorilor. Aci nu mai operează bizantinismul adaptării falacioase, ci o univocă mărginire, o dificultate de-a priza (și, pesemne, de-a produce!) esteticul, o, dacă vreți, emasculare a sensibilității (impresioniștii francezi din jurul anului 1900 îi numeau pe teoreticieni eunuci literari!). Oricum, ,,deliteraturizarea" criticii n-ar putea
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
doar În legătură cu poezia ei aveam destule motive să meditez la spusele lui Kafka, ci gândindu-mă la literatura română dintotdeauna, ca și la viața literară „socialistă” a epocii, deloc străină - cum le plăcea multor corifei ai elitei să creadă- de bizantinismul societății Însăși. * Am cunoscut-o pe Marta Petreu În anii ’70, printr-un prieten comun. Îi dădeam cu acea ocazie, pentru revista Echinox, interviul luat de Mihai Sin, care avea să nemulțumească oficialitatea, deși pitit Într-o revistă studențească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dată, câștig de cauză mult clamatei alternanțe la putere: „Și acum, seniorii mei, despăducherea!...” „Păduchii” rămăseseră, însă, bine mersi tot acolo, în locul hărăzit lor de pronie, și mai târziu se văzuse că-i erau, de fapt, buni prieteni... Scârbit de bizantinismul politic dâmbovițean și de starea nației, decretase într-o zi pe un post de televiziune și la o oră de maximă audiență că România ajunsese o hazna a Europei și că mirosea insuportabil „a jeg împuțit”, iar altă dată venise
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Brown, care părea să fi uitat prin ce diferă un vagon restaurant dintr-un express de lux de un auditoriu de călugări mireni lipsiți de apărare, repeta nu știu ce paradox despre trebuința de a-ți pierde sufletul pentru a-l mântui: bizantinisme teologale prostești, care au Întunecat limpezimea Evangheliilor. Noblesse oblige: ignorarea afrodisiacilor nuri ai doamnei baronne m-ar fi acoperit de ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perioadă, sau în voci care au criticat regimul și au luat o atitudine fermă împotriva lui. Trebuie remarcată îndeosebi acea capacitate extraordinară de "a dribla" Statul și concepția sa materialistă, Biserica dovedind, prin ierarhii săi, a fi cu adevărat vizionară. ,,Bizantinismul" Bisericii Ortodoxe Române a fost transformat progresiv, ținându-se cont de modificările inerente ideologiei național-comuniste, într-un ,,naționalism" și o ,,românizare", teze care conveneau regimului. ,,Bizantinismul" și naționalismul constituie elementele de continuitate pe care le putem observa pe tot parcursul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
și concepția sa materialistă, Biserica dovedind, prin ierarhii săi, a fi cu adevărat vizionară. ,,Bizantinismul" Bisericii Ortodoxe Române a fost transformat progresiv, ținându-se cont de modificările inerente ideologiei național-comuniste, într-un ,,naționalism" și o ,,românizare", teze care conveneau regimului. ,,Bizantinismul" și naționalismul constituie elementele de continuitate pe care le putem observa pe tot parcursul secolului XX în concepția ortodoxă, elemente determinante în ceea ce privește atitudinea Bisericii față de statul comunist 6. Un alt aspect privitor la relația dintre Biserică și Stat în perioada
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
al Brașovului care îi devenise socru, despre mobilarea locuinței, un întreg etaj cedat tinerilor căsătoriți din familia marelui Friedrich Wolf, dar și despre evoluția războiului și comentariile postului de radio Londra, despre speculă și legea marțială și legile rasiale și bizantinismul poliției secrete și cumplitele ierni rusești și scandalul amoros de la Operă și înfometarea țărănimii și deportările rasiale și camuflaj și chefurile corpului diplomatic și vanitatea mareșalului dictator și și... toate le știa inginerul Claudiu Mircea Vancea Voinov. Cina de după nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de a scăpa de intelectualizări și de a ajunge la sufletul pur, cultivă și pastișează desenul copiilor. În chipul acesta, Adrian Maniu e printre cei dintîi pionieri ai dicteului automat”. Autorul va fi privit - în egală măsură - ca precursor al bizantinismului și al „poeziei de sanatoriu” a lui Camil Baltazar... Critica, atît cea interbelică (G. Călinescu, Vladimir Streinu, Perpessicius ș.a.), cît și cea postbelică (Ion Pop, Dumitru Micu, C. Gheorghiță, Gh. Lăzărescu ș.a.), a insistat mult asupra „predadaismului” său antebelic. Polemica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cartea țării sînt emblematice, deși autorul va continua să publice la reviste nonconformiste, de la Contimporanul la arghezienele Bilete de papagal...). După cum a observat Ov. S. Crohmălniceanu, și literatura lui Mateiu Caragiale își are rădăcinile în stilul Art Nouveau (filtrat prin bizantinism)... Articolele programatice ale lui Adrian Maniu de dinaintea Primului Război Mondial: „Cicatrizarea rănilor de lance pe pavăza lunii“ (în Noua revistă română din 22 iunie și 13 iulie 1914) și „Poezie“ (în Cronica din 12 iunie 1916), arată un adversar al anecdoticului pitoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
independenți, dezamăgiți de compromiterea „politicianistă” a idealului național. Unii sînt adepți ai stîngii radicale, alții - ai dreptei autohtoniste, alții par mai degrabă centriști; unii încearcă să inventeze o tradiție modernă; alții - să „corecteze” vechiul sămănătorism prin apelul la spiritualitate, la bizantinism, ortodoxie și substrat arhaic. Și unii, și alții încearcă să reformuleze pe alte baze decît înainte de război problema relației dintre tradiție autohtonă/specific național și modernizare/occidentalizare cosmopolită. Și unii, și alții se află în căutarea unui „esențialism” artistic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cărei brazdă o adîncește și o răstoarnă a belșug cu fierul geniului său aspru și virgin”. Alături - o consemnare moderat-elogioasă a volumului În marea trecere de Lucian Blaga (poezie „cerebrală”) indică, o dată în plus, afinitățile de identitate cu expresionismul și bizantinismul „tradiționaliștilor” congeneri de la Gîndirea, fapt confirmat și de o „scrisoare” a lui Aderca adresată lui Ion Vinea (cf. „O zi la Brașov“, în nr. 3, 1923), în care „moderniștii” Lucian Blaga și Adrian Maniu sînt deplînși pentru colaborarea lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al revistei. Critica românească a vorbit practic la unison (și pe drept cuvînt) despre echilibrul dintre „tradiție”/clasicitate și inovația radicală la Contimporanul: un estetism radicalizat în direcția unui avangardism ecumenic, sedus uneori de sublimarea vechimii autohtone (arhaicitate, artă populară, bizantinism), alteori, de fronda socială colorată modern. Printre exegeții cei mai avizați ai fenomenului s-au numărat Ion Pop, Matei Călinescu, Simion Mioc, Marin Mincu, fără a omite contribuțiile teoretice cu valoare mai generală ale lui Adrian Marino. Frecvent citați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maurul își făcuse datoria, profețiile dintîi fuseseră îndeplinite. Vocile reprezentanților „tinerei generații” își fac tot mai des auzită vocea în paginile revistei, fiind receptate, probabil, ca tendințe „novatoare” de către Vinea & Co, pe fondul creșterii seducției orientalismelor și arhaismelor (consonante cu „bizantinismul” constructivist și cu ideea nonfigurativului de extracție folclorică). Încep să fie tipărite poeme tot mai „cuminți”, iar adevăratul purtător de cuvînt al Contimporanului devine, în această ultimă etapă, tînărul Romulus Dianu, autor avînd atingeri tot mai superficiale cu avangardismul. Estetici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între revistele Gîndirea și Contimporanul trebuie completat cu paralelismul dintre Craii... mateini și Paradisul suspinelor. Ambele sînt romane poetice, manieriste și fantaste, cu intarsii onirice și cruzimi perverse, populate de personaje tarate. La Mateiu Caragiale însă dominanta e dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cît și poezia „fără subiect” ar avea - potrivit lui Vinea - un punct de plecare în tradiția populară autohtonă. Să vedem cum stau, de fapt, lucrurile... Ideea „tradiției folclorice” anonime, colective a avangardei constructiviste, ca și nevoia de recuperare a primitivismului și bizantinismului în arta modernă, pornește de la teza mai mult decît contestabilă a inexistenței unei tradiții culte moderne și premoderne (explicabilă prin „istoria noastră discontinuă”, improprie construcției durabile), așa cum prezumata „inexistență” culturală a secolului al XIX-lea românesc, deplînsă de Vinea (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ideea potrivit căreia „păgînismul” trebuie contrapus creștinismului tradițional („îmbătrînit”, fie că e reprezentat de „bizantinii ortodocși sau de iezuiții catolici”...) plutea în aerul epocii. Același Riegler-Dinu - ale cărui cronici de artă din Contimporanul speculează, în genere, pe marginea afinităților dintre bizantinism și arta de avangardă - publica în nr. 79 un articol, „Allegria ortodoxă“, ferm pro-Gîndirea. Elogiind resurecția modernă a poeziei religioase (cu referiri la Claudel sau Rilke), autorul polemizează cu G. Călinescu (proaspăt „demisionar” de la revista lui Nichifor Crainic) și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
condus de Ion Vinea și Marcel Iancu. Expozițiile internaționale, spectacolele sincretice de artă nouă, relațiile privilegiate cu avangardele străine beneficiază de o atenție particulară în cadrul prezentei lucrări. Eforturile celor doi conducători ai revistei de a căuta în folclor și în bizantinism o posibilă tradiție autohtonă a artei nonfigurative au fost puse în relație cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]