66 matches
-
parte a acesteia, mai ales atunci cînd interesele României (sau ale ego-ului său) erau atacate. La ultimul Congres Internațional de Istorie dinaintea războiului, ținut la Zürich în 1938, a fost ales vice-președinte al acestuia. Continuau și lucrările Conferinței Mondiale de bizantinologie reînviată de Iorga în 1924. Bizantinologii s-au întrunit la Atena în 1930 și la Sofia, în august 1933. Din cauză că secția de istorie era prezidată de istoricul bulgar P. Mutafcev (cu care avusese polemici violente), Iorga a refuzat să participe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Bizantinologii s-au întrunit la Atena în 1930 și la Sofia, în august 1933. Din cauză că secția de istorie era prezidată de istoricul bulgar P. Mutafcev (cu care avusese polemici violente), Iorga a refuzat să participe 120. Ultimul Congres Internațional de Bizantinologie a avut loc la Roma, în septembrie 1936, la care Iorga a participat. Continua să fie copleșit de titluri de Doctor Honoris Causa. În martie 1932, o distincție din partea Universității Komenius de la Bratislava și alta de la Universitatea de la Roma în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
condus de Gheorghe Tătărescu și formarea unui guvern Averescu-Gh. Brătianu, șeful georgiștilor a hotărât să efectueze o vizită de documentare în statele din vestul Europei, în special în Italia. După vizita întreprinsă în această țară, cu ocazia Congresului internațional de bizantinologie, Gheorghe Brătianu și-a exprimat îngrijorarea privind evoluția relațiilor României cu acest stat, aflat în acel moment într-o foarte bună relație cu Ungaria revizionistă. Liderul georgist constata că între România și Italia existau diferențe, datorate condițiilor economice, sociale, politice
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
bizantine și al Institutului de Istorie Universală (1937), al Universității populare de la Vălenii de Munte (1908) etc.; a editat și condus numeroase ziare și reviste: Floarea darurilor, Neamul Românesc, Revista istorică și multe altele; a fost organizatorul primului congres de bizantinologie (1924). A depus o bogată activitate politică: împreună cu A.C. Cuza a fondat Partidul Naționalist Democrat (1910), a fost deputat, senator de drept, prim ministru (1932) și Ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor( 1931-1932), ministru de stat (1938), consilier regal (1938-1940
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
facultățile, erau pensionați 25 de profesori și se suprimau 166 de catedre și conferințe și 2.195 posturi de personal ajutător, asistenți, șefi de lucrări, lectori, preparatori etc.. între istorici se aflau: T. Sauciuc-Săveanu (istorie antică și epigrafie), V. Grecu (bizantinologie), I.D. Ștefănescu (istoria artelor), Șt. Ciobanu (istoria literaturii române vechi), N.A. Constantinescu (științele auxiliare ale istoriei) din București; Emil Panaitescu (istorie antică și epigrafie), S. Dragomir (istorie sud-est europeană), Romulus Cândea (istorie universală) din Cluj-Napoca. Concomitent sunt pensionați Dimitrie Gusti
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Rădulescu-Motru; alături de ei, pe O. Densusianu; pe Demostene Russo și, mai ales, pe N. Iorga ("au jucat un mare rol în structurarea metodei de cercetare a viitorului istoric literar" p. 26). Înțelegem că D. Russo l-a introdus în studiul bizantinologiei iar O. Densusianu în "limba veche românească" și, mai ales, în literaturile medievale ale occidentului. 3. Dar personalitatea cea mai pregnantă în formația științifică a lui Cartojan a fost Ion Bianu, al cărui "elev favorit" fusese în liceu și cu
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
1989 Buciu, Dan Elemente de scriitură modală Editura Muzicală 1984 Bughici, D. - Forme și genuri muzicale Editura Muzicală. București 1980 Chelaru, C. Cui i-e frică de Istoria muzicii?, vol. I-III, Ed. Artes, Iași, 2007 Ciobanu, Gh. Studii de bizantinologie și etnomuzicologie, Ed. Muzicală, București, 1992, vol: II, III Ciobanu, Gh. Culegerea și publicarea folclorului, REF. nr. 10 Ciobanu, G.- Izvoare ale muzicii românești (vol. I-II), Ed. Muzicală, București 1976, 1978. Ciocan, D. - Probleme de semiotică muzicală, în: Studii
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
1989 Buciu, Dan Elemente de scriitură modală Editura Muzicală 1984 Bughici, D. - Forme și genuri muzicale Editura Muzicală. București 1980 Chelaru, C. Cui i-e frică de Istoria muzicii?, vol. I-III, Ed. Artes, Iași, 2007 Ciobanu, Gh. Studii de bizantinologie și etnomuzicologie, Ed. Muzicală, București, 1992, vol: II, III Ciobanu, Gh. Culegerea și publicarea folclorului, REF. nr. 10 Ciobanu, G.- Izvoare ale muzicii românești (vol. I-II), Ed. Muzicală, București 1976, 1978. Ciocan, D. - Probleme de semiotică muzicală, în: Studii
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
stabilit în București. Clasele primare le-a urmat în Călărași iar cele liceale și universitare la București. A studiat limba greacă și literatura bizantină timp de 2 ani în Germania la Munchen. Profesor universitar la Universitatea din Cluj (catedra de bizantinologie), unde a ocupat și funcțiile de prodecan, decan și rector. Profesor universitar la Universitatea din București (1939 - 1948). Inspector școlar în județul Argeș, profesor la licee din Pitesti, Craiova, București și liceul militar de la Mânăstirea Dealu. Director al Operei și
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
Între anii 1968-1970 și-a satisfăcut stagiul militar. În 1972 a fost admis la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu (1972-1976). În 1976 a obținut licența în Teologie, cu lucrarea: "Probleme sociale în scrierile Părinților Capadocieni", la catedra de Bizantinologie, sub îndrumarea profesorului Teodor Bodogae. În 27 noiembrie 1976 a fost hirotonit preot celib pe seama parohiei Tureni, protopopiatul Turda, de către episcopul vicar Iustinian Chira. La 1 ianuarie 1977 a fost numit preot slujitor în Cluj, la parohia „Sfinții Apostoli Petru
Vasile Flueraș () [Corola-website/Science/308649_a_309978]
-
comunicări susținute de Cuclin în cadrul unor congrese internaționale: "Le rôle du chant grégorien dans le passé jusqu'à nos jours et du chant byzantin, das l'avenir", Bucuresti : Bucovina I. E. Toroutiu, 1936 (comunicare la al V-lea Congres internațional de bizantinologie, Roma, 1936) "Les trois définitions de la musique", comunicare la Academia muzicală Chigi de la Siena Cuclin a scris foarte mult, în limbile română, engleză și franceză. Opera sa literară cuprinde piese de teatru, librete muzicale și poezii, foarte multe în manuscris
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
a Universității din Cernăuți (1928-1932), la Facultatea de Drept din Cernăuți (1928-1930, neterminate) și la Facultățile de Litere și Filosofie - secția istorică din Cernăuți (1930-1932) și Praga (1932-1934). A obținut doctoratul în istorie la Praga (1935) cu o temă de bizantinologie: "„Împărțirea administrativă a Imperiului Bizantin în timpul Comnenilor și Angelilor (1081-1204)“". A revenit la Cernăuți în 1935, unde a urmat studii de doctorat în teologie și a fost lector onorific de limbă cehă pe lângă Catedra de Slavistică de la Facultatea de Litere
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
la Conferința Creștină pentru Pace, cu sediul la Praga, participând la Adunările generale din 1961, 1964 și 1969 și la diferite sesiuni ale Comitetului de lucru și ale Comitetului plenar, din care facea parte. El s-a specializat pe disciplina bizantinologie, publicând numeroase articole despre noțiunea de „ortodoxie“, sensul ei în Răsărit și în Apus și despre cinstirea icoanelor. Începând din 1950 a redactat o rubrică bibliografică în revista „Byzantinoslavica“. Profesorul Milan Pavel Șesan a decedat la 7 iunie 1981, fiind
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
ansamblul culturii europene. Este considerat unul dintre cei mai importanți ideologi ai protocronismului românesc. A studiat la Liceul „I. L. Caragiale” din București (1944-1952) și la Institutele Teologice din Sibiu (1952-1954) și București (1954-1956), urmând apoi cursuri de doctorat în specialitatea Bizantinologie (1956-1959). Își continuă studiile la Facultatea de Limbi slave din București (1961-1966), unde obține în 1971 titlul de doctor în filologie. După absolvirea cursurilor de doctorat la Institutul Teologic din București a lucrat în redacția revistelor Patriarhiei și la Biblioteca
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
2002, București) a fost un muzicolog, bizantinolog și editor român. Studiile muzicale le-a început la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș (1933-1941), continuându-le la Seminarul Teologic din Buzău (1941-1942) și la Conservatorul din București (1948-1953). S-a perfecționat în domeniul bizantinologiei cu Ioan D. Petrescu și Gheorghe Ciobanu (muzică paleomedie bizantină). A urmat Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung Muscel (1942-1944), a fost prizonier în orașul Gorki/ URSS (1944-1948). A fost redactor, apoi director la Editura Muzicală București, unde a
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
Institutului de Istorie Universală și preparator universitar. Între 1934-1936, în timp ce studia la Accademia di România din Romă, și-a susținut teza de doctorat cu tema Ciriaco d'Ancona e la Crociata contro i Turchi, în specialitatea istorie medie universală și bizantinologie. După 1936 a fost numit asistent universitar la Universitatea din Cluj iar în anul 1944 este numit conferențiar la aceeasi universitate. Titlul de profesor universitar l-a primit în 1962. În 1972 a primit titlul de profesor emerit. Opera să
Francisc Pall () [Corola-website/Science/332063_a_333392]