148 matches
-
exemplificând tendința „pozitivă” cu operele unor Anatole France, Jack London, Upton Sinclair și Maxim Gorki. Tot atunci, recenza elogios volumul de versuri al lui D. Th. Neculuță. La I. L. Caragiale, detecta un aparent scepticism și „un feroce egoism de artist”, blamabile în sine, dar existența, în profunzime, a unei revolte perpetue și a geniului reprezintă un argument de autoritate. În forul intim, C. avea un orizont mult mai larg. Un personaj al său, căruia îi împrumută mult din propria-i biografie
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
reglementării sau a dereglementării. Asemenea reponderări și regândiri ale combinațiilor sunt firești și necesare. Problema începe atunci când se apelează practic la substituirea unui instrument cu altul. Aici încep să se afirme abordările și practicile ideologice. Nu dereglementarea ca atare este blamabilă în ceea ce s-a întâmplat în evoluția SUA din ultimele decenii, ci excesul, nivelul pe care l-a atins acest proces. Când cineva spune piața și numai piața, ori statul și numai statul, suntem deja pe tărâm ideologic. Friedman a
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
criterii. Iar ceea ce am putea numi "fațada publică" a unei puteri altădată reale nu poate exercita un control efectiv asupra domeniului privat, care tocmai a ocupat-o din interior. Ne ferim să afirmăm că un asemenea transfer de activități este blamabil în sine. Pe noi ne preocupă motivația fenomenului, proporțiile pe care le cunoaște și consecințele sale. Problema apare în momentul în care sectorul privat este fetișizat și creditat cu tot ceea ce este bun și performant, iar cel public e desconsiderat
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
în ciuda lui Robin care-l consideră pe Eryximachos un spirit inferior inclusiv lui Pausanias. Și spun că e subtil pentru că, în realitate, el nu apără trupul, ci justifică sufletului faptul că e în continuarea a ceva care nu e absolut blamabil. Iar medicina că este altceva decât „știința prin care se cunosc afecțiunile corpului referitoare la refacere și istovire”; în traducerea lui Petru Creția, pasajul sună astfel: „căci medicina este, pentru a o numi pe scurt, știința stărilor de iubire din
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
internaționale. Cele două paradigme trebuie privite în mod fundamental antitetic, având teze complet diferite. După sfârșitul primului război mondial (1914-1918) și conferințele de pace care i-au succedat, s-au căutat o serie de mecanisme internaționale care să facă războiul blamabil sau, eventual, să-l elimine în totalitate, pentru ca lumea să nu se mai confrunte niciodată cu distrugerea și pierderile impresionante din timpul Marelui Război. Idealismul wilsonian susținea tocmai teza conform căreia omul nu este în mod necesar înclinat spre conflict
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Acum, pentru că m-ai întrebat, trebuie să-ți spun că declararea unei atitudini influențează opera, o afectează chiar, dar ea depinde de importanța operei în raport cu acea atitudine. O atitudine cât de justă nu salvează o operă mediocră. Dar cât de blamabilă, cât de abominabilă trebuie să fie o atare atitudine pentru a pune în umbră o mare operă? Knut Hamsun? Opera lui, deși foarte valoroasă, e mai mică decât trădarea lui. — Deci considerați că morala unui scriitor nu e morala operei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
amintite aici nu a folosit vreodată termenul contra-reeducare, fie pentru că s-a ferit de o definiție/conceptualizare a acțiunii lor demistificatoare la adresa comunismului (ca să nu cadă În tezism), fie pentru că termenul contra-reeducare era format dintr-un cuvânt deja incriminat și blamabil, acela de reeducare. În ce mă privește, am dorit să cântăresc validitatea și consistența termenului și impactul pe care l-ar putea avea el atât asupra cercetătorilor avizați, cât și asupra românilor În general 1. Ce trebuie făcut cu „omul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cum spui la un moment dat, ci se adresează În special generațiilor noi și mai ales acelora care nu au memoria reeducării (sau care o au indusă printr-un anumit tip de educație, prin presiuni difuze, deși nu mai puțin blamabile etic) și pot dobândi, În consecință, o memorie autentică. Mai am o observație de făcut. Terminologic, mi se pare că propunerea ta merită rescrisă. E prea mult să-l ai pe „contra”, un prefix negativ, și pe „re”, un prefix
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cele trei declarații au o secvență comună: uigilemus et oremus; - declarațiile 2 și 3 au în comun o secvență mai amplă: uigilemus et oremus, quia et brevis et incerta est ista vita. Pornind de la această schemă, rezultă că cea mai blamabilă dintre cele trei atitudini este prima, cu toate că înaintează o „ofertă” foarte atrăgătoare: într‑adevăr, credința multora se întemeiază pe nădejdea că a doua parusie a lui Cristos va avea loc cât mai curând posibil. Dar cu cât așteptarea este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori, mai degrabă, o nuvelă amplă, o poveste populată cu eroii unei „mitologii” monahale și haiducești autohtone, poartă subtitlul O legendă munteană și
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
să observăm pe stradă un tânăr îmbrăcat elegant, cu cravată de mătase, cămașă impecabilă și... șlapi în picioare. Brusc, întreaga întâmplare devine bizară, ciudată, nefirească. Depinde ce anume vrem să comunicăm prin scrisul nostru. Nu orice abatere de la credibilitate este blamabilă. Să ne gândim la faptul divers care trăiește tocmai prin ciudățenia unei întâmplări sau la un reportaj despre credințe și eresuri rurale, despre vâlva lupilor sau blestemul căzut pe capul unei familii. În jurnalism, devine defect doar incredibilul scăpat de sub
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Fès, când sunt nevoite să străbată piața de flori, grăbesc pasul, se înfășoară mai tare în văluri și aruncă-n dreapta și-n stânga priviri de animal hăituit; căci, dacă folosirea mirtului sau a narcisei nu are în sine nimic blamabil, nimeni nu ignoră ciudatul obicei pe care îl au locuitorii din Fès, fasioții, să se înconjoare de flori, plantate sau culese, de fiecare dată când se dedau plăcerilor interzise ale alcoolului. Pentru unii bigoți, cumpărarea unui buchet parfumat devenea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scene de violență. Case, incendiate sau încuiate din motive sanitare, au fost jefuite. La drept vorbind, este greu de presupus că aceste acte ar fi fost premeditate. Cel mai adesea o ocazie neașteptată împingea oamenii, până atunci onorabili, la acțiuni blamabile care au fost imitate imediat. Se găsiseră astfel smintiți care să se năpustească într-o casă încă în flăcări, în prezența proprietarului însuși, năucit de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au încercat să rezolve enigma s-au dovedit a fi obscuri sau șovăielnici. Unii s-au mîndrit chiar cu asta, însușindu-și cuvintele lui Pascal: "Să nu ni se reproșeze obscuritatea întrucît facem din ea profesia noastră". Atitudine nefastă și blamabilă deoarece aceștia nu au încercat să clarifice natura fenomenelor de care s-au servit, adunînd astfel dificultate după dificultate. Am semnalat cîteva dintre acestea de-a lungul demersului nostru, iar acum a venit momentul să o abordăm pe cea mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
folosită într-un scop strategic. În discursul autorităților publice, termenul de "violență" este mereu utilizat ca simbol prin excelență capabil să înglobeze tot ce e rău și reprehensibil. Este asociat cu crima, cu omuciderea, cu tortura și cu alte acte blamabile. Situațiile conflictuale sunt o ocazie de a stigmatiza violența adversarului și de a prezenta acțiunea ca o formă de legitimă apărare. Această noțiune implică pericolul de a vedea învârtindu-se în continuare "caruselul crimei". Kutchinsky înțelegea prin asta că anumite
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
II, p. 180. 221 Ibidem, vol. I, p. 47. 222 Ibidem, p. 316. 223 Ibidem, p. 319. 224 Ibidem, p. 318. 82 sentimente, chiar dacă uneori mai târziu, după moarte. Femeia nu poate refuza dragostea care i se oferă, altfel devine blamabilă de cruzime, de insensibilitate și decade din admirația ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
21 apud R. Howard Bloch, art. cit., p. 114. 228 angelica, care includea abstinența sau chiar abolirea oricărei forme a sexualității. Conform preceptelor Bisericii, castitatea nu presupunea doar o puritate corporală, ci și o ferire de tot ceea ce era negativ, blamabil. De aceea s-a ajuns la situația, oarecum paradoxală, ilustrată în povestire, în care Virginia și-a pierdut puritatea numai pentru că a atras plăcerea unui bărbat, prin simpla ei prezență. Privirea, dorința pot macula o tânără: o fecioară văzută nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
imaginea unei donne demonicate ce se disculpă, ca și celelalte surate ale ei, prin istețime, dar mai puțin pardonabilă în înclinațiile trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela a noua a zilei a șaptea, asistăm la o adevărată desfășurare de inventivitate și viclenie de care dă dovadă o femeie 902 Ibidem, vol. al II-lea, p. 158. 903 Ibidem, p. 166. 243
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Femeia nu mai reprezintă un instrument al răului ce îl conduce pe bărbat spre pierzanie, ci devine o ființă ale cărei trăiri intense ne sunt dezvăluite. Instinctul face parte din omenesc și tot ceea ce este omenesc nu mai poate fi blamabil și incriminat, de aceea donna demonicata tinde să triumfe, de cele mai multe ori, în tot ceea ce face. Tinerețea este mereu un apanaj salvator și justificator al tuturor înclinațiilor spre concupiscență. În lumea boccaccescă, iubirea fizică nu este catalogată drept păcat: „de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
II, p. 180. 221 Ibidem, vol. I, p. 47. 222 Ibidem, p. 316. 223 Ibidem, p. 319. 224 Ibidem, p. 318. 82 sentimente, chiar dacă uneori mai târziu, după moarte. Femeia nu poate refuza dragostea care i se oferă, altfel devine blamabilă de cruzime, de insensibilitate și decade din admirația ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
21 apud R. Howard Bloch, art. cit., p. 114. 228 angelica, care includea abstinența sau chiar abolirea oricărei forme a sexualității. Conform preceptelor Bisericii, castitatea nu presupunea doar o puritate corporală, ci și o ferire de tot ceea ce era negativ, blamabil. De aceea s-a ajuns la situația, oarecum paradoxală, ilustrată în povestire, în care Virginia și-a pierdut puritatea numai pentru că a atras plăcerea unui bărbat, prin simpla ei prezență. Privirea, dorința pot macula o tânără: o fecioară văzută nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
imaginea unei donne demonicate ce se disculpă, ca și celelalte surate ale ei, prin istețime, dar mai puțin pardonabilă în înclinațiile trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela a noua a zilei a șaptea, asistăm la o adevărată desfășurare de inventivitate și viclenie de care dă dovadă o femeie 902 Ibidem, vol. al II-lea, p. 158. 903 Ibidem, p. 166. 243
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Femeia nu mai reprezintă un instrument al răului ce îl conduce pe bărbat spre pierzanie, ci devine o ființă ale cărei trăiri intense ne sunt dezvăluite. Instinctul face parte din omenesc și tot ceea ce este omenesc nu mai poate fi blamabil și incriminat, de aceea donna demonicata tinde să triumfe, de cele mai multe ori, în tot ceea ce face. Tinerețea este mereu un apanaj salvator și justificator al tuturor înclinațiilor spre concupiscență. În lumea boccaccescă, iubirea fizică nu este catalogată drept păcat: „de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dar povesteau frecvent despre perioada otomană, pe care nu o cunoscuseră direct. Explicația era aceea că în timpul stăpânirii turcești au existat fenomene similare, care puteau fi numite ca atare, fără a se face trimiterea explicită la trecutul recent, atât de blamabil. Vezi Sharon Macdonald, Historical Consciousness "From Below". Anthropological Reflections, în Idem (ed.), Approaches to European Historical Consciousness. Reflections and Provocations, Edition Körber Stiftung, Hamburg, 2000, p. 90. 6 Cazul țărilor est și central europene este foarte interesant tocmai pentru simultaneitatea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vîna tragică a destinului pulsînd pe frunțile lor. Dama cu camelii reprezintă, dincolo de orice, tiparul dublu al femeii, transformat de o fantasmă obsesională, aiciîn extremele cele mai clare. Este o polaritate care nu permite, altfel decît într-un și mai blamabil compromis, calea de mijloc. Femeia visată, idealizată, și femeia "cocotă" (e termenul folosit în romanele lui Camil Petrescu). De aici apăsata apropiere, în fragmentele citate, cu atributele falsității și lăcomiei, emblemele chiar ale iubirii venale. De aici sinteza: femeia actriță
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]