163 matches
-
de intensă audiență, și să nu facă valuri propagandistice. Ultimul? Cu cinismul de rigoare: amintirea actelor sîngeroase săvîrșite de legionari în 1940. Foarte bine, s-ar zice, crimele de-atunci numai minime nu sînt și, evident, demne de, vai, indignată blamare, dar cînd îți dai seama că, vezi doamne, de dragul unui Nicolae Iorga, ucis de legionari (pentru care fostul comunist nu mai poate dormi), președintele de-acum al unei republici de împrumut nu catadicsește să-și facă numărul electoral, atunci e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
normelor juridice, ea nu poate fi acceptată ca explicație exhaustivă a ceea ce înțelegem prin afirmația că o regulă socială există. Așadar, rămâne de aflat ce anume trebuie să conțină o regulă, în afară de pedeapsa reglementară și, prin urmare, predictibilă, sau de blamarea celor care se abat de la modelele obișnuite de comportament, ca să se deosebească de simpla habitudine de grup. Dificultatea de a exprima acest element i-a făcut pe unii autori să afirme că: oamenilor li se pare că în regulă există
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să le sărim în ajutor, iar noi fie am rămas surzi la vocea ei, fie disprețuind tentațiile, i-am ascultat sfaturile"28. După aceeași regulă îi judecăm și pe ceilalți, iar sentimentele față de aceștia sunt de aprobare, stimă, respect sau blamare, dispreț, desconsiderare. Ideea responsabilității umane ca inevitabilă și de netăgăduit este centrală în concepția existențialistă. Indeterminismul lui Jean-Paul Sartre este concentrat în afirmarea faptului că "existența precede esența". Existențialismul își are punctul de plecare în cuvintele lui Dostoievski: "Dacă Dumnezeu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și cel care a stabilit câteva din principiile de bază pentru soluționarea problemei coreene: unificare pe cale pașnică fără amestec din afară; reconciliere națională care să depășească ideologiile și instituțiile din Nord și din Sud; măsuri de reducere a tensiunii; încetarea blamării reciproce; prevenirea incidentelor militare; încheierea cu succes a negocierilor pe linie de Cruce Roșie; instalarea unui "fir roșu" între Phenian și Seul etc. Așa cum se va vedea, în continuare, instrucțiunile despre care vorbeam mai sus urmau să stabilească destul de amănunțit
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
omogene de a vedea interesele de grup și de a înțelege poziția grupului în raport cu altele. Mobilizarea pentru acțiune colectivă (vezi acțiune colectivă) presupune aprecierea situației unui grup ca fiind injustă, de nedorit, și trecerea de la auto-învinovățirea pentru situația respectivă la blamarea sistemului - proces care a primit titulatura de eliberare cognitivă (McAdam, 1982). Aceasta presupune anumite moduri de a vedea lumea, de a evalua situațiile de viață din punctul de vedere al echității lor și de a atribui cauze inechităților percepute. Seturile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
deja la un nivel ridicat de structurare în materie, de afinitate a consumatorilor la brand (Bododea, cf. Bârligă, 2003, p. 27). Marca de bere Tuborg a adoptat ca măsură publicitară genul oratoric epidictic. Acesta are ca principală structură elogiul sau blamarea în fața unui public. Schema argumentativă are la bază amplificarea și este conturată în cadrul temporalității prezente. Astfel, oratorul nu spune lucruri noi, ci doar amplifică aspectele cunoscute deja publicului (folosind hiperbola, metafora, repetiția etc.). Prin discursul epidictic nu se caută un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
comunității, ea intervenind doar în circumstanțe extreme. Studiile de debut (în SUA) pe problema violenței s-au concentrat asupra variabilelor psihologice, a trăsăturilor de personalitate și comportamentale. În viziunea unor autori (Hess et al., 1985), acestea s-au oprit la blamarea persoanelor implicate: soți bețivi, mame necorespunzătoare, soții amenințătoare și rele. Cercetările ulterioare au arătat însă că violența familială este un răspuns complex la anumite condiții: sărăcia, lipsa de putere sociopolitică, promovarea în mass-media a violenței față de femei, ideologia dominației și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sărăcia, lipsa de putere sociopolitică, promovarea în mass-media a violenței față de femei, ideologia dominației și a agresivității masculine etc. Desigur, toți acești factori „macro” contează foarte mult, și în mod îndreptățit studiile sociologice se focalizează asupra lor. Variabilele psihologice „de blamare” nu trebuie însă neglijate. Situațiile cotidiene, ca și investigațiile empirice ne arată că la aproximativ aceleași condiții sociale, oamenii se comportă diferit și în privința violenței. Într-o abordare mai concretă a violenței din grupul familial, și cu deosebire în munca
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în comportamentul familial este sancționată (juridic sau social). În societățile democratice de tip pluralist, limitele sunt destul de largi. Tendința de a controla familia în folosul colectivității subzistă însă. Divorțul sancțiune este un exemplu, dar și alte forme mai discrete de blamare a soților de către anumite instanțe (sub pretextul protejării copiilor) - ca fiind dezinteresați, leneși, nedescurcăreți, răi părinți etc. - se înscriu în același context. Controlul statului asupra familiei privind cantitatea și calitatea noilor generații se exprimă dominant prin politicile demografice. În funcție de rata
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
critice, atitudini ostile, dar și o prea mare „dădăceală”, o accentuată supraprotecție) sporește rata recidivelor (Seff, Vaughan, 1985); Tehnicile psihoeducaționale caută să reducă EE; - în faza de debut a terapiei, în întâlnirea cu familia este important să nu se facă blamări și să nu se dramatizeze situația; - a doua fază este centrată pe educația familiei (informații și discuții despre etiologie și simptomatologia bolii, importanța tratamentului medicamentos, efectul mediului familial); - faza a treia constă în ședințe terapeutice obișnuite - bazate în special pe
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
terapia problemelor care apar în raporturile familie-sisteme sociale (inclusiv de genul celor de mai sus). De exemplu, relația familie-școală a făcut obiectul multor investigații, implicându-se în terapie triada familie-școală-copil. În acțiunea terapeutică se face apel la surmontarea etichetărilor și blamărilor reciproce instituție-familie, a stereotipiilor și miturilor ce se transmit multigenerațional și la alte concepte și teorii din terapia familială propriu-zisă: granițele sistemelor, persoane de referință etc. Efortul actual din știință în general de a oferi scheme factoriale complexe și integrative
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reținută și ideea lui R. Thornton (1992), conform căreia, întrucât ceea ce li s-a întâmplat rău persoanelor similare cu noi ne reamintește că ni se poate întâmpla și nouă și întrucât vrem să scăpăm de aceste gânduri, uneori intervine și blamarea acelor persoane. Pornind de la distincția operată de R. Byrne (1964), între „represiști” - cei care se apără cognitiv de o amenințare prin evitare, negândind-o sau ignorând-o - și „senzitivi” - cei care se concentrează asupra ei ca problemă serioasă și încearcă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
apără cognitiv de o amenințare prin evitare, negândind-o sau ignorând-o - și „senzitivi” - cei care se concentrează asupra ei ca problemă serioasă și încearcă să o ia sub control -, el face predicția că aceștia din urmă vor recurge la blamarea victimei (chiar a celei similare ca statut cu ei), dezvoltând mecanisme de autoapărare cognitivă, de genul: „eu m-aș fi ferit”, „aș fi fost mai precaut”. Ipoteza a fost verificată experimental astfel: dintr-un număr mare de studente au fost
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
favorizează dar și blochează o comunicarea eficientă. Lipsa de comunicare din partea uneia dintre ele afectează evoluția elevului, rezultatele școlare și natura comportamentului. Factori care favorizează comunicarea Transmiterea informațiilor de către învățător/diriginte într-o formă accesibilă părinților; Evitarea analizării critice sau blamării părintelui; Alegerea unei teme de discuție interesantă care să incite curiozitatea părinților; Mediul ambiant de discuție să fie plăcut; Capacitatea învățătorului/dirigintelui de a mobiliza părinții să comunice și să le asculte problemele; Evitarea subiectelor care privesc elevii problemă, se
FAMILIA ŞI ŞCOALA FACTORI DETERMINANŢI ÎN FORMAREA COPILULUI PENTRU VIAŢĂ. In: Arta de a fi părinte by Mariana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1408]
-
familiile monoparentale, acestea suprapunându-se unei atitudini deosebit de favorabilă creșterii cheltuielilor destinate bunăstării. Figura 2. Grupuri care nu ar trebui ajutate de stat (Percepția politicilor sociale și sărăcie subiectivă, 1998) Studiile au identificat patru tipuri de cauze percepute ale sărăciei: blamarea victimei (săracul este vinovat și situația în care se află e un rezultat al comportamentului său), neșansa individuală (sărăcia e cauzată de lipsa de noroc a persoanei), structura socială (săracii sunt victime ale injustiției sociale și ale modului în care
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prezentate în figura 3 indică faptul că în România explicația cel mai larg acceptată pentru existența sărăciei este cea legată de structura socială, 38% dintre respondenți atribuind sărăcia nedreptății din societate. Pe locul al doilea în ordinea importanței se află blamarea victimei, 24 % dintre cei intervievați considerând că săracii sunt vinovați pentru situația în care se află deoarece sunt leneși. A treia explicație în ordinea acceptării de către populație este cea care face apel la stat, 20% dintre cei ce și-au
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în toate instituțiile de stat, cu incriminarea cercetătorilor pentru spionaj, trădare de țară, aderare la o sectă periculoasă, menționându-se detalii fanteziste asupra unor pretinse practici mistice; nu era vorba numai despre exagerări, ci și despre pure invenții, urmărind denigrarea, blamarea, batjocorirea oamenilor de știință în fața întregii țări. Într-o asemenea situație, mai mulți cercetători au avut cutezanța de a se adresa justiției: mare a fost deznădejdea când cercetătorii adevărului științific s-au pomenit în fața unor instanțe juridice care sfidau orice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
convinge pacientul, faptul de a se fi poziționat în rolul de expert al situației, tentația de a pune un diagnostic, o etichetă pacientului, riscul de a merge prea repede oferind soluții subiectului și, în sfârșit, pericolul care ar consta în blamarea pacientului ca urmare a apariției unei dificultăți. Alianța terapeutică: alianța terapeutică situează la același nivel al realității terapeutul și pacientul său. Ea se realizează într-o ambianță cordială de empatie și de autenticitate Un exemplu de aplicare a metodelor: modelul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consum de alcool demonstrează existența unui raport colaborativ care nu a fost bine stabilit și se impune refacerea acestuia împreună cu pacientul. Dacă a avut loc un consum de alcool în timpul spitalizării, terapia se face cu calm, evitându-se culpabilizarea și blamarea. Echipa îl informează pe pacient că terapia de grup este suspendată până când nu se va realiza o analiză funcțională a situației legată de consumul de alcool. După ce această analiză s-a încheiat, se stabilește un nou contract cu, eventual, noi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai erodată de transferul și convertirea insucceselor guvernării politice la nivel individual. Totuși, pentru a evita asumarea eșecurilor, fiecare se consideră o excepție și doar sistemul de ansamblu este purtător de eșecuri. O stare paradoxală din care evadează fiecare prin blamarea tuturor celorlalți și prin identificarea cu migrația externă încă masivă. Totuși, această stare trebuie privită mai degrabă ca una de inițiere individuală în exercițiul construcției identitare impus de tranziția postcomunistă. Asumarea sau respingerea unei identități colective coincide cu explorarea resurselor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
1990 a fost una a speranțelor și acțiunilor colective, corespunzătoare societății holiste din care urma să ieșim. Exemplele minerilor sau ale grevelor muncitorilor din marile platforme industriale sunt ilustrative. Acestea au eșuat însă în insuccese de proporții și chiar în blamări colective. Sociologic vorbind, ele au marcat sfârșitul unei epoci și începutul alteia noi. Către finele deceniului 1990, se demonstrase deja necesitatea ca fiecare să se distanțeze de acțiuni colective și să opteze pentru construcția independentă sau autonomă a propriei cariere
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în cadrul comunității este puternic asociată cu evaluarea capacității victimei de a avea sau nu controlul asupra situației în care se află. Când acțiunile violente ale agresorului sunt apreciate ca fiind posibil de controlat sau evitat de către femeie sau copil, apare blamarea victimei și diminuarea suportului social. Dacă sunt atribuiți factori necontrolabili de către victimă, atunci apar simpatia și suportul comunității (Walster, 1996). Aceasta face ca, deseori, copiii care sunt victime ale conduitelor violente ale părinților să fie blamați și de către membrii comunității
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mondial, poți să Înțelegi de ce și În România unii ca Mironov pot face parte din această categorie. Ei au un inexplicabil, dar real sentiment de rușine, pe care Îl transformă În unul de negare. Mai grav, adoptă o poziție de blamare a victimei. În loc să exprimi compasiune, condamni: evreilor, sunteți vinovați, toate astea vi se Întâmplă pentru că sunteți implicați În toate tranzacțiile financiare ale lumii! Dacă Alexandru Mironov ar avea puțină Încredere și ar citi această discuție dintre noi, ar ști că
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
noua formulă, ca un semn al integrării noastre în modernitate. Interesant este faptul că oamenii de meserie, pedagogii, nu prea s-au exprimat în acest sens, nu au acordat o mare atenție substratului psihopedagogic ce ar recomanda noua practică. Dezinteres? Blamare tacită prin omisiune? Acceptare ca ceva normal și inofensiv? E posibil să fie câte ceva din toate acestea. În general, din punct de vedere psihologic, distanța comportă multe semnificații, fiind de cele mai multe ori purtătoare de ambivalențe interpretative. Ceea ce este „dincolo” fascinează
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
s-a îndrăgostit de sine, cum a ajuns să dorească distrugerea unicului lucru iubit? De ce și-a pus capăt zilelor? Întrucât nimeni nu acceptă egolatria la alții, orice egolatru găsind normală doar propria sa egolatrie, s-a trecut lesne la blamarea lui Narcis. De unde se vede că până și o sinucidere poate fi luată peste picior dacă ea ne dă ocazia să ne facem o bună impresie despre noi. Din păcate, operația de discreditare a lui Narcis a reușit. Rezultatul? După ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]