143 matches
-
Începe-n pustiu dansul Ielelor Nevăzute de zeii tainicelor ore... Deșertu-i albit de frigul galactic, Cadânele iadului îl ridică spre stele Cu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele... Nimfe nebune scăpate din altar, Preotesele unui rege-zeu blamat Se oferă flăcăilor vrăjiți, drept dar, Amăgindu-i cu dulcele păcat... Pierduți și fără de scăpare, În mirajul perverselor clipe, Uitați apoi în veșnică visare, Disperând cu mințile rătăcite... Când Luna străluce-argintiu, Când Pământu-i agitat de spirite rele, Stai lângă buna
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
ca după o expediție la polul Nord. Încercam să neglijez prezentul, să mă delimitez de emoțiile provocate de mesajele lui Ovidiu, mizând necondiționat pe uitare, îmbrățișând ignorarea ca formă de eliberare supremă. Ignorarea! Ce termen controversat și de cele mai multe ori blamat! Blamat pe nedrept, desigur! Căci, a ști să ignori este chiar misterul supraviețuirii, este "instrumentul din dotare" al oricărui individ, "o ustensilă" atașată cunoașterii, la îndemâna oricui, chiar mai folositoare decât multe terapii sofisticate și costisitoare. Te-ai mai bucura de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
poetice să auzim cum formulează lucrarea Poetului - Petru Solonaru în volumul său Zamolxeion, la care mă voi referi în continuare, citez : Cum și-a urzit lucrarea, lucrând-o în ursire, de vis, mirări s-ascundă -a visa Ascuns să mire, blamat, el strânge șoapte și’într’însele cu grijă topește isihia, încremenirii tijă....’’ Ne întrebăm: Ce-l caracterizează pe poet?... Aflăm răspunsul chiar de la autor, din partea a patra a poemului ,,Zamolxeion’’, intitulată ARHEION: ”Avida căutare-în deja găsire, sfântă silaba- OM durării
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
ei, el a prins mucegai. Acum e vlăstar străin... A-ți ignora mama e semn de răutate e semn de abuz. Inseamnă a urâ, Înseamnă a trăda. Fiule, nu uita! Ura e repulsie," urâțește înegrește, desfigurează, viața o scurtează. Trebuie blamată, pe veci alungată. Vai de cel ce urăște Și cel urât o știe și suferă! Cel ce-și urăște semenii Lumea și-o pierde, Cade în străfunduri, Pământul îl înghite, Satana îl învăluie în mantia sa și cu sufletu-i
FIU NU MAI ARE/אין יותר בן- VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376878_a_378207]
-
setea de răzbunare, și-au vărsat focul, mânia, necazul pe cei care vegheau la ordinea orașului și în custodia cărora fusese tânărul curând decedat. Sigur că există o cauză care a provocat atitudinea de furie, cred că ea nu trebuie blamată, ci probabil, va trebui luată în seamă, analizată și remediată, pe cât este posibil. Anihilarea răului va trebui să vină din ambele părți, ajungându-se la cuvintele înțelepte: „Vreți să fiți liberi? Fiți uniți pe vecie...uniți, uniți, uniți!” În clipul
LIBERTATEA ȘI SETEA DE RĂZBUNARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379720_a_381049]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > OMAGIU, FEMEII Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Rondel, Femeii Iubesc femeia, ce veșnic e cântată În vechi romanțe, păstrată-n amintiri, Iubită-n taină, dar uneori blamată, Fiind subiectul prea multor cuceriri. De-a fost o mamă, soție ori amantă, Izvor al vieții și-al multor rătăciri, Iubesc femeia, ce veșnic e cântată În vechi romanțe, păstrată-n amintiri. De toamna vieții, trecut să fiu vreodată, Voi
OMAGIU, FEMEII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369231_a_370560]
-
suprapunându-se cu viteze amețitoare. Cercul restrâns de personaje și derularea acțiunii pe o perioadă nu foarte întinsă de timp, conferă cărții valențe de nuvelă. Dintre paginile cărții, răzbate iubirea, cu multiplele sale fațete, o iubire veșnic supusă încercărilor, când blamată, când savurată cu un erotism discret, când fierbinte, când glaciară, o iubire care se rescrie și se reinventează. Cu certitudine, autoarea maramureșeană dovedește abilități de prozatoare, pe care le va dezvolta și le va amplifica, în viitoarea sa carte. Prin
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
la Victoria (minunat-proletcultă denumire, nu?) Ce poate ieși de-aici? Un bazar. E necesară o regîndire a saloanelor. Decît așa, mai bine lipsă. Zic eu toate astea... dar ce caut, atunci, cu o lucrare (fie ea și nouă) pe panoul blamatului Salon? Of, duplicitatea noastră funciară! E o fotografie celebră, cu steagurile tricolore fluturînd, la Alba Iulia, în 1918, pe cîmpul devenit legendar. La adunarea de mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e de mult cealaltă Românie. Așa încît, fastul orchestrat de dubios-generalizat-generoasa putere iliesciană a avut aerul unui mega-show pluritelevizat, în stare pe de o parte a bifa, cum am spus, ceva/ încă ceva ce n-a putut fi bifat de blamata administrație precedentă, apoi mult mai important a aplica pe capitolul atît de important al istoriei noastre monarhia încă o tentă bagatelizatoare, de operetă, la care să fie invitată a asista o populație care-și pierduse oricum memoria în jumătatea de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Împreună a căutării și aflării adevărului, pe o „dezgolire” a minții și sufletului magistrului În fața discipolilor săi, pentru a demonstra „pe viu” cum gândește, cum simte, cum trăiește. Lucru rar, care aproape că este uitat, dacă nu chiar ascuns sau blamat. Câți dintre profesorii de astăzi au acest curaj de a-și etala zbuciumul căutării, nevolnicia găsirii soluțiilor, trepidațiile profunde ce acompaniază cunoașterea. Le dăm elevilor cunoaștere, dar nu o „Încadrăm” cu artefactele sau patosul generării ei. Acestea din urmă, nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Cu cât valorile rămân pentru mai mult timp, cu atât educația este considerată mai valoroasă. Uitarea este desconsiderată și pusă la index. Nimic nu se predă În școală pentru o utilizare pasageră. În cunoaștere, superficialitatea sau fugacitatea sunt reprimate, desconsiderate, blamate. Din păcate, la ora actuală lucrurile se precipită. Valorile perenității, circumscrise Într-un mod specific În școala de până acum, par să intre În recul, În fața tehnologiilor contemporane. Dacă ne raportăm la modelul Învățării cu ajutorul calculatorului, multe presupoziții vechi nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
care dă semnificație și aureolează timpul „plin”. Timpul pentru sine este unul al regăsirii eului, al experiențelor interioare care Îmbogățesc. El se opune principiului randamentului, clamat peste tot și prefațează principiul bucuriei trăirii autentice a duratei (pe nedrept ocultată sau blamată). Totodată, constituie o cale de diminuare sau ocolire a alienării materialiste din zilele noastre. Ne poate deconecta, chiar și temporar, de stringențe consumiste sau de alte deșertăciuni de acest fel. Timpul pentru sine este un semn al eliberării de determinări
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În țările din fosta Iugoslavie. Intervine deci o devalorizare simbolică, prin statutul ei didactic neobligatoriu. Noile realități culturale și politice (Începutul democratizării) se pot constitui Într-o oportunitate de spiritualizare a școlii, prin deschiderea acesteia către valorile religioase, atât de blamate și criticate În trecut. Apetitul față de valorile religioase este deosebit de puternic În Răsărit, acestea fiind asemuite cu libertatea, intimitatea personală, demnitatea și emanciparea umană, valori ce au lipsit oamenilor multă vreme. Situația de mai sus impune o mare responsabilitate. Trebuie
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cărțile retrase din circulație. Un gând de salvare În Franța - și el eșuat: o nouă viață, sub un alt nume (Melmoth, vagabondul proscris din romanul lui Charles Robert Maturin). Ceea ce urmează e o ruină totală, psihică și fizică: renegat, repudiat, blamat, supus oprobriului public și unui linșaj de presă, măcinat de o suferință mai veche a urechii și de o meningită care Îl răpune. Încă o dată (din păcate Însă și ultima), Parisul se dovedește pentru el un loc de refugiu. E
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acordă dreptul să-și justifice activitatea lor trecută”). Oricum, din lista prezentată în buletinul tipărit în 1945, rezultă că au fost epurați douăzeci și opt de scriitori. Între aceștia, în chip neașteptat, nu se află câțiva care fuseseră deja condamnați sau măcar blamați public (N. Davidescu, N. Crevedia, Marta D. Rădulescu), nici câțiva ce refuzau să se întoarcă în țară (Aron Cotruș, Mircea Eliade, Al. Busuioceanu). În locul celor eliminați au fost „chemați” Maria Banuș, Ury Benador, Geo Bogza, G. Călinescu, I. Călugăru, Emil
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
expres, de situațiile concrete. Nu ele i-au determinat precaritățile, ci complexitatea problemelor pe care le are de soluționat în plan teoretic și practic. Această complexitate a contribuit decisiv la transformarea curriculumului tradițional într-o „soluție perdantă, mereu admonestată și blamată, plină de contradicții, fără un centru de sprijin și cu temelii șubrede”162. Chiar și stabilitatea disciplinelor de studiu este doar aparentă și iluzorie. Cherryholmes (1988) susține că marea lor majoritate, inclusiv cele științifice, sunt supuse presiunilor politice și economice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
derogatorii sau pentru a contrasta cu realitățile mizere din comunitățile sărace sau uitate de istorie. România informală aproape că a devenit sinonimă cu neîmplinirea și rămânerea în urmă, cu abandonarea cronică a bunurilor colective și cu anomia socială. Dincolo de România blamată sau de „spațiul mioritic” ironizat, se află și acele individualități ce se prezintă nu numai ca diferite, ci și ca superioare și acele persoane ce se zbat pentru asigurarea unui trai decent sau care pur și simplu migrează. Rezultă astfel
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
spațiul mioritic” ironizat, se află și acele individualități ce se prezintă nu numai ca diferite, ci și ca superioare și acele persoane ce se zbat pentru asigurarea unui trai decent sau care pur și simplu migrează. Rezultă astfel o țară blamată, formată însă și din individualități superioare ce o blamează, printr-o deplină sfidare a mesajului celebru al anticului „paradox al mincinosului”; o țară săracă, formată însă și din acei „noi îmbogățiți” care afișează o opulență sfidătoare... Într-un alt registru
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ușurință, mai ales dacă spațiul este sau a devenit marginal. În al doilea rând, schimbările instituționale și culturale sunt profunde și radicale. Starea de anomie domină: noile reguli și coduri instituționale sunt prea puțin comprehensibile, pe când cele vechi sunt când blamate, când marginalizate. Luana Pop a demonstrat că... ... valul instituționalizărilor legislativ-formale, mai degrabă aleatorii (din punctul de vedere al oportunităților sociale, al adecvării instituționale etc.), nu a făcut decât să creeze haos și anxietate în raport cu poziții sociale devenite din ce în ce mai precare, nesigure
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Bariera), reflectând o realitate trăită (coada la pâine, insalubritatea zonei, bombardamentele repetate, lipsa de mijloace și de viitor a locuitorilor, plecările pe front, ipocrizia autorităților), depășesc comanda ideologică a momentului în care e publicat romanul, cadrul politic ce se cerea blamat (regimul Antonescu) și anemica intrigă cu eroi ilegaliști. Din nefericire, moș Vițu, admirabil conturat ca înțelept șugubăț al locului, generosul și mereu săritorul Treișpemii sunt personaje sacrificate în grabă, la finalul narațiunii, conflictului rudimentar, primul devenind dintr-un posibil Moromete
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
să mă împingi?" Cu alte cuvinte, cum de îndrăznea apărătorul să-l abată de pe drumul "sănătos" pe care se afla în tovărășia spiritului primar agresiv, care stârnea în el nehănuite porniri masochiste? Luarea unei atitudini era deci în primul rând blamată chiar de victimă. Scena a avut loc aievea și riscă să se înece în uitare dacă eroii ei nu-i vor scoate la suprafață cadrul, ambianța, stihia care îi stătea în spate. Fenomenul însă nu se produce, vreau să spun
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
moment dat, un conducător care să ne dea o istorie, în care fiecare să-și aibă locul său, cu ce a făcut bine și ce a făcut rău. Să stea alături de domnitorii Țărilor Române, și regii care au fost, inclusiv blamatul rege Carol II, care a făcut multe lucruri bune, dar politicieni veroși de tip Iuliu Maniu și alții ca el l-au îngropat în uitare, și Gheorhiu Dej care a făcut primii pași de modernizare a unei țări aflate încă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cum s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița ? Regele se afla în promenadă pe Dunăre și, auzind știrea cu intrarea rușilor, s-a întors, alertat, deși regina insista s-o continue... Fapt pentru care, de altfel, a și fost blamată... Blândețea răbdătoare cu care i se adresează musafirului are efectul unui usturător reproș. Devenit deodată stacojiu, tânărul Ialomițeanu își schimbă, militărește de repede, ținuta, prezentând doamnei o elegantă plecăciune de scuză. Cât despre Profesor, el a rămas de mai multă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în muncă, dacă nu vine în atingere cu noțiunile pe care piesa le sugerează lor. Scriitorul a ceea ce a fost cîndva piesa lui are șanse să se simtă bine, dacă în final producția primește aplauze, și va fi, cu siguranță blamat, dacă nu, dar i se pare că rolul lui în toată această tîrășenie putea fi foarte bine jucat de altcineva care are idei foarte sau mai puțin diferite decît ale sale. Producțiile TV m-au învățat o mulțime lucruri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lună, și alte patru au fost puse în pericol, doar pentru că prezența unui dezertor înarmat nu a fost seșizată în timp util. Am ținut să fac această precizare deoarece primul pas important spre clarificarea cazului Icar s-a datorat tocmai blamaților ciripitori. Așa s-Așaflat că într-o cameră, de la etajul 5, închiriată de o șingură persoană, s-a organizat un joc de noroc, cu participarea mai multor tineri, printre care și victima. Din aproape în aproape , începând de la chiriașul camerei, au
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]