8,444 matches
-
maldăr de haine. "Hei, Nane!", strigă fața amorțită de ger, "Nănosule! Ce faci, mă, nu vii jos, la Sălcii?" Nane își dibui cu greu prietenul printre siluetele care acum se buluciseră la tejgheaua din fața ospătăriei. Pe lângă pliurile de stofă și blănurile lucioase, își făcu loc șerpește gluga complet udă și peticită a Rățoiului. Iar pe deasupra capului său, Nane văzu cum răsuflau fierbinți bucățile de dovleac copt. În toată această mișcare, prăvălia peruchierului, care nu era decât peste drum, se topise în
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Dar nici de-acolo nu se vedea nimic. Era doar o beznă frumoasă, în care dispăreau și din care ieșeau apoi siluetele vizitatorilor imprudenți. Aproape de Ignat, intră în prăvălie și Țenefațem. Gătit cu șal nou și cu giubeaua garnisită cu blană de vulpe, dascălul lui Nane deschise ușa peruchierului. "Poate sunt rude!" își dădu cu părerea Rață, iar pe Nane îl fulgeră o părere de rău târzie că nu-i venise ideea să-l întrebe. Cei doi băieți se înveseliră ca
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
doi sunt în legătură?" Mda, Rață avusese dreptate! Țenefațem ieșise din vizuina lupului neschimbat. Dar în clipa următoare se întâmplă ceva la care nici nu visaseră, nici ei și nici nimeni din București. Pe strada largă, printre oamenii înfășurați în blănuri și stofe colorate, coborî un glob uriaș. Nane și prietenul lui se lipiră de parapetul foișorului, cu ochii lărgiți de uimire. Ce dracu' e asta, Rățoiule?" Nu doar ei, ci toată Strada Mare fu cuprinsă de uluire. Glasurile sticloase și
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
oricine. Privi cu atenție în dreapta, în stînga, înainte, înapoi - nici un suflet. Privi în jos - departe - era prea departe ca să vadă ceva distinct, și chiar de ar fi văzut, la ce bun! Măcar un animal, o pisică, un iepure - ceva cu blană prin care să-și petreacă degetele - de le-ar fi avut pe aproape! Dar le alungase pe toate, pisică, iepure, șobolan, șarpe (mai ales), și așa mai departe, atunci, demult, cînd se înfuriase pe nerozii ăia doi despuiați care îl
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Și tu crezi că dacă eu o să regulez o călăreață de la circ... - N-am zis s-o regulezi. Ce faci cu ea cînd nu te vede nimeni e treaba ta. Am zis să pleci cu ea, să îi cumperi o blană, o bijuterie, s-o scoți la restaurant, să dansezi cu ea. - Eu să dansez? Cu genunchiul meu care... - Păi să dansezi, că altfel nu te mai bagă nimeni în seamă. Ce genunchi? Crezi că se uită cineva dacă dansezi bine
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
puține Din farmecele tale fără minte, Picioarele-n cizmoance lungi să-ți țină, Și-o bluză pe sîni mici avînd drept pază Să poți urca prin turnuri de castele Pe coridoare vechi ce delirează În mari portrete revărsînd dantele Și blănuri moi, cînd doamnele din ele Coboară să plutească pe podele..
Dragostea-și are grijile-i mărunte... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7730_a_9055]
-
cobori scările și să pășești în iarba moale sau pe dalele late de beton. Gardul viu, tăiat scurt, separă pomii fructiferi de straturile de flori care înconjoară casa. Stăpânul acestui teritoriu este Cuți, un câine de statură mijlocie, cu o blană neagră și creață, un exemplar foarte reușit pentru rasa "maidanez". Inteligent, harnic, curajos și luptător, nu lasă nici un intrus să-i calce teritoriul. Străbate în pas alergător laturile grădinii delimitate de garduri și tufe crescute după placul lor, într-o
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
amenințător, apoi un scâncet jalnic amestecat cu cârâituri din ce în ce mai puternice se auziră din grădină. Am deschis ușa spre terasă. Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile larg desfăcute. Hâș! Hâș! Strig și-mi ridic brațele
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse scurt cu piciorul drept și pisica se îndepărtă nedumerită, tremurându-și coada ridicată în sus. Câteva fire albe din blană rămaseră lipite pe pantalonul de sărbătoare. Îi era probabil foame și se gândi că poate era mai bine s-o hrănească înainte. Stătu preț de-o clipă pe gânduri și se răzgândi. Îl încurca acum, așa că n-o s-o lase
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
să fie mândri preferându-mi glonțul Moartea mituită cu moșii Să vând să cumpăr suflete moarte soarta să mi-o joc la zaruri Flancând un drum cu lumânări mestecenii să-mi facă pod de ceară Țarina să mă tutuiască Vreau blănuri troică lermontov și-o slugă căreia să-i spun: stăpâne! Muntele încremenirea pe valea muntelui e tot ce se mișcă Cocoșii în chihlimbar cântă Alte păsări comunale dorm în zbor întemeiez în gând o copilărie Fierăstraiele tac în numele fericitului aer
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
a vrut să se miște din loc. |ia nu s-au lăsat: i-au înghesuit într-o valiză câteva lucruri la întâmplare, haine, prosoape, câteva tacâmuri de argint, fețe de masă. Au învelit-o cu forța într-o haină de blană peste capotul de mătase și au aruncat-o în stradă. Câinele rex credincios a-nsoțit-o lătrând ca apucatul. Suferința, despre care tanti marioara crezuse toată viața că o ocolește, a izbit-o într-o clipă, s-a răzbunat, cu vârf și
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
marioara crezuse toată viața că o ocolește, a izbit-o într-o clipă, s-a răzbunat, cu vârf și îndesat! De atunci, în stradă a locuit tanti marioara: vara și iarna, o vedeai ici-colo prin craiova, cu haina ei de blană, cu câinele ei din ce în ce mai costeliv și mai neputincios, cu valiza ei murdară în care aduna tot soiul de nimicuri. Adeseori se oprea în english-park și privea încremenită, ceasuri în șir, spre blocul urât care se ridicase în locul casei sale. Avea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
porumb" (Anatole Paniș, Talanga). O parte din trofeele lui Ceaușescu pot fi admirate și astăzi, în muzeul cinegetic de la Posada. Demne de atenție sînt, mai cu seamă, cîteva piei de urși, pe care i-am putea socoti microcefali, într-atît suprafața blănii covîrșește dimensiunile capului. Pieile, în fapt, au fost extinse artificial, spre a mări astfel valoarea trofeului. Dar forul internațional de specialitate a sesizat, de la un timp, frauda și a exclus suprafața blănii din rîndul criteriilor de stabilire a punctajului. Minciuna
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
care i-am putea socoti microcefali, într-atît suprafața blănii covîrșește dimensiunile capului. Pieile, în fapt, au fost extinse artificial, spre a mări astfel valoarea trofeului. Dar forul internațional de specialitate a sesizat, de la un timp, frauda și a exclus suprafața blănii din rîndul criteriilor de stabilire a punctajului. Minciuna are picioarele scurte. în ziua de 22 decembrie 1989, o revoltă populară l-a izgonit pe Ceaușescu de la putere, deținută aproape un sfert de veac, iar trei zile mai tîrziu, în urma unui
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
care, prin uzul filosofiei, căpătă în plus și numele său, împreună cu al celebrei sale consoarte, Simone de Beauvoir, iarna, când era frig și i se punea înăuntru un godin, să se încălzească... scriam că marele autor purta pe el o blană portocalie, să se vadă. Nu se știe dacă naturală sau artificială. În orice caz, culoarea bătătoare la ochi specifică agenților de circulație. Uitasem amănuntul, aducând vorba de Les deux magots, fieful sartrian. Țin minte că un ziar al vremii, de
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
anii aceia turburi, agitați, pot să depun mărturie că Sartre controla, într-adevăr, ideile, direcționându-le asemeni unui dirijor al complexei circulații teoretice europene. În plin marxism-leninism, la noi, devenisem, ca mulți tineri, un fervent existențialist. Până ce, prin ’68, filosoful cu blana portocalie în cârcă, o cotise, căpătând simpatii maoiste. S-ar fi putut să i se fi tras de la blana aceea voyantă, oribilă; ori invers. Iar acum, la doi pași de biserica istorică unde peste piatra tombală doarme culcat Descartes cu
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
complexei circulații teoretice europene. În plin marxism-leninism, la noi, devenisem, ca mulți tineri, un fervent existențialist. Până ce, prin ’68, filosoful cu blana portocalie în cârcă, o cotise, căpătând simpatii maoiste. S-ar fi putut să i se fi tras de la blana aceea voyantă, oribilă; ori invers. Iar acum, la doi pași de biserica istorică unde peste piatra tombală doarme culcat Descartes cu spada întinsă pe piept și cu o cărticică ținută la distanță în mâna stângă, ca un miop, nevăzând bine
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
și pe Bulevardul Magheru, am vizitat un salon de carte la Viena. Semăna cu Tîrgul Gaudeamus, cu o mare și importantă diferență: avea garderobă. Treceai destins printre standuri, cu mîinile libere, răsfoind cărțile care te interesau, fără să asuzi sub blănuri (vorba vine). Cei cîțiva bănuți lăsați după plac, dar obligatoriu, garderobierei erau singurul tarif de intrare. La Gaudeamus, unde anul acesta intrarea a fost liberă, ar fi trebuit să semeni cu eroul acela dintr-un roman franțuzesc de capă și
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
al XX-lea. Este lumea lui Caragiale și a lui Claymoor (Mișu Văcărescu), a saloanelor simandicoase și a mahalalelor veșnic înglodate, cu străzi aflate în stăpînirea cîinilor vagabonzi (știe dl. Rică Venturiano despre ce vorbim), a caviarului, a șampaniei, a blănurilor scumpe, a flirturilor, a ceaiurilor de la ora cinci, a Jockey Club-ului („five o’ clock tea”) dar și a Tîrgului Moșilor, a covrigilor cu bragă, a berii ieftine și a mirosului amețitor de prăjeli pe grătar. Un București mai animat
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
pieptul lui Mizil. Acesta, înveselit brusc de scenă, a izbucnit în rîs și i-a făcut un semn cu mîna - un fel de ŤNoroc, dragăť - în timp ce automobilul demara. Iar confruntat, sub ninsoare, cu Manea Mănescu, "și-a smuls căciula de blană de pe cap, prosternîndu-se", apărînd "luminat la față, cu un aer de yoghin în extaz". Prin urmare, mahalaua originară nu se dezmințea. Dorința irepresibilă de-a parveni a "patronului" care depindea de alți "patroni", mult mai puternici, nu putea face uz
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
nu mi-a părut rău. Niciodată nu mi-a plăcut verdele. Pe 22 decembrie, în casa lui Ceaușescu, devastată, un domn amabil m-a compătimit. Ajunsesem prea tîrziu. Păcat. Și tînără, și drăguță. Nu mai puteam prinde nici o haină de blană, nici un ananas, nici o pereche de pantofi. Poate vreun borcan cu miere. Sau, dacă vreți, puteți sta la coadă ca să sunați de la telefonul lui Ceaușescu pe cine doriți dumneavoastră. Era o coadăăă! Am ales revoluția. Am ales cea mai sublimă formă
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
cele mai mari cazne,... să facă din greu agricultură în condiții aproape imposibile,... să-și mănânce pâinea cu sudoarea frunții și celelalte, care mai de care mai anevoioase, după ce îi îmbracă pe amândoi făptașii în haine de piele ori de blănuri, de unde slăbiciunea fiicelor Evei de mai apoi pentru pieile jupuite ale animalelor, de pradă, mai ales; după ce Dumnezeu, în sfârșit, le atrage atenția asupra faptului că acum, gustînd din Pomul cunoașterii binelui și răului, adică al Științei, amândoi ar putea
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
nesigură/ astfel înclinată încât/ eu nu mă văd/ și tu nu te vezi/ dar te văd/ și mă vezi,/ ochii ni se întâlnesc/ și ni se încleștează/ în zarea ei argintie." Întregul volum este centrat pe metafora mării agitate ("magnifica blană lichidă/ de fiară a apocalipsei"), un topos de altfel recurent în toată poezia Anei Blandiana, deși niciodată în imagini atât de puternice, îndrăznețe, dramatice și violente uneori: "Spuma aruncată pe țărm ca o spermă/ din burta intrată în putrefacție/ a
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
nu te speria! Așa e câteodată, mai altfel, da să vezi că o să fie... bine! Poate a Înțeles că e nevoie de ajutor, ori cine știe cărui alt gând copilul se apropie de cei doi prinzând și el cu mânuțele mici de blana oii În Încercarea de-a o stăpâni. Nea Ion râse bucurându-se: — Acum... da! Toți trei garantat că o scoatem la capăt.
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
adevăr - ce-i drept, un adevăr ieftin - în glumele ieftine, dar, într-un fel sau altul, el e totuși mult mai profund decît ultimul zvon fals ce se împute dezinvolt în paginile ziarelor. Contemplînd o mare la fel de cenușie ca o blană de miel, e greu să-l poți închipui pe Poseidon în toată măreția sa, mai degrabă te gîndești la imagini dintr-o banală spălătorie, la cămășile atîrnate deasupra ligheanului din care se scurg neîntrerupt picăturile de apă. Și în acest
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]