101 matches
-
în mod cert un personaj dubios. Niciun florentin nu a venit în ajutorul lui și nu a intervenit pentru el în ceasul sau de nevoie, în fața Celor Opt pentru Siguranța. Unul din documentele Companiei celor Negri îl numea "un mare blasfemator și un bătăuș de tată"; autorul priorista îi menționa sifilisul și îl numea un "om cu apucături de bestie"; Landucci a spus că era un jucător de noroc; și nicio sursă nu a spus nimic în favoarea lui, cu excepția tratamentului înțelegător
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
blasfemia (spre deosebire de neobrăzare și nelegiuire) că un păcat împotriva lui Dumnezeu însuși și a religiei și credinței, iar pentru Toma din Aquino blasfemia era prin natura ei un păcat capital și cel mai grav dintre toate păcatele 91. Presupunerea că blasfematorii vor fi pedepsiți de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni poate explica lipsa distincțiilor specifice, general acceptate dintre blasfemie și sacrilegiu în dreptul civil sau în cel canonic. Prima lege generală împotriva blasfemiei a fost în Novella lui Iustinian, care a
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
pedepsiți de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni poate explica lipsa distincțiilor specifice, general acceptate dintre blasfemie și sacrilegiu în dreptul civil sau în cel canonic. Prima lege generală împotriva blasfemiei a fost în Novella lui Iustinian, care a decretat că blasfematorii ar trebui pedepsiți mai întâi făcându-i nedemni de milă lui Dumnezeu și apoi prin tortură. Conform așa-numitului "epitome" al juristului Iulian, compilat la jumatatea secolului al XVI-lea, oricine blasfemia împotriva lui Dumnezeu va fi supus execuției 92
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
lui Dumnezeu va fi supus execuției 92. În perioada medievală târzie și la începutul celei moderne, juriștii considerau în general că pedeapsa pentru blasfemie este moartea. Bertachinus, în Repertorium, publicat în 1539, a concluzionat că "în dreptul comun (de iure communi) blasfematorul este pedepsit cu pedeapsa capitală"93; și Domenico Toschi (m. 1620) a dedicat o secțiune specială din cartea sa răspunsurilor practice ale dreptului la întrebarea dacă blasfemia era un delict ecleziastic sau secular, si a decis, citându-l pe Giulio
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
a decis, citându-l pe Giulio Claro (m. 1575), că era un delict mixt ce putea fi pedepsit în oricare curte, dar nu în ambele. În conformitate cu ambele legi, divină și civilă, a scris Toschi, moartea era pedeapsă pentru blasfemie, și "blasfematorul este pedepsit cu pedeapsa capitală și cea mai mare suferință"94. Aceste lucrări arată influență Vechiului Testament și a dreptului român, dar autorii lor nu au trăit exclusiv în sfera teoriei teologice și juridice. Ei recunoșteau că nu toți blasfematorii
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
blasfematorul este pedepsit cu pedeapsa capitală și cea mai mare suferință"94. Aceste lucrări arată influență Vechiului Testament și a dreptului român, dar autorii lor nu au trăit exclusiv în sfera teoriei teologice și juridice. Ei recunoșteau că nu toți blasfematorii puteau fi executați, schițând așadar multe distincții în definițiile blasfemiei. Teologii scolastici divizau blasfemia în atributiva, derogativă și uzurpativă. Alessandro Tartagni (m. 1477) distingea între blasfemia simplă și cea repetată, care trebuia să fie comisă de mai mult de trei
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
care trebuia să fie comisă de mai mult de trei ori și demonstrată de câțiva martori 95. Toschi, din nou citându-l pe Giulio Claro, a scris că pedeapsa cu moartea "nu era în mod obișnuit respectată... pentru că dacă toți blasfematorii ar fi condamnați la moarte, ar mai rămâne puțini oameni"96. Câțiva juriști susțineau că blasfemia rezultată din furie sau beție nu ar trebui să fie pedepsită deloc. În secolul al XV-lea, juristul florentin Marco Antonio Savelli de Modigliana
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
rezultată din furie sau beție nu ar trebui să fie pedepsită deloc. În secolul al XV-lea, juristul florentin Marco Antonio Savelli de Modigliana, a cărui Summa diversarum tractatuum se baza pe surse timpurii, a spus că deși pedepsele pentru blasfematori includeau moartea "așa cum pedeapsă cu moartea este impusă de legea Cezarului", existau multe opinii diferite și excepții bazate pe tipul de blasfemie și statutul blasfematorului 97. Se știu foarte puține despre procese civile pentru blasfemie în orașele-stat italiene. Niciun caz
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cărui Summa diversarum tractatuum se baza pe surse timpurii, a spus că deși pedepsele pentru blasfematori includeau moartea "așa cum pedeapsă cu moartea este impusă de legea Cezarului", existau multe opinii diferite și excepții bazate pe tipul de blasfemie și statutul blasfematorului 97. Se știu foarte puține despre procese civile pentru blasfemie în orașele-stat italiene. Niciun caz de blasfemie nu a fost adus în fața Podestà în Bologna între 1385 și 1400. În secolul al XV-lea, blasfemia, la fel ca jocul de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
nu lipseau pedepsele severe; de obicei ele depind de circumstanțele individuale, ca în cazul bărbatului decapitat la Pisa în 1413 (menționat mai sus). O lege din secolul al XV-lea din Bădia Tedalda, un domeniu feudal sub protecția Florenței, pedepsea blasfematorii împotriva lui Dumnezeu și a Fecioarei cu o amendă de 10 lire în monedă comună, în timp ce blasfematorii împotriva "sfinților lui Dumnezeu" primeau o pedeapsă mai mică, echivalentul a 5 lire102. Un blasfemator din Florența a fost condamnat în 1512 la
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Pisa în 1413 (menționat mai sus). O lege din secolul al XV-lea din Bădia Tedalda, un domeniu feudal sub protecția Florenței, pedepsea blasfematorii împotriva lui Dumnezeu și a Fecioarei cu o amendă de 10 lire în monedă comună, în timp ce blasfematorii împotriva "sfinților lui Dumnezeu" primeau o pedeapsă mai mică, echivalentul a 5 lire102. Un blasfemator din Florența a fost condamnat în 1512 la trei ani de exil după ce a fost condus prin oraș cu o țepușa în limba 103. Conform
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Tedalda, un domeniu feudal sub protecția Florenței, pedepsea blasfematorii împotriva lui Dumnezeu și a Fecioarei cu o amendă de 10 lire în monedă comună, în timp ce blasfematorii împotriva "sfinților lui Dumnezeu" primeau o pedeapsă mai mică, echivalentul a 5 lire102. Un blasfemator din Florența a fost condamnat în 1512 la trei ani de exil după ce a fost condus prin oraș cu o țepușa în limba 103. Conform unei scrisori din 1543, Ducele Cosimo I de' Medici câteodată îi ierta pe blasfematori de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Un blasfemator din Florența a fost condamnat în 1512 la trei ani de exil după ce a fost condus prin oraș cu o țepușa în limba 103. Conform unei scrisori din 1543, Ducele Cosimo I de' Medici câteodată îi ierta pe blasfematori de pedepsele corporale și le cerea să plătească doar amendă corespunzătoare, cu condiția ca ei să nu fi blasfemiat un sfânt în particular, iar Ducesa Eleonora a pledat în fața soțului ei pentru Piero del Quadro, care fusese condamnat la o
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
jocul de noroc 106. Vezi pp. !! de completat.ra de obicei însoțită de jucatul În 1514, al Cincilea Conciliu de la Laterano a stabilit diverse scări de pedepse, depinzând de numărul ofenselor, în plus față de penitentele impuse în foro conscientiae, pentru blasfematorii care dețineau funcții publice, pentru clerici și preoți, pentru nobili, si pentru non-nobili și plebei, care erau pedepsiți dacă săvârșeau mai mult de două ofense prin obligația de a petrece o zi în fața principalei biserici, purtând pălăria infamiei (mitra infamiae
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
preoți, pentru nobili, si pentru non-nobili și plebei, care erau pedepsiți dacă săvârșeau mai mult de două ofense prin obligația de a petrece o zi în fața principalei biserici, purtând pălăria infamiei (mitra infamiae), probabil un fel de căciulă a prostului. Blasfematorii înrăiți puteau fi duși la inchisoare sau la galere. Judecătorii și conducătorii care puneau în practică aceste pedepse, precum și informatorii, erau recompensați cu o treime din amenzi și cu o indulgenta de zece ani. Trei ani mai tarziu, sinodul provincial
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și își făcea simțită prezența printre ei prin intermediul coltului de stradă Madonna de' Ricci. Senzitivitatea față de imagini, la care Savonarola a contribuit în parte, ne ajută să explicăm nu numai severitatea, dar și atenția și în final devoțiunea. Actul sau blasfemator a atras atenția, în feluri ce au variat de la persoană la persoană, catre o imagine existența a Fecioarei, ce imediat a devenit centrul interesului și venerației populare. Această la rându-i a generat semnele și miracolele la care se referă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Numărul] 430201. Antonio di Giovanni Rinaldeschi a fost spânzurat în mod rușinos de la ferestrele Podestà pe 21 iulie seară, la ora unu din noapte. El a fost prins în aceeași zi. A avut două ore de trăit. Era un mare blasfemator, un bătăuș de tată, si a murdărit-o pe Stăpâna Noastră de la Santa Maria Alberighi. Și-a înfipt un cuțit în partea stângă a pieptului când a văzut că patrulă era pe urmele lui. A fost judecat în Templu. Pentru
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
caz, sunt următoarele: "Antonio di Giovanni Rinaldeschi a fost spânzurat de la ferestrele Podestà în a douăzecea zi din iulie 1501 seară la ora unu din noapte; fusese prins în aceeași zi; a avut timp două ore. El era un mare blasfemator și un bătăuș de tată și a murdărit-o pe Stăpâna Noastră de la S. Maria Alberighi. Și-a înfipt un cuțit în stânga pieptului când a văzut că patrulă era pe urmele lui. A fost judecat în Templu. Pentru a nu
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
iuris civilis, III: Novellae, ed. R. Schoell (Berlin, 1954), 382, si Iuliani epitome latină Novellarum Iustiniani, Const. LXXI, ed. G. Haenel (Osnabrück, 1873, retip. 1965), 95, care a mers până la a decretă aceeași pedeapsă pentru cel ce nu denunță un blasfemator. Vei și Dict. de droit can. (n. 28 mai sus), ÎI, col. 912. 93 Giovanni Bertacchini de Fermo, Repertorium, I (Lyom, 1539), dos. 166r, care citează, pe lângă Bartolus și Baldus, pe jurisconsulții Jacopo Bottrigari de la Bologna (m. 1347), Angelo Gambiglioni
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Jacopo Bottrigari de la Bologna (m. 1347), Angelo Gambiglioni din Arezzo (n. 1461), si Alessandro Tartagni din Imola (n. 1477). Vezi și Index tractatum (n. 5 mai sus), dos. 129v: "Blasphemans, consuetudine, potest ad mortem damnări, quando blasphemia est publică". [Un blasfemator, de obicei, poate fi condamnat la moarte, daca blasfemia este publică]. Suntem îndatorați lui Domenico Maffei și lui Peret Weiman pentru ajutorul în identificarea acestor autori și a altora. 94 Domenico Toschi, Practicae conclusiones iuris, a 4-a ediție, I
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
adevăr. Adevărul absolut trebuie practicat sau impus la modul absolut. Pentru războinicul care a incendiat biblioteca din Alexandria era clar: „Cărțile de aici conțin ceea ce se spune În Coran, și atunci sunt inutile; sau spun alte lucruri, și atunci sunt blasfematoare. În orice caz, merită să fie arse”. John Locke, cel ager la minte, a denunțat cercul vicios al fanatismului: „Se afirmă despre o doctrină că este o revelație deoarece se crede cu tărie În ea; se crede cu tărie În
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
fără rușine și remușcare, ci aproape cu bucurie și consolare. Fanatismul nu e altceva decât superstiția pusă În practică”. Calvin reprezintă un exemplu clar atunci când, În Apărarea credinței adevărate, scrie: „Cel care crede că e o nedreptate pedepsirea ereticilor și blasfematorilor devine În mod conștient vinovat și complice la aceeași crimă. Să-i lăsăm la o parte pe cei care hotărăsc pe pământ: Dumnezeu e cel care vorbește aici și e limpede ce dorește să păstreze În Biserica sa până la sfârșitul
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
am spus de atâtea ori, acționează independent de eul conștient. Încercările de respingere a gândurilor nedorite pot genera o luptă internă Îngrozitoare, angoasantă pentru subiect. Părintele simte adesea impulsul de a-și omorî fiul, o persoană religioasă poate avea gânduri blasfematoare. Eymieux, În cartea sa despre obsesie și scrupul, relatează povestea unei femei care, având oroare de praf, folosea șaizeci de litri de apă de colonie pentru a curăța tavanul casei. Își ducea viața urcată pe o scară și obișnuia să
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
poporul. Iar Ioel Teitelboim, supraviețuitor al genocidului, conducătorul dinastiei hasidice din Satu Mare, un curent antisionist existent și astăzi, nu ezită să-i blesteme pe sioniști pentru că au precipitat și legitimat prin acțiunea lor Soluția Finală sancționare dreaptă a unei îndrăzneli blasfematorii, aceea de a lua inițiativa întoarcerii în Sion și de a se substitui astfel așteptatului Mesia. Una dintre cele mai recentre expresii ale paradigmei pedeapsă/răsplată a fost declarația, în 2001, a rabinului originar din Irak Ovadia Iosef, conducător spiritual
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vechile paroxisme? Suntem obligați să recunoaștem: mai nimic. Un nou tip de sărbătoare este pe cale să se impună: serbarea cuminte și edulcorată, fără excesele bacanalei. Aproape nimic din ceea ce ar putea semăna cu dezlănțuirile de ultragii și insulte, de grosolănii blasfematorii, cuvinte obscene și triviale, cu „bastonadele” și alte asemenea manifestări de răutate și de impudoare, tipice pentru festivitățile din timpul carnavalurilor 35. Carnavalul era perioada de veselie a „lumii pe dos” care se traducea prin divertismente în ruptură cu obiceiurile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]