107 matches
-
Un blasfemator din Florența a fost condamnat în 1512 la trei ani de exil după ce a fost condus prin oraș cu o țepușa în limba 103. Conform unei scrisori din 1543, Ducele Cosimo I de' Medici câteodată îi ierta pe blasfematori de pedepsele corporale și le cerea să plătească doar amendă corespunzătoare, cu condiția ca ei să nu fi blasfemiat un sfânt în particular, iar Ducesa Eleonora a pledat în fața soțului ei pentru Piero del Quadro, care fusese condamnat la o
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
jocul de noroc 106. Vezi pp. !! de completat.ra de obicei însoțită de jucatul În 1514, al Cincilea Conciliu de la Laterano a stabilit diverse scări de pedepse, depinzând de numărul ofenselor, în plus față de penitentele impuse în foro conscientiae, pentru blasfematorii care dețineau funcții publice, pentru clerici și preoți, pentru nobili, si pentru non-nobili și plebei, care erau pedepsiți dacă săvârșeau mai mult de două ofense prin obligația de a petrece o zi în fața principalei biserici, purtând pălăria infamiei (mitra infamiae
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
preoți, pentru nobili, si pentru non-nobili și plebei, care erau pedepsiți dacă săvârșeau mai mult de două ofense prin obligația de a petrece o zi în fața principalei biserici, purtând pălăria infamiei (mitra infamiae), probabil un fel de căciulă a prostului. Blasfematorii înrăiți puteau fi duși la inchisoare sau la galere. Judecătorii și conducătorii care puneau în practică aceste pedepse, precum și informatorii, erau recompensați cu o treime din amenzi și cu o indulgenta de zece ani. Trei ani mai tarziu, sinodul provincial
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și își făcea simțită prezența printre ei prin intermediul coltului de stradă Madonna de' Ricci. Senzitivitatea față de imagini, la care Savonarola a contribuit în parte, ne ajută să explicăm nu numai severitatea, dar și atenția și în final devoțiunea. Actul sau blasfemator a atras atenția, în feluri ce au variat de la persoană la persoană, catre o imagine existența a Fecioarei, ce imediat a devenit centrul interesului și venerației populare. Această la rându-i a generat semnele și miracolele la care se referă
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Numărul] 430201. Antonio di Giovanni Rinaldeschi a fost spânzurat în mod rușinos de la ferestrele Podestà pe 21 iulie seară, la ora unu din noapte. El a fost prins în aceeași zi. A avut două ore de trăit. Era un mare blasfemator, un bătăuș de tată, si a murdărit-o pe Stăpâna Noastră de la Santa Maria Alberighi. Și-a înfipt un cuțit în partea stângă a pieptului când a văzut că patrulă era pe urmele lui. A fost judecat în Templu. Pentru
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
caz, sunt următoarele: "Antonio di Giovanni Rinaldeschi a fost spânzurat de la ferestrele Podestà în a douăzecea zi din iulie 1501 seară la ora unu din noapte; fusese prins în aceeași zi; a avut timp două ore. El era un mare blasfemator și un bătăuș de tată și a murdărit-o pe Stăpâna Noastră de la S. Maria Alberighi. Și-a înfipt un cuțit în stânga pieptului când a văzut că patrulă era pe urmele lui. A fost judecat în Templu. Pentru a nu
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
iuris civilis, III: Novellae, ed. R. Schoell (Berlin, 1954), 382, si Iuliani epitome latină Novellarum Iustiniani, Const. LXXI, ed. G. Haenel (Osnabrück, 1873, retip. 1965), 95, care a mers până la a decretă aceeași pedeapsă pentru cel ce nu denunță un blasfemator. Vei și Dict. de droit can. (n. 28 mai sus), ÎI, col. 912. 93 Giovanni Bertacchini de Fermo, Repertorium, I (Lyom, 1539), dos. 166r, care citează, pe lângă Bartolus și Baldus, pe jurisconsulții Jacopo Bottrigari de la Bologna (m. 1347), Angelo Gambiglioni
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Jacopo Bottrigari de la Bologna (m. 1347), Angelo Gambiglioni din Arezzo (n. 1461), si Alessandro Tartagni din Imola (n. 1477). Vezi și Index tractatum (n. 5 mai sus), dos. 129v: "Blasphemans, consuetudine, potest ad mortem damnări, quando blasphemia est publică". [Un blasfemator, de obicei, poate fi condamnat la moarte, daca blasfemia este publică]. Suntem îndatorați lui Domenico Maffei și lui Peret Weiman pentru ajutorul în identificarea acestor autori și a altora. 94 Domenico Toschi, Practicae conclusiones iuris, a 4-a ediție, I
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cu lopata de sticlă și mă caută că pe-un mormînt gol" (ibidem). Producția Ruxandrei Cesereanu: o întortocheata, nesfîrșită, sinistra pesteră-cavou a ființei. Bacovia e infinit complicat, sărăcia să e adusă la luxul satanic, ascetismul sau trece în strălucirea dezmățului blasfemator. De pe atari poziții, poeta purcede la extinderea ipostazei personale, la proiecția chipului propriu asupra celuilalt. Căzînd în abis ("nu mă mîntui oricum"), îl antrenează în cădere și pe semenul sau. Ființă umană în genere e alienata, degradata, desemnificată, circumscrisa unui
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
îl izbește pe pastor cu mânerul pistolului în mâna încătușată de cealaltă... când ridică pistolul și o rază a crepusculului de aramă se răsfrânge în fierul armei și în cătușe, ca un paloș de foc... Un Crist negru, păgân, instinctual, blasfemator, invers decât Cristul albilor, numai iubire de aproapele. Un Crist sălbatic ce săvârșește răul cu voluptate... cu ceva inexprimabil, ținând de indiferența zeilor. Și moartea este un triumf. Însă unul, tot negru, și care desfide morala creștină. Un triumf ilogic
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
măcar o împrejurare în care scriitorii români au făcut-o și anume atunci când, mai mult de o sută, în 1981, au semnat un protest față de calomnierea lui E. Lovinescu în revista "Săptămâna". Era în anul centenarului marelui critic, iar revista blasfematoare era condusă de lipsitul de apărare Eugen Barbu. Dincolo de aceste delimitări, voi spune că spiritul geneal al foiletoanelor lui C. Stănescu este unul echilibrat și integrator, rațional, logic. Criticul separă net planurile de evaluare, esteticul de etic și politic. Un
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
Newton, Einstein, Maxwell etc., și-i numește pe toți acești clasici, printre care și un laureat al Premiului Nobel, "genii ale imposturii") și, recent, La puta de Babilonia (Tîrfa din Babilon), 2007 (eseu istoric foarte documentat, în ciuda tonului incendiar și blasfemator tipic autorului, care demască crimele Bisericii Catolice timp de șapte secole și propune proscrierea acestei instituții pentru genocid). Prima carte a lui Fernando Vallejo a fost însă Logoi. Una gramática del lenguaje literario (Logoi. O gramatică a limbajului literar), 1983
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
care lovește, rănește și e mai tare, mai dur, mai terifiant decît pumnul, palma, piroanele, biciul cu care îți persecuți adversarul. Cred că Iisus a suferit mai mult atunci cînd I s-au aruncat cuvinte de hulă, închipuite și neadevărate, blasfematoare, nerușinate și batjocoritoare și a suferit mai puțin atunci cînd a fost pur și simplu biciuit, torturat și răstignit...". Paradigma cristică invocată are însă două fețe. Crucificatul și-a devansat atrocea suferință fizică tot prin mijlocirea cuvîntului, de astă dată
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
ori inventînd tradiții, și amenințînd cu represiunea cultura și tradițiile rebele față de acest proiect. Proletcultismul din țările comuniste a vrut să lichideze trecutul cultural. Talibanii au dinamitat statuile uriașe ale lui Buddha, vechi de un mileniu și jumătate, găsindu-le blasfematoare. Pe scurt spus, talibanizarea este, la origine, o calibanizare. Regimul actual de la Kabul a debutat cu o ofensivă împotriva culturii. A închis teatrele și cinematografele, a interzis televiziunea, fotografia (în numele unui principiu islamic), muzica și dansul. Femeile au fost oprite
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
săritor, care nu ezita a-i consilia, a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, figurînd în societate cu fizionomia unui logoreic bonom. Dacă am persevera în a-l trata drept ipocrit pe doctrinarul sinuciderii netraduse în act și pe "blasfematorul" fără pereche din Demiurgul cel Rău, dar care își recunoaște un fond religios, am nesocoti o altă aserțiune a lui Nietzsche, conform căreia "ipocrizia e o condiție necesară a bunătății".
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
puritatea și tradiția; în acest caz, asumarea distanței e mult mai puțin probabilă. Dincolo de această plasare diferită, există și deosebiri de strategie discursivă, care apar doar la o analiză atentă a textelor. într-un număr de pagini echivalent, înjurăturile (grave, blasfematorii) sînt mult mai puține la Barbu, deși mediul le e, în realitate, foarte favorabil. La Preda, în schimb, frecvența injuriilor e mult mai mare; totuși acestea sînt, ca în vorbire, desemantizate, automatizate, avînd valoarea unui alt act de limbaj (sînt
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
arată cît de cuprinzător vrea să fie universul liric al tînărului poet. Lumea lui secundă o asimilează pe cea primă, aspirînd să o exprime în integralitatea sa, cu un realism mai intens decît realitatea și cu o doză de nebunie blasfematoare ce „atinge” mai ușor dumnezeirea decît gestul pios. Povestea narată, story-ul din film, întins „de vineri noaptea pînă luni la cinci”, e o succesiune de întîmplări și fantasmagorii poetice: momente comice sau deprimante, gesturi deșucheate și reacții bizare, dialoguri pedestre
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
Dumnezeii tăi de respirație!/ Dumnezeii tăi de trestie!/ Dumnezeii tăi de cireș!/ Dumnezeii tăi de întuneric!/ Crucea mamei tale, de lume!/" (Du-te-n pîntecele mă-tii de hoit). în acest fel Adrian Alui Gheorghe ni se înfățișează ca un blasfemator paradoxal, răstignit pe propriile-i disonanțe. E adevărat că negrul e la modă, dar de la Ion Caraion încoace n-am întîlnit un celebrator al întunericului mai devotat decît acest poet cu hotărîre țărănească în nume.
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
cum adastă/ Cu cotul labei pe fereastră/ Zvîrlindu-i o ochiadă castă/ Oooo! patrupeda mea nefastă" (Despre caracterul infect al panterelor). Ori își îngăduie - probă de virtuozitate - a relua cadența lui Octavian Goga, pusă în slujba dezabuzării, umplută cu fantasme grotești, blasfematorii: "Stăpîne nu mai pune moarte/ La hanuri decăzut albastre/ Nu pune moarte în himere/ Și-n mîțele iconoclaste/ În spații goale care cîntă/ În colivii, în hornuri frînte/ Nu pune moartea hoț de coarde/ În tot ce poate să cuvînte
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
ani de indiferență totală, îl răpi, din Botoșani, unde locuia la sora să Henrietta, plecînd împreună la București. S-a păstrat o ultimă scrisoare, datata decembrie 1888, a lui Eminescu către Veronica. Dar ea provine din fondul Octav Minar, un blasfemator plastograf, care a compus scrisori atribuite poetului pentru vulgara să cărțulie Cum a iubit Eminescu. Dacă textul acesta nu e apocrif, poetul își exprimă, aici, regretul pentru viața dezordonată pe care a dus-o, sfătuind-o pe bălăuca: "Uită totul
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
în scenă un I.S.Grosul, devenit în 1961 președinte al Academiei de stiinte al Moldovei sovietice, care scria că în 1812 "moldovenii și-au legat pe veci soarta de popoarele rus, ucrainean și de celelalte popoare frățești". Apare, după aceea, blasfematorul A.M. Lazarev, care, din 1947, a ocupat înalte demnități "științifice", ce scria că în 1940, prin răpirea, de fapt, a Basarabiei, s-a înfăptuit reunificarea poporului moldovenesc și, apoi, ca autor al unei românofobe Istorii a RSS Moldovenești afirmă că
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
În 1998, autoritățile iraniene anunțau că nu vor mai aplica fatwa pe care răposatul Khomeyni o pronunțase contra lui Salman Rushdie, pentru romanul, considerat blasfemator, Versetele satanice. Suspendarea aplicării nu era însă totuna cu anularea. Rushdie o știa prea bine, așa că a continuat să trăiască ascuns și păzit de poliție. Iranienii nu îl urmăreau doar pe el și pe ai lui, dar erau atenți la
Nu e fatwa, uite fatwa! () [Corola-journal/Journalistic/4260_a_5585]
-
aflător în treabă, celălalt de absent. Din păcate, pentru că lipsa de energie mă împiedică să trăiesc cum aș vrea, absența - ca și pensia - e numai o fata morgana. Un miraj. Nu pot să mi-l permit". Neavînd la îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
și care anume și-au ascuns virtuțile, făcînd paradă de contrariu". Socotiți esprits forts, unii din autorii taxați pentru carența lor de religiozitate, emitenți de "rotomontade" ale impietății, au posedat un spirit creștin subiacent ce contrazicea suprafețele: "Foarte multe paradoxuri blasfematorii, maxime impioase sau profanatoare nu sunt decît bucăți de Ťbrioť cu efect mai mult amuzant decît convingător (Cioran nu-i decît cel mai recent dintr-o serie ilustră)". Un alt exemplu în această direcție ce ni se oferă e cel
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
renunța niciodată la vedenii colaje nici la delirium tremens/ de la care am căpătat tărie până la os/ nu voi renunța la fibrele lunatice stihii opiomanii lactee/ la vaporii mistici apocalipsele hrănitoare/ nici la autostopul meu de merlină cu efect de seră blasfematoare/ nici la vagabondajul himeric/ la iluminările oranj bulimia hocus-pocus/ frenezia de videoclip cu heroină". Vârful volumului, totuși, abia urmează; și e de găsit în secvențele în care amerikanul, captat de magnetismul sexual al pianistei inaccesibile, se va revanșa printr-o
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]