110 matches
-
vampiri, beteală cu dovlecei și vampiri, becuri cu dovleci, baloane cu dovleci, schelete, păianjeni. Totul trebuie să culmineze cu seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să scape de micile blestemății deghizate în toate chipurile, le dă bomboane bune, învelite. Bomboanele dezvelite nu mai sunt apreciate fiindcă unii cetățeni sadici au pus în ele ace de gămălie. Ce minte turbată! Probabilitatea să se fi ivit la ușa mea copii era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aș vrea ceaiul ăla de rădăcini, spuse el. Domnul Jones se ridică trudnic, ținându-se de pantaloni. Se mișcă prin cameră, clipind în direcția șemineului, acolo unde o oală mică atârna deasupra jarului scânteietor. — îl ține cald, spuseel, apoi adăugă: Blestemăție! Tocmai răsturnase o măsuță scundă, de răchită. La locul accidentului piesele unui puzzle mare se împrăștiară la întâmplare de jur împrejur. — Mare drăcovenie! continuă să înjure domnul Jones. Ziua în care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
De Haven. — Nu te voi păcăli. — Sunt nevoită să am încredere în tine. Dar pot să te întreb ceva? Neoficial. — Ce? Care-i părerea ta despre acest mare juriu? Mal zise: — E o blestemată de pierdere de timp și o blestemăție rușinoasă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU Mickey Cohen avea un acces de furie. Johnny Stompanato i-l alimenta. Buzz privea, speriat de moarte. Se găseau în ascunzătoarea lui Mickey, înconjurați de gorile. După explozia bombei de sub casă, Mickey a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Haiduc?! Cine a mai pomenit haiduci pe vremurile astea? ― Dacă n-a pomenit, o să pomenească cu mine! ― Ah, zevzecule, mă apostrofă tata din nou, d-aia n-ai să faci nici o ispravă la "Tinerime", că-ți umblă prin cap numai blestemății. Masă e asta, ori foc? ― Ce sânt eu de vină, dacă tu ai nervi?... ― Te poftesc să fii cuviincios. Și dacă mai îndrăznești să ai atitudinea asta impertinentă față de tat'tu, pe viitor te trimit să mănânci la bucătărie! ― Cel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Un om cumsecade. În copilărie ucenicise și la un tăbăcar; Învățase să argăsească piei și să le răzuie ca să le facă moi. I-a mers bine până când l-au dibuit unii că se Îndeletnicea, ascuns În Valea Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi plătea bani frumoși pe piei de câine tăbăcite din care cosea cele mai fine mănuși pentru cucoane. Și, de parcă asta Încă nu era destul, grozăvia se arăta și mai mare: după ce belea câinii, le punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
e treabă mai Încurcată, domnule, și noi nu prea avem voie să vorbim. Dar eu Îți spun matale că te cunosc și vreau să nu-ți mai bați capul degeaba. Ca să Îi prindă pe dușmanii poporului cum pun la cale blestemății, la Județ se mai umblă așa, câteodată, la plicuri. Acolo s-o fi făcut Încurcătura. Dar oamenii ăia pentru binele matale și al țării lucrează și, dacă nu primești ceva rele prin scrisori, n-ai de ce să-ți fie frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zis: Omul acesta ațîță pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii." 14. Pavel voia să înceapă vorba, cînd Galion a zis Iudeilor: Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăție, v-aș asculta după cuviință, Iudeilor! 15. Dar dacă este vorba de neînțelegeri asupra unui cuvînt, asupra unor nume și asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri." 16. și i-a alungat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
în partea a doua a lecției noastre, să vedem ce se mai petrece și prin lumea mare. Să începem așadar, chiar cu cei, de la care a diseminat pe glob această racilă, adică exact cu cuibul internațional de vipere clocitoare de blestemății, numit SUA. Ia te uită, ce se mai plânge presa de peste ocean: „O treime dintre americani au insomnii cauzate de criza financiară, ceea ce le afectează sănătatea și productivitatea la locul de muncă, potrivit unui sondaj al Fundației Americane de Studiu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cunoscut care mă asigură că îmi e prieten atunci când are el nevoie, că în scrierile mele din jurnal greșesc, fiindcă mă iau prea mult de Băsescu, fiindcă, spunea el, nu poate să fie vinovat marinarul macerat în whisky, de toate blestemățiile legislative luate la maximă plesneală în ultima vreme. Vezi dumneata, adică sărăcuțul de el, are de îndurat prea multe cucuie din toate părțile și mă mai asociez și eu, ca să mai ajut cumva, la cucuierea lui definitivă și irevocabilă. Că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ajung la capătul funiei, le cad măruntaiele, continuă tânăra, administrându-i lovitura de grație. Wilt o privi furios și plecă din clasă, poticnindu-se în drum. — Ce-i cu el? se miră fata. Ai crede că i-am zis cine știe ce blestemăție! Ajuns pe coridor, Wilt se rezemă de perete și i se făcu rău. Afurisitele astea de fete erau mai rele decât instalatorii de gaz. Cel puțin instalatorii nu intrau în asemenea detalii anatomice dezgustătoare și, în plus, secretarele-șefe veneau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici o problemă să pariez că atunci când o să ajungem la fundul puțului ăluia afurisit, o să găsim exact o păpușă gonflabilă, îmbrăcată în hainele doamnei Wilt și având un vagin. Așa cred eu. — Dar asta-i o nebunie! — O nebunie? E o blestemăție diabolică! exclamă inspectorul. Tipul stă acolo ca un afurisit de manechin și ni se prezintă în mare formă, fiindcă știe că ne-a pus să umblăm după potcoave de cai morți. Perplex, sergentul Yates se așeză pe un scaun. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și de ce a lăsat-o într-o poziție în care era inevitabil să fie observată atunci când urma să se toarne betonul? De ce n-a acoperit-o cu pământ dacă nu voia să fie găsită? De ce nu i-a dat foc blestemăției? De ce n-a lăsat-o undeva pe marginea drumului? N-are nici un sens decât dacă vezi în povestea asta un plan bine gândit, menit să ne distragă atenția de la adevărata crimă. Inspectorul făcu o pauză. — Ei bine, după cum văd eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
plecase, așa, dintr-odată, de la locul de muncă și suspine. Avea, din când în când, asemenea bruște dispariții, pentru o oră, două, mai mult, mai puțin, să hoinărească pe străzi sau să ațipească pe banca vreunui parc sau cine știe ce alte blestemății să facă. Dispăruse, prin urmare. Poate și revenise, cândva, lângă corcodușa Gina, în holul hotelului TRANZIT. Sigur este că seara o petrecuse la doctorul Marga, unde se și îmbătase, se pare, la un moment dat, nu-și mai amintea exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spune-i că sunt sus și lupt pentru pacea lumii. În debaraua pentru lenjerie de lângă dormitor era o trusă de scule. Am închis robinetul de alimentare al toaletei, după care, cu un clește, am desfăcut vasul de podea. Nu știu cât cântărea blestemăția. Am reușit să-l salt de jos, dar era prea greu ca să mă cred în stare să-l răstorn fără să-l scap, mai ales în spațiul acela strâmt. Trebuia să-l scot din încăpere și, pentru că mă temeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mărturisesc în fața lui Dumnezeu că i-am dorit moartea acelui demon. Și nu o singură dată. Îți mulțumesc, Doamne, că și Tu ai dorit asta și l-ai luat la timp. Sunt pe deplin împăcată, pentru că m-am smuls din blestemățiile acelui demon și m-ai ținut deasupra, ca să pot deosebi adevărul de minciună, binele de rău, iubirea de curvăsărie. Privi iar pe fereastră spre liniștea străzii. Gânduri vechi, umiliri, siluiri de tot felul, chinuri cu greu îndurate năvăleau, țâșneau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ca să știm ce facem... ― Împotriva oamenilor nu ne putem pune, zise preotul strângând în palme ulcica cu lapte, ca să-și încălzească mâinile. Ce face toată lumea vom face și noi, că n-avem încotro... ― Apoi dacă lumea s-o apuca de blestemății, Filip n-are să se mai amestece, că el e om cu casă grea și nu poate să se ia după cei dezmățați, care n-așteaptă decât să strice și să prade cum ne-au furat și nouă carnea astă-iarnă! reluă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
straturile, și rondurile, și potecile la care am muncit din greu cu oamenii?... Cine v-a dat voie?... Adică dincolo, în curte, nu puteați aștepta? Acolo nu mai e bine? V-ați boierit, ai, de când umblați cu revoluția și cu blestemățiile? Vorbind, se aprindea și nu se mai putea domina, deși își dădea seama că merge prea departe și riscă să provoace tocmai efectul contrar celui scontat. Într-adevăr, cineva îl întrerupse obraznic: ― Da ce, noi am venit să ne probozești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răspunse totuși: ― Păcatele noastre, coane Grigoriță! Pârjol și prăpăd!... Uitați-vă, așa am scăpat, cum mă vedeți! Când vă spuneam eu că țăranii noștri sunt câini, dumneavoastră mă batjocoreați și nu credeați... Și iată, nicăiri n-au fost mai multe blestemății ca la Amara! Acolo e cuibul revoluției și de acolo au pornit toate!... Ce să vă mai spun, nenorocire mare! Și încă eu tot mulțumesc lui Dumnezeu că mi-am salvat cel puțin viața și familia, că dacă ascultam pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în toate amănuntele suferințele fără margini, spuse lui Grigore, fără nici un înconjur, că pe aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani, adăugând totuși că el nu crede să fie adevărat, fiindcă tâlharii au săvârșit toate blestemățiile, ce-i drept, dar sânge n-au vărsat. La fel umblă vorba că ar fi omorît-o și pe Nadina, după ce în prealabil ar fi fost necinstită de o ceată de netrebnici. Știrile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă. Trecând din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de cei răi, primul-procuror crezu necesar să schimbe ordinea cercetărilor și să asculte în primul rând pe fruntașii satului de la care poate mai curând să afle pe adevărații răufăcători și instigatori. ― Să-mi spui cinstit, moșule, cum s-au petrecut blestemățiile și cine-s vinovații! întrebă pe Lupu Chirițoiu. ― D-apoi, domnule, eu nu m-am amestecat, că-s bătrân și nu mi-ar fi șezut frumos să... ― Bine, bine, te cred, dar cum a început răzmerița asta și cine a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înăspri, revolta îi reveni parc-ar fi fost jignit și devastat el însuși, cu toate că el n-avea nici o avere. ― Satele astea ar trebui rase cu tunul de pe fața pămîntului!... Până și popa lor a fost tîlhar!... Ce-au făcut ăștia, blestemățiile pe care le-au făcut n-au pereche!... În alte părți au mai avut nițică rușine, aici au fost în stare să măcelărească, și femei, și bătrâni... Pe când maiorul Tănăsescu vorbea așa, de jos, se ridică un țăran cu părul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aflați în fruntea dregătoriilor altădată, simpli pensionari astăzi, vor neapărat reabilitarea idolului lor. Să-i luăm în serios? Viitorul ne va spune. Generațiile mai vechi știu cine a fost Stalin, pentru că au trăit în vremea lui și au suferit atâtea blestemății inspirate de un demon cu chip de om. De mic fusese destinat să slujească lui Dumnezeu, prin seminarul teologic la care a învățat trei ani, apoi s-a răzgândit schimbându-și destinul și i-a slujit conștiincios lui Belzebut, lui
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am avut anevoință la mers circa 3-4 zile. Deci am o primă amintire nefavorabilă asupra lui, care voia să întărească ideea că era și el un om-neom ca și ceilalți din neamul său, încât nu m-am mirat de o blestemăție pe care a făcut-o ca jandarm în timpul războiului, pe teritoriul sovietic. Eu m-am purtat cavalerește în timpul războiului, tratând cu compasiune populația civilă și instruindu-mi ostașii ce-i aveam sub conducere să se poarte omenește, fără a-și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dau Înainte vorbind despre mine, ce vreau eu, și alte de-astea. Dar tu? Nu cred ca ți-e prea lesne, bîntuind pămîntul, tot timpul În misiune - telefonul lui Wakefield vibrează din nou, iar bîzÎitul răsună În Încăperea tăcută. — Închide blestemăția aia. Zgomotul mă scoate din minți, mormăie Diavolul, Înghițind dintr-o sorbire ce-i mai rămăsese din whiskey. — Tu ești ăla cu puteri supranaturale, tu să-l Închizi, explodează Wakefield, uitînd de bunele maniere. Îmi pare rău să te dezamăgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Fran străbătu în fugă încăperea și îngenunche la picioarele lui. Am crezut că de data asta chiar te-am pierdut. — Prostuță mică. Aș vrea să mă întorc acum, zâmbi Ralph cu îngăduință. Asta dacă nu cumva știi cum să faci blestemățiile astea să meargă. — Îmi pare rău, tată. Se simți atât de ușurată, încât îi veni să râdă. — Nu m-am priceput niciodată la tehnologie. Am o idee mai bună. Vino la mine. Am televiziune prin cablu. — Nu, mersi, Francesca. Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]