2,555 matches
-
ceru pașapoartele, actele de identitate. N-am avut încotro și a trebuit să mărturisesc că le uitasem la registratură, la hotel. Veste ce-l înfurie pe celălalt tip, căruia i se vedeau numai ochii licărind sinistru dintr-o basma. Ambii blestemau, cu mâinile la cer, și cu atâta violență, încât răsturnară o ceașcă - noroc că era de plastic. - Numaidecât te duci la hotel și aduci actele, toate, înțelegi? Da' numaidecât! - Dar e beznă afară, nu cunosc drumul înapoi, nu-mi vine
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
despotic, despre o mamă încercată de negre presimțiri și despre doi frați "aproape de treabă". O genealogie tarată care, altfel decît în prozele naturaliste, nu explică nimic, doar derutează. Ascunsă, cu ipocrită discreție, după perdele. Povestea se încheagă în jurul unei dependențe blestemate de amîndouă părțile între "conținător" și "conținut", între Ramses și falsa lui conștiință pocită, între casă și chiriașii din ea, între roman și întîmplările pe care le "găzduiește". Între copii, în toate sensurile, și "aparținătorii" lor. Bagaj... este un șir
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
nu ar mai apărea a doua zi. Cînd eu mă duceam la culcare, Carlos trecea să-mi spună noapte bună, înfășurat într-un vechi halat de baie. Odată însă, crezînd că dorm, s-a îndepărtat murmurînd “I am damned” - “Sînt blestemat”. Era momentul în care intra în noapte, iar noaptea îi dădea toată educația de care avea nevoie. Noaptea era metafora sa. Noaptea cobora și nimic nu putea s-o oprească. Era ora creației împotriva întunericului și a morții. Moartea lui
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
în afara mea nu scoate; Povară existența mi-e așa, Eu viața mi-o detest, să mor aș vrea. Faust Din groznic furnicar un tandru Zvon cunoscut dacă m-a scos, Mințind simțiri de copilandru Cu vîlva unui timp frumos, Azi blestem ce cu vorbe goale În suflet amăgiri ne-a pus, Ce-n astă peșteră de jale Îl ține-n vrăji, flatînd supus! Azi blestem mai întîi părerea De sine-a spiritului, grea, Și aparența ce ne ia vederea Și, astfel
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Zvon cunoscut dacă m-a scos, Mințind simțiri de copilandru Cu vîlva unui timp frumos, Azi blestem ce cu vorbe goale În suflet amăgiri ne-a pus, Ce-n astă peșteră de jale Îl ține-n vrăji, flatînd supus! Azi blestem mai întîi părerea De sine-a spiritului, grea, Și aparența ce ne ia vederea Și, astfel, mințile ne ia! Mai blestem visul cel fățarnic, Al faimei și-amintirii vicleșug, Și tot ce-n lingușiri e darnic, Ca prunci, femei, averi
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
În suflet amăgiri ne-a pus, Ce-n astă peșteră de jale Îl ține-n vrăji, flatînd supus! Azi blestem mai întîi părerea De sine-a spiritului, grea, Și aparența ce ne ia vederea Și, astfel, mințile ne ia! Mai blestem visul cel fățarnic, Al faimei și-amintirii vicleșug, Și tot ce-n lingușiri e darnic, Ca prunci, femei, averi, ca slugi și plug! Îl blestem pe Mamona, cînd spre faptă Ne-ndeamnă cu comori de vrem, Și cînd el perna
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
-a spiritului, grea, Și aparența ce ne ia vederea Și, astfel, mințile ne ia! Mai blestem visul cel fățarnic, Al faimei și-amintirii vicleșug, Și tot ce-n lingușiri e darnic, Ca prunci, femei, averi, ca slugi și plug! Îl blestem pe Mamona, cînd spre faptă Ne-ndeamnă cu comori de vrem, Și cînd el perna ne-o îndreaptă, Făcînd din lene țel suprem! În struguri blestem eu licoarea! Harul iubirii de nespus! Speranța! Și credința! Iar răbdarea O blestem eu
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
ce-n lingușiri e darnic, Ca prunci, femei, averi, ca slugi și plug! Îl blestem pe Mamona, cînd spre faptă Ne-ndeamnă cu comori de vrem, Și cînd el perna ne-o îndreaptă, Făcînd din lene țel suprem! În struguri blestem eu licoarea! Harul iubirii de nespus! Speranța! Și credința! Iar răbdarea O blestem eu de toate mai presus! Mefisto (apărînd de după perdea. În timp ce-o dă de-o parte și se uită îndărăt, se zărește Faust, întins pe un
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Îl blestem pe Mamona, cînd spre faptă Ne-ndeamnă cu comori de vrem, Și cînd el perna ne-o îndreaptă, Făcînd din lene țel suprem! În struguri blestem eu licoarea! Harul iubirii de nespus! Speranța! Și credința! Iar răbdarea O blestem eu de toate mai presus! Mefisto (apărînd de după perdea. În timp ce-o dă de-o parte și se uită îndărăt, se zărește Faust, întins pe un pat străvechi.) Să zaci, nefericitule, aici, Legat cu noduri strînse de iubire! Paralizîndu-te
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
au chemat-o aici! Articolul e lung. Scris de o femeie. Îmi place. Și ea cred că citește dincolo de sticlă ecranului! Ea Își plânge soțul lăsat acasă. Face asta după ce credea că i-au secat lacrimile. Nu-l plânge, nu blestema, nu-și face reproșuri. Nu are de ce. Omenește a făcut tot ce se poate. E conștientă că viața omului normal, după cum o spune și Biblia, este de 70 de ani. Că după aceea Încep necazurile. Ea nu se teme să
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
groapă, fără să-ți uite morții mă-tii, după ce te-a invitat la incest. Înjurătura îi însoțește pasul deopotrivă când nu-și găsește ce caută, la durere și la bucurie umplându-ți gura cu organe și fecale, înainte de a te blestema sau săruta. Profund credincios, românul descumpănit își amintește la nevoie de scripturi, de agheasmă și anafură, de altar și de cruce, ce-i domolesc amarul. Înjură dezinvolt acasă, pe stradă, în tramvai, la serviciu, în cârciumă sau cimitir, sudalma fiindu
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
oaspeților tăi și celor dragi ție, gândindu te la cât de ciudată și la cât de frumoasă e lumea ce ți-a lăsat-o El și să uiți că tot El te-a alungat din rai și că te a blestemat să asuzi și să sângerezi. Mai trebuie un lucru! Înainte de a-ți muia buza, nu uita și tornă din ulcică trei stropi mici de aur peste țărâna celor ce s-au petrecut pe alte tărâmuri, Într-u pomenirea lor, peste
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
Puric este “în mișcare cu arta cu tot”. “Sunt conștient că ceea ce mi se întâmplă face parte din redresarea istorică a valorilor. Avem o tradiție a nedreptății pe care, iată, eu doar o continui. Dar o și blestem, pentru că a blestema râul face parte din actul de iubire față de bunul Dumnezeu. Tot ce am vrut să spun este că răspunsul lui Eminescu atunci cand regina Elisabeta l-a întrebat cum scrie versuri. Maiestate, versurile cad din mine că frunzele moarte din copac
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
pe toți răposa, doar muma rămânea. Și ea ce făcea? în Sfânta Joia, ciobu-n mână lua, ciob și tămâia, tot din stâp în stâlp, din mormânt, mormânt, pe toți tămâia, pe toți opt copii grijea, numai pe Sfetil, pe el blestema: - Nici nu te tămâi, ca pe toți de-a rând. Știi, tu, fierul, Constantine, el să muncezească și să putrezească, dar trupșorul tău să nu putrezească, Sfetil Constantine, pân' tu mi-ai aduce tot pe Voichița, că mi-a rupt
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
apare Sarmis în ipostaza de poet "nebun", adică inspirat de divinitate. După ce cântă facerea lumii de către Zamolxis, Sarmis, constatând cât de strâmb este alcătuit universul unde un frate își poate ucide fratele și să-i fure iubita în impunitate, îl blestemă pe Brigbelu, dar și pe zei, singurii vinovați de imoralitatea care stăpânește viața. După rostirea blestemelor se ridică din "jilț de aur roșu nalt" zeul Soare care rostește sentința divină: Sarmis, deoarece i-a blestemat pe zei, va fi pedepsit
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
fure iubita în impunitate, îl blestemă pe Brigbelu, dar și pe zei, singurii vinovați de imoralitatea care stăpânește viața. După rostirea blestemelor se ridică din "jilț de aur roșu nalt" zeul Soare care rostește sentința divină: Sarmis, deoarece i-a blestemat pe zei, va fi pedepsit (asupra pedepsei divine va fi vorba mai încolo); dar, întrucât fără voia lui el i-a și preamărit pe zei în cântecul său, nemuritorii îl vor răsplăti; iată răsplata: O cântăreț nebune, ce zeilor dai
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
găsește precedent; în fapt, poeții convertesc în metaforă miturile, spre a-și exxprima propriile idei și sentimente, iar ideea atragerii prin cântec a trecutului arată că pentru Eminescu cultivarea istoriei este un gest poetic prin excelență. Cum însă Sarmis îi blestemase pe zei urmează pedeapsa; zeul Soare o rostește și o și aduce la îndeplinire: întrucât Sarmis nu a știut să vadă frumusețea cosmosului creat de Zamolxis și s-a lăsat înșelat de aparențe, zeii l-au condamnat la orbire. Zeul
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
Bielîi și Blok!"(p.140)(Am păstrat grafia numelor rusești în varianta propusă de profesorul Ianoși, detaliat explicitată în Cuvântul înainte) Pășim apoi prin Petersburgul otrăvit al lui Berdiaiev, prin cel anatemizat de Soloviov, acela părelnic al simboliștilor și cel blestemat în fel și chip de Merejkovski. Trecem din orașul mozaical, fantomatic, înfricoșător, maiestuos și plin de semnificații tragice din poezia lui Andrei Bielîi, în Petersburgul suprareal, răsturnat, prozaic și fantasmagoric, neclar și nepătruns de Aleksandr Blok, apoi în cel apăsător
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
s-au realizat profesional în afara țării. Metaforic vorbind, imaginea intelectualului român în continue „peregrinări” amintește întrucâtva de celebra imagine a „evreului rătăcitor” (așa cum l-a văzut de pildă Gustave Doré, în 1856). Parcă am avea și noi un „intelectual rătăcitor”, blestemat să-și împlinească menirea doar departe de propriile rădăcini. În timp ce în alte țări cultura înflorea, România, „țară de trecere între răsărit și sud-estul Europei”, era mereu „pustiită”. F. J. A. Schneidawind, citat de Klaus Heitmann în Imaginea românilor în spațiul
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
flegme, sticle goale, pe urmă împiegatul, un șuierat prelung, urcam, în două ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem parcă blestemat să văd Târgoviștea nu din capriciu sau apetit turistic ci sub pecetea imperativului și coerciției. Ședința ce se desfășura într-una din sălile de taină ale Raionului, veneau (cu anasâna), vreo cincizeci de profesori lehămisiți și totuși agresivi și bătăioși
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
-l tare de mână. Andrew era numai ochi și urechi. “Multe se vor întâmpla, multe vom întâlni, vorbi rar Petricia. Și bune și rele. Ne vom certa și ne vom împăca. Ne vom iubi și ne vom urî. Ne vom blestema și ne vom cânta imnuri. Ne vom adora și ne vom detesta. Ne vom juca unul cu celălalt până vom pieri. Ne vom ucide chiar, din prea multă dragoste. Vom da naștere unei alte Petricii și unui alt Andrew, care
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Ed. Aula. Se va acorda un premiu. DEBUTURI. Marius Theodor Barna, Erotica 2000, Pitești, Ed. Paralela 45 (teatru) l Alexandra Ciocârlie, Juvenal, București, Ed. Academiei ( critică literară) l Ștefania Coșovei, Deziluziiiluzii, București, Ed. Semne (poezie) l Mariana Criș, O catedrală blestemată de îngeri, București, Ed. Muzeul Literaturii Române (poezie) l Daiana Cuibus, Introducere în logosul blagian, București, Ed. Biblioteca Metropolitană (critică literară) l Adrian Lăcătuș, Urmuz, Brașov, Ed. Aula (critică literară) l Andrei Peniuc, Un animal mic, Constanța, Ed. Pontica (poezie
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
Raicu, Sînt zile, ca asta în fața mea, în care nu aș mai vrea să mă trezesc din somn. Din cînd în cînd, rupturi adînci în suflet, alunecări imprevizibile de spaime, de sentimente, prăbușiri totale de speranță, mă fac să-mi blestem destinul și așa destul de precar. Ce este dragostea? Ce este ura? Pentru ce uităm absolut tot trecutul într-o clipă aprigă de mîine? Ce este viața? Iată întrebări care se îmbulzesc neputincioase, declanșate de întîmplări pe care nu le pot
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
statuile de placaj și hîrtie: nopți la rînd ai fost duhovnicul trupurilor lor ciuruite pentru ca mai tîrziu să le dai foc în spatele blocului dezvirginîndu-ți improvizațiile, toată slava invidiilor. copil "de nimic" stăpînind oamenii-țintă ce ard în picioare ca niște cruci blestemate de pulberi mereu ucigașe.
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
blândă a becurilor economice, și-a recăpătat strălucirea. “Poate nu-i mort, ci numai doarme”, mi-am spus, cu capul aplecat că pentru rugăciune... Când l-am deschis și l-am găsit nevătămat, am mulțumit Zeului Cafelei și mi-am blestemat apucăturile de copil pofticios. Ramona a insistat să-mi ofere un nou cappuccino din partea casei, deși eram într-o stare de beatitudine în care aș fi făcut cinste cu cappuccino întregului Starbucks. “Nu-i pui zahăr?”, mi-a șoptit îmbietor
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]