1,514 matches
-
mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și pe o doamnă cu un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
radiator, alarma pornea din te miri ce, el, odinioară atât de pedant, nici nu mai observa când i se aprindea martorul de combustibil pe bord, așa că trebuia să fie alimentat din canistră. Pe la spălătorie nu mai călca deloc, splendidul lui bleumarin metalizat devenise o mâzgă cenușiu-gălbuie, farurile i se retrăseseră parcă sub capotă și bietul de el căzuse În patima nesănătoasă a consumului de ulei. În pândele sale, a revăzut-o de mii de ori și totuși niciodată, uneori i se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și arătării Îi tresar mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-lea. Fenomen cunoscut sub numele de Urăște-ți Aproapele Goi și Mănâncă-l Fript. De ce nu m-oi fi însurat cu fata asta frumoasă, care mă adora? Mi-o amintesc cum arăta printre spectatori, palidă și fermecătoare în taiorul ei bleumarin cu nasturi aurii, cu câtă mândrie, cu câtă dragoste mă privea în după-amiaza aceea, în timp ce îl supuneam unui interogatoriu dur pe un tip lunecos, de la biroul de relații cu publicul al un post TV... și, fiind la prima mea participare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
verde fistic la 300 Euro metrul. (Numai În Franța se poate așa ceva, oameni buni, numai În Franța). Pe la ora 4 eram deja epuizați și am fost ușurați când, În sfârșit, ne-am văzut așezați În două fotolii Îmbrăcate cu damasc bleumarin la Ladurée. —Nu Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam deloc să părăsesc Parisul. Ne simțiserăm atât de bine aici. Amintirea certei pe tema chitanței de la Hotel Blakes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mine am privit În sus, jenați. Sophia D’Arlan stătea În fața noastră, cu un zâmbet orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fiecăruia erau În mașina care trebuia, m-am simțit protejată În fața durerii iminentei noastre despărțiri de o pătură de iubire și alintări. — Cred că ai totul În mașină, iubitule, am spus, privind În portbagaj la cele două bătrâne valize Globetrotter bleumarin care erau ale lui Hunter. Dar... nu cred că asta este a noastră. În portbagajul mașinii lui Hunter era o geantă mică de voiaj, care, cu siguranță, nu era a lui. — Fii amabil, l-am chemat pe hamal, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deranjează să Împart golful nostru cu acest vas. Este magnific, am hotărât eu, după ce l-am văzut. L-am analizat cu mai multă atenție. Vasul sclipea de curățenie; avea două punți, obiectele de mobilier de pe ele fiind Îmbrăcate În bumbac bleumarin și alb. Mi-am Îndreptat binoclul către pupă, unde am văzut numele vasului. —„Au Bout de Souffle“, am zis eu cu voce tare. „Breathless“! Ce nume cool pentru un vas care chiar Îți taie respirația 1. —Nu-i așa? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
este maro, draperiile sunt cu imprimeuri florale pe maro și albastru. Pe pardoseala băii e un prosop ud pe care se văd pete de sânge și gel de bărbierit verde. Cineva a uitat să tragă apa la toaletă. Așternuturile sunt bleumarin și miros a fum de țigară. Nu văd nicăieri nici o carte. Întreb dacă familia a luat ceva de la fața locului, iar polițistul zice că nu. Dar a venit cineva de la serviciile sociale, care a luat niște haine. — A, da, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deloc murăturile. Era destul de mult timp plecat, uneori ziua și alteori noaptea, uneori la biblioteca publică din Piața Copley și alteori la barul Flood din colț, Însă cel mai adesea În locuri necunoscute. Întotdeauna cînd ieșea Își lua un costum bleumarin. Avea două asemenea costume, identice. Și le spăla singur În chiuvetă și le usca pe scara de incendiu sau pe calorifer, Însă de călcat nu le călca niciodată. Și Își punea mereu cravată, pe care nu și-o lega prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu putere, ca și cum ar fi fost un tinerel la prima lui Întîlnire - În fața unui cinematograf, Într-un restaurant „Lyons“ sau la o serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep, zise ea. — De unde știai că voi căra o valiză plină cu cărți pentru domnul Travers, cînd nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amîndoi În vestibulul acela strîmt și urît, ca și cum n-ar fi avut rost să intre Înăuntru. Era mai degrabă o despărțire decît o Întîlnire - și chiar și ca despărțire, era prea tristă ca să aibă vreun farmec. Anna purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la gît Își legase o eșarfă, care-i dădea un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un bufet vechi de stejar, o pendulă elvețiană cu cuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luă de mână și ieșiră pe peron. Acolo, lângă locomotivă, se afla, spre mirarea șefului de gară, fosta lui soție, actualmente impiegata de mișcare a gării. Șeful de gară îi făcu cu mâna. - Plec, strigă. Femeia, îmbrăcată într-un costum bleumarin curat și cu o vestă portocalie pe deasupra, îi făcu un semn cu paleta albă cu punct roșu pe care o ținea în mână. Șeful de gară și fata se urcară în tren. Fosta soție făcu alt semn cu paleta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
putut-o modifica. Așa că Brandy nici măcar nu-ncearcă să și le ascundă. Am fost în prea multe case ca asta ca să mai aibă vreo importanță pentru mine, iar agentul pe care-l întâlnim zâmbește întotdeauna. Asta poartă uniforma standard, costumul bleumarin cu eșarfă roșu, alb și-albastru în jurul gâtului. Pantofi albaștri cu toc în picioare și poșetă albastră agățată la îndoitura cotului. Agenta imobiliară își mută privirea de la mâna mare a lui Brandy Alexander la signor Alfa Romeo, în picioare lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
țesutul cicatrizat din jur, zic: — Gerl terk nahdz gah sssid. Toți sunt de-a dreptul încremeniți de privirea mea seducătoare. Nu știu cum, dar apoi pușca ajunge pe masa recepției, îndreptată spre nimeni și spre toată lumea. Managerul se apropie, în blazerul său bleumarin cu ecusonașul lui de aramă pe care scrie Dl. Baxter, și zice: — Vă putem da toți banii din sertar, dar nimeni de aici nu poate deschide seiful din birou. Pușca de pe masă se îndreaptă spre ecusonul de aramă cu Dl.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
camerei verzi s-ar putea deschide și producătoarea de platou ar putea intra zicând că-i pare rău, dar trebuie să mai taie un invitat. Producătoarea se va uita la părul blond-strălucitor al fetei. Producătoarea se va uita la jacheta bleumarin a spilcuitului. Tipul care trebuia să intre în segmentul F a șters-o în momentul în care a intervenit scufundarea vasului de croazieră. Apoi tipa din segmentul E - Consultantă culori, scria în căsuța ei - a șters-o când era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
căruia fusese înălțat. Sanda o smulse din visare și aranjându-i fustița o împinse spre ceilalți. Elevii se aliniară pe clase, sub directa îndrumare a învățătorilor și așteptară, emoționați, să înceapă ceremonia. Erau cu toții îmbrăcați în cămăși albe. Fetele purtau fustițe bleumarin, plisate, băieții pantaloni de aceeași culoare. Trompetele răsunară, armata de însoțitori amuți și toate privirile se îndreptară spre grupurile de copii. Salutul tineresc înflăcără inimile școlarilor. Rând pe rând, cu o infinită mândrie, învățătoarea atârnă fiecăruia, la gât, cravata roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
părticică de bunătate și voise s-o păstreze. Pe la Începutul trimestrului de toamnă, pentru el, primul, pentru ea, ultimul pe care Îl petrecuse la Universitatea Cornell, Îl zărise la Arts Quad, vorbind cu un grup de prieteni. Purta o haină bleumarin și pantalon gri și Își netezea părul cu gesturi lungi, languroase, așa cum făcea și acum. La Început Își imaginase că era un gest nervos, Însă, după ce avea să stea de vorbă cu el de câteva ori, Își dăduse seama că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în gânduri. Ce rar ticăia ceasul! Peste o săptămână veni în vizită Elena, împreună cu Ștefan, însoțiți de domnul Simion, tatăl tânărului. Ștefan era un băiat potrivit de statură, cu părul lins, pieptănat într-o parte. Îi ședea bine în costumul bleumarin cu dungi albe, cu revere mari, rotunjite, părea foarte serios. Ținea în mână o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe, supremul, bineînțeles! Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea cu maxilarele încleștate, respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mea. Ochii mei dureroși se uitau fără să vadă. O pungă de plastic de deasupra mormanului conținea o cutie, probabil o cutie de pantofi. Lăsasem o urmă de picior pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau poate cu toate ploile, cu toate razele ce i-au băut apa din frunză. Îmbrăcămintea lui Petru, sărăcăcioasă, inestetică, demodă, uzată. Două cămăși albastre, un pulover de lână, doi pantaloni de uniformă, o vestă, un training negru, un veston bleumarin, o scurtă bej, o pereche de bocanci soldățești, toate înghesuite într-o valiză. Ea îngerul său albastru, el conturul din care Dumnezeu a decupat cu foarfecele lumina în prima zi. O suferință comună nu implică neapărat o iubire comună. Suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avea ochelari cu rame de plastic violet. Și o aluniță mică-mică la rădăcina nasului. Nu o voi uita niciodată. în fața ei se afla un grup mic de ascultători. Cei mai mulți se mișcau un pic neliniștiți înainte și înapoi. Pe reverul taiorului bleumarin femeia avea un trandafir mic, roșu. Cum am mai spus: aceasta este o bagatelă, un episod neglijabil. Nimic altceva. VIGNETA Prin urmare, ea ținea un discurs în fața oamenilor, acolo, în piață. Cu cât mă apropiam mai mult, cu atât înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu o eșarfă portocalie și un colier în aceleași nuanțe, scrie publika.md. Sarcina nu a împiedicat-o pe Victoria Beckham să intre în topul celor mai bine îmbrăcate femei de la nunta regală. Ea a fost îmbrăcată într-o rochie bleumarin, din colecția sa de toamnă-iarnă pentru anul 2011. Ținuta soției vicepremierului britanic Nick Clegg a fost la fel de apreciată. Miriam Clegg a venit la catedrală pentru o rochie cu buline, iar pe cap a purtat o pălărie gen turban, împodobită cu
Top cel mai bine şi cel mai prost îmbrăcate invitate la nunta regală - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/70156_a_71481]
-
clipă mai târziu, capul fetei stătea cuibărit în poala sa și s-a trezit contemplându-i trupul parfumat. Nu știa ce să facă. A privit-o nemișcat o vreme, de parcă încremenise, iar Fusako, după ce și-a îngropat capul în serjul bleumarin al uniformei lui, n-a mai dat semne că ar avea de gând să-și schimbe poziția. Ușa s-a deschis brusc și mama, mătușa și unchiul au intrat peste ei. Mama lui a pălit, iar Shigekuni a simțit că
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]