546 matches
-
de lumea în schimbare cu care nu țin pasul și le pare străină, de vise la care au renunțat, de greutăți și de singurătate, de veșnica grijă a zilei de mâine care te face să nu gândești mai departe de blidul de mâncare de pe masă, dar și despre prietenie, întrajutorare, voie bună, feminitate, proiecte și speranțe pentru o viață mai bună. Grupul s-a schimbat și el în timp - unele femei s-au retras, altele noi au venit -, dar nucleul a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
tabuuri. De fapt, nici în zilele noastre nu se poate spune că meseriașii sunt corecți și punctuali. Plăcerea constantă a bunicului era ca, atunci când se întorcea de la biserică, să intre în restaurant și să-și cumpere câteva scrumbii și un blid cu răcituri de porc, pe care le băga în sân, ambalate doar într-o foaie de gazetă. Din păcate, drumul până acasă era cam întortocheat, și piftia începea să curgă pe sub cămașa de tort, încinsă cu chimirul lat de o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
uneori, cam zgârcită și calculată la bani, din cauza creanțelor ce trebuia achitate la bancă. Într-o iarnă geroasă, i-au tăiat cu joagărul și i-au crăpat cu toporul o căruță de lemne pentru foc, primind ca plată câte un blid cu sâmburi de dovleac. Nu-i vorbă, ei își recuperau prejudiciul imediat ce „le venea apa la moară”. Vara, Sile și Rică păzeau vacile neurcate la Bârlog, pe imașul Băii, lăsându-le câteodată de izbeliște cu riscul de a pătrunde în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un turist nimerit de ocazie pe la sută de case. și-au instalat-o la marginea Sutei... A o sută una. și-au adus acolo câte un lucrușor, câte ceva pe care să stea, să doarmă, să-și poată găti câte un blid de mâncare. și a venit pe lume și fetița. Mai apoi, la vreo doi ani, băiatul. Săraci, cu siguranță că erau, că erau cei mai săraci din Sută, dar, duceau o viață demnă, de oameni muncitori, găsindu-și de lucru
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
domnia sa doamnă Stareță. Măslinele Uimitor! Cu cât firesc, cu ce poftă și cu ce simplitate mănâncă aceste două fete! De fapt - mai degrabă, fetițe, decât fete. Surori. șezând una lângă alta. La mesuța frumos acoperită cu o pânză gri, cu blidele dinainte și cu fața la televizor. Un televizor de dimensiuni reduse - ca și ele. Mănâncă și privesc programul. În liniște. Cu atât aplomb! S-au întors, nu demult, de la marea demonstrație care a avut loc, azi, de 1 Decembire 2o11, de ziua
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mi-am dat seama mai târziu, desigur) să suflu în câte o supă (nu în prea multe, pentru că, nu întâmplător, mă născusem într-o familie de nonconformiști și principiali care erau convinși că nu s-ar ajunge departe cu linsul blidelor). Sau începusem, fără să-mi dau seama, să semăn tot mai bine cu Mihai din Giulești, cu personajul pe care deja îl digeram. Binișor, încetul cu încetul. Într-adevăr, trecerea mea prin funcția aceasta de administrator, dresarea mea în tainele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
află în interiorul nostru și se întâmplă aidoma lucrurilor din afară. Noi am fost învățați, că interiorul nostru este doar o masă de organe care își desfășoară activitatea singure și independente, iar noi nu trebuie decât să le întreținem cu un blid de mâncare, am fost învățati că, dacă ceva se întâmplă în buna funcționare internă, trebuie să purtăm corpul imediat la mecanic (doctor). Am fost învățați să eliminăm repede un organ, dacă acesta nu vrea să mai muncească, am fost învățați
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
treburi: După ce vă asigurați că boii stau bine, toată lumea la culcare! Noapte bună! Fiacare cărăuș a plecat la treburile lui. Numai Hliboceanu a mai zăbovit, cu gândurile răvășite și cu privirea alergând după Măriuța, care s-a apucat să strângă blidele de pe masă. Când a trecut pe lângă ea, i-a șoptit „noapte bună, Măriuță” și a ieșit urmărit de oftatul femeii, care abia a îngăimat: „mulțămesc”... Pâcu, care - prefăcut - s-a aplecat chipurile să ridice ceva de jos, s-a îndreptat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
jur lumină și voie bună ca altădată... Toate gesturile și mișcările ei în jurul mesei cărăușilor păreau stângace. Privirile lui Hliboceanu nu-și găseau nici un sprijin parcă. Rătăceau din loc în loc, fără astâmpăr. Când Măriuța a terminat de pus cârnații în blidul fiecărui cărăuș, i s-a auzit glasul: Poftă bună, gospodarilor! Mulțămim de urare! - a răspuns Cotman cel tăcut. Cu mare încetineală, cărăușii au gustat în tăcere din rachiu. Apoi au început să mănânce. Mâncau într-o tăcere de biserică. Fiecare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
câinii, pe care i-am fi bănuit de ceva mai multă fidelitate, dar care și-au demonstrat cu această ocazie caracterul slugarnic, redați activității lor primordiale, aceea de a-și procura hrana singuri, fără ca mâinile grijulii să le așeze dinainte blidul cu granule. Pe străzi au apărut pudeli fragili, smocuri de vată de zahăr mișcătoare Înțepând caldarâmul cu bețe subțiri, lipsiți Însă de damele al căror apendice bulevardier fuseseră până nu demult, ciobănești germani scăpați de orbii pe care-i aveau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rufăria avînd aceeași măsură și mirosind a creozot, putînd fi schimbată de la unul la altul fără nici un fel de grijă, pedepsele colective dacă vreun elev nu îndeplinea "întocmai și la timp" ordinul, aceeași mîncare în fiecare zi, aceleași linguri, aceleași blide, același urlet dimineața "deștep-ta-rea!", toate acestea avînd același scop, arătat limpede în prima inspecție, arătat și neexprimat, ci înțeles deplin de fiecare în parte. Iar cînd a ajuns să se supună, cînd n-a mai avut nimic al său a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de fapt, corect, domnișoara Goldberg, că era o femeie cu o „inimă de aur“. Dacă avea o „inimă de aur“ (Îi șopti Hana soră‑sii), atunci de ce nu se măritase, de ce nu‑și găsise un bărbat care să‑i lingă blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrână Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tânără și amabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ridicat în sus. Fetele de la bucătărie priveau cu îngăduință scena și când, la plecare, Carmina se opri în dreptul bătrânei și îi oferi savarina, auzi pe una dintre tinere adresându-se colegului ei: Iar s-a căpătat cu ceva, doamna spală blide. Bătrâna primi savarina fără să zică nimic, abia dacă-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o golea, o trată cu o superioară indiferență. Poate faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asaré. Asaré știu eu la cît te-ai culcat. Tare bine știu... Mașa-Marusea cotrobéia prin verandé și fiecare replicé a ei, parcé pentru ai da mai multé Însemnétate sau nu se știe de ce, era marcaté de cîte un dangét de blide. - Mai Înainte trebuie sé știi sé furi și pe urmé sé furi! Alexandr Timofeevici Își scoase mîinile de sub cap, se ridicé În capul oaselor și deschise ochii. - Pantalonii! Unde-s pantalonii, Marusea? - Unde ți-s pantalonii? Acolo unde i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul. El, așezîndu-și palma peste palma mea, ca și cum ar fi vrut s-o măsoare: da, se potriveau. Și tot el, cu mîinile încleștate de gard, uitîndu-se cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Blaga, lui Voiculescu, lui Preda. Dar trebuie să admit că poporul meu se lasă sufocat de mediocri. Că delăsarea e tară nocivă pentru țară: "Nu pune la inimă!" Geografia noastră e dar de la Dumnezeu. Însă "Domnul, drăguțul, nu umple toate blidele", cum spunea bunica Leonora. E în regula și-n regulamentul organic al românului capul plecat, obrazul (celălalt) întors spre pălmuire (șeful statului, în august anni curentis, l-a medaliat pe glob-trotterul "pacifist" Elie Wiesel, după ce i s-a zvîrlit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Puțini pelerini ajungeau acolo, în vârful Tihuței, la 200 metri mai jos de drumul Bârgăului. Turiștii din zonă erau mai degrabă atrași de oglinda lacului Colibița (la aproximativ 15 km de schit), în timp ce panacidarii preferau mânăstirile din Bucovina, unde un blid de mâncare și un pat costau cât o zi de muncă. Era octombrie, dar ningea ca în toiul iernii. Pădurea de brazi ascundea turla bisericii, fumul chiliilor scria pe cer, rugăciunea zgâria oglinda, îngerii orbi citeau cu degetele: prima Catismă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ultimele luni: trebuia să adune și să ducă la spălat vasele de pe o curea lată care umbla singură. A rămas țintuită locului uitîndu se la fîșia aia cum se duce, pînă cînd a trebuit să o rupă la fugă după blidele care n-o așteptau. Înainte de plecarea din sat, Floare o fi văzut, numai ea știe cum, diavoli stîrnind vînt cu cozile și strigi, niciodată strigoi, rătăcind ca niște lumini pîlpîitoare, noaptea, peste cîmpie. Dar, cu siguranță, cea dintîi minune pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă va preda, șunulț care mănâncă împreună cu Mine. Au început să se supere și să-I zică, unul câte unul: Oare eu (sensul: sper că nu eu)? El le-a zis: Unul din doisprezece, care întinde (embaptomenos) cu mine în blid (tryblion). Căci Fiul Omului se duce precum este scris despre El, vai însă de omul acela prin care Fiul Omului este dat/predat (paradidotai). Bine era dacă omul acela nu s-ar fi născut! Isus își revelează destinul fără să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sper că nu eu!” De obicei, se traduce prin: „Oare nu eu?”, ceea ce confirmă ipoteza unei vinovății de grup, încă neindividualizată. Urmează momentul al doilea, când Isus adaugă, sporind presiunea și suspansul: va fi „cel care întinde cu mine în blid”. Despre Iuda se spusese deja că a luat hotărârea predării lui Isus, dar fără nici o explicație. A hotărât singur? Din ce motiv? Cu ce scop? Isus a fost avertizat, era la curent cu gestul ucenicului? Dacă da, așa cum reiese din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
va preda. și supărându-se foarte tare, au început să-i zică fiecare: Oare nu sunt eu, Doamne? șsensul exact: Sper că nu sunt eu, Doamne - n.n.ț El, răspunzând, a spus: Cine a întins (embapsas) împreună cu Mine mâna în blid, acela mă va preda. Fiul Omului se duce precum este scris despre El, vai însă de omul acela prin care Fiul Omului este predat. Era mai bine dacă omul acela nu s-ar fi născut. Răspunzând, Iuda, cel care L-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dej!... Știm noi foarte bine ce-a făcut domnul Titel Petrescu! Domnul Titel Petrescu a lucrat mână-n mână cu dușmanii noștri cei mai înrăiți din țară și din afară... S-a vândut capitaliștilor români și imperialiștilor anglo-americani pentru un blid de linte!... El și cu social-democrații lui au fost menșevicii noștri!... Ne-a sabotat, a uneltit contra noastră și contra maaarii Uniuni Sovietice, s-a pus de-a curmezișul regimului de democrație populară, a făcut zid în jurul monarhiei, împreună cu liberalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ți-o spune un om care s-a fript cu poezia, așa cum s-a fript Pygmalion cu Galateea!... Nu-ți irosi tinerețea, tinere domn! Nu da regina din mână pe-un biet nebun... Și nu te-nhăita cu literații pentru blidul suflat cu aur al unei glorii sterpe, așa cum am făcut eu. La cea dintâi mișcare, blidul plesnește și nu-ți mai rămân decât cioburile... Brusc, profesorul Barbilian tăcu și își întoarse capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu Galateea!... Nu-ți irosi tinerețea, tinere domn! Nu da regina din mână pe-un biet nebun... Și nu te-nhăita cu literații pentru blidul suflat cu aur al unei glorii sterpe, așa cum am făcut eu. La cea dintâi mișcare, blidul plesnește și nu-ți mai rămân decât cioburile... Brusc, profesorul Barbilian tăcu și își întoarse capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu atâta poftă, încât îi dădură lacrimile. Luându-și seama, el se opri din râs și, scoțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dirigintă, că doar nu era Sonia, soția specialistului în zugrăveli, ci omul care mă întreba mereu de ce ai lipsit iar, nesimțitule, de la ore, că numai scripca-i de tine, c-o să ajungi să cânți prin toate crâșmele ordinare, pentru un blid de mâncare și-o poșircă. Trebuia să fiu recunoscător cumva dirigintei, pentru că-mi spusese gratis pe ce arături mi-o va lua destinul. Alții plăteau din greu ghicitoarelor de pe Lipscanii Noi ca să-și afle viitorul, și nici măcar nu erau siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]