541 matches
-
ghilotinând unul din moțurile gazdei, apoi s-a rotit spre mine cu agilitatea unui cilindru acoperit cu kebab. M-am gândit cum i-ar sta mușcat de veioza masivă de lângă canapea - compoziția ar fi primit cu siguranță unele Îmbunătățiri, dar Boț Împuțit l-a oprit la timp, cu un gest scurt din mânuța la fel de scurtă, iar apoi a emis un rânjet complex, frumos ca o dimineață de iunie petrecută În mina de uraniu. Mi s-a adresat: — Tie luăm Întrieg sau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
creierul, chiar și cu-vin-tele-s noi, nu mai dă nici bună-ziua, pentru că n-a găsit pentru asta, un cuvânt nou, În schimb femeia lui e tare de treabă, și-mi mai aduce pe furiș câte-un cartof fiert și câte-un boț de mămăliguță fierbinte, când el doarme.... Câinele lui Ben a murit, de Încurcătură de mațe, crede femeia lui Ben: a mâncat cu lăcomie un castron cu tocană de purcel și burta i s-a umflat ca un cimpoi. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să semeni cu Panghelică? Fă-ți o cruce mare că încă mai ai insomnii, n-ai aer de una, de alta și mai dai cu cărțile de pereți! Musiu, cât ești nesigur, încă ești viu! Ce poftești? Să fii ca boțul de lut din Praga cu adevăru’ scris în frunte? Între noi fie vorba, nici ăluia nu i-a prea mers, c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală pe răni, asortată c-o prișniță pe ceafă din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu, îmi strânge pieptul... Alunec într-o mămăligă moale, pe suprafața căreia navighează cocoloașe și mă transform într-un boț. Sâmbătă „Rămân. Te-aștept. M-am hotărât, chiar te-aștept. Avem multă zgură de aruncat. P.S. Rezumatul zilei (n-ai tu nici o vină, dar trebuie să spun și eu cuiva). Ieri am fost să culeg un investitor american rătăcit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mâinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcându‑se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
moașa o așeza în brațele mamei iar aceasta o arăta cu mândrie tatălui și mai apoi, într-o secundă, fetița cu ochii negri era acasă, într-un pătuț moale în care aștepta, surâzând, tot ceea ce avea să vină! CAPITOLUL I Boțul de aur I se spunea "boțul de aur". Era mică, dolofană, avea ochii mari și negri, o piele catifelată de crin alb iar părul blond, des și ondulat, te ducea cu gândul la chipul sfânt al lui Iisus din pruncie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iar aceasta o arăta cu mândrie tatălui și mai apoi, într-o secundă, fetița cu ochii negri era acasă, într-un pătuț moale în care aștepta, surâzând, tot ceea ce avea să vină! CAPITOLUL I Boțul de aur I se spunea "boțul de aur". Era mică, dolofană, avea ochii mari și negri, o piele catifelată de crin alb iar părul blond, des și ondulat, te ducea cu gândul la chipul sfânt al lui Iisus din pruncie. Pe măsură ce micuțul boț de aur crescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
I se spunea "boțul de aur". Era mică, dolofană, avea ochii mari și negri, o piele catifelată de crin alb iar părul blond, des și ondulat, te ducea cu gândul la chipul sfânt al lui Iisus din pruncie. Pe măsură ce micuțul boț de aur crescu, deveni o fetiță slăbuță, nărăvașă, orgolioasă și tare neastâmpărată. Luana Leon reprezenta întregul univers al unei familii obișnuite. Mama, femeie blândă și cumsecade, o alinta peste măsură și-i îndeplinea toate capriciile. Când tatăl se pierdu, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe Domnul să n-o năpăstuiască și să nu-și reverse mânia asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite prin apariția acestui copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire și adorație, încercai atunci când te aflai în fața propriului copil! Când micuța Aniela își lipea buzele de sânul ei, femeia simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mână se îndreptară spre ringul de dans. Se priviră în ochi cu iubire și speranță iar doamna Noia își lipi fruntea de umărul soțului ei știind că era pregătită pentru tot ceea ce avea să vină. CUPRINS PROLOG 7 CAPITOLUL I Boțul de aur 9 CAPITOLUL II "Nu există Moș Crăciun!" 35 CAPITOLUL III Din nou, aplauze! 63 CAPITOLUL IV Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna 114 CAPITOLUL V Lumina ochilor mei 166 CAPITOLUL VI Minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbit eu despre așa ceva dacé nu ar fi fost așa! Nu m-aș fi gîndit! - Nu știu. Nu știu ce-mi zici... Luna lumină fereastră micé de la grajd. Șasa se aplecă peste nuielele legate cu sîrmé și lovea porcul peste boț. Așa știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieșea nici dupé ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
m-aș fi gîndit! - Nu știu. Nu știu ce-mi zici... Luna lumină fereastră micé de la grajd. Șasa se aplecă peste nuielele legate cu sîrmé și lovea porcul peste boț. Așa știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieșea nici dupé ce-și ștergea sandalele de iarbé. Un miros care rémînea În haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
porc că o péturé. Șasa se uită la porcul mort Întins pe scînduré cu picioarele În sus, cu pieptul desfécut de topor și se bucură. Iaté, În sfîrșit, porcul acesta mort! Bine cé l-au téiat! Șasa Îl bétea peste boț și nu murea. Dar acum a murit. Foarte bine cé a murit. Era un porc nesuferit. Dar acum, iaté-l aici, cu matele Întoarse. Tata a trasat cu cuțitul o téieturé pe burtă porcului, mai jos unde avea o umfléturé. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În uleiul plin de firimituri. Lué céldarea cu resturi de lîngé ușé și se duse sé dea mîncare la scroafé. Bucéțile de pîine și cojile de cartofi muiate cu apé și cu féiné i le turné pe urechi și pe boț și se uită cum cleféie grohéind de plécere și scuturîndu-și urechile de féina udé și lipicioasé care-i stropea pantalonii. Lué un béț și o pocni de cîteva ori peste cap și aștepté sé aparé vîrcile, mai Întîi roșii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe voi! Ia, alinierea repejor! Trînti catalogul pe masa de lîngé tablé și ieși afaré. Ușa s-a deschis și Înéuntru au intrat fete și béieți mai mari. „Béi! Ia luați labele! Repede alinierea! Ce, Bohanțov, vrei vreo doué peste boț?” Béieții mai mari au ferit repede béncile și au fécut loc sé Încapé toaté lumea. Ușa s-a deschis și au intrat șefa de studii, Nadejda Petrovna, pioniervojata cu steagul și Încé doué fete. „Ia deschideți voi o fereastré, cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
grédiné? Dacé taie un copac mare de tot? Apucé céldarea cu amîndoué mîinile și-o duse. LÎngé coștireațé se opri sé se odihneascé. Auzi grohéitul, tropéitul și fleșcéitul. Geamétul și covițéitul. Lué un béț și-i trase vreo doué peste boț. Covițéi și mai tare. Lué lopată, Îi trase peste cap, pește spinare și copite, pîné se bégé cu capul În colț și técu. Ridicé céldarea sé-i toarne În treucé. Grohéi iaréși, Isi bégé botul, scuturé din cap și-l stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
spinare și copite, pîné se bégé cu capul În colț și técu. Ridicé céldarea sé-i toarne În treucé. Grohéi iaréși, Isi bégé botul, scuturé din cap și-l stropi. Puse céldarea jos și lué iar lopată, Îi trase una peste boț. Se duse iar In colt. Ridicé iaréși céldarea. Umblă din colț În colț și grohéia. Își bégé iaréși botul. O lovi cu fundul céldérii. Se auzea fleoșcéitul din treucé și bolboroseala. Pe spate avea cîteva pete vinete și pe riț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se cutremuré și bucéți de cer, baloane, crengile copacilor, ferestrele deschise și steagurile au Început sé tremure și sé se amestece Între ele. Jos pe asfaltul sur se vedeau ciorapii albi Încélțați În sandale cu géuri pe catarame și În boț, pe unde ieșeau afaré ciorapii, pantalonii albaștri și picioarele groase ale lui Nadejda Petrovna, În ciorapi albi de métase și, mai Încolo, féré ciorapi și féré nimic, picioarele cu pér ale mamei lui Katereva, care se ridicau și célcau asfaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mine, Liuba copil, care a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de ruși pentru a-și duce românii acasă, drept pentru care trupul ei de cedru înghețat deveni mlădios ca o creangă de pin, boț de lut sub cupele palmelor lui de sculptor-modelator al dragostei, amprentându-i trupul și sufletul cu tot ce ar fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu ochea prin lunetele arzând ciuta de elan, ciuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din familie și din sat nefiind de acord cu acest nume care nu le spunea nimic, Începuseră ai spune Valerică, dormea pe laița sa, se mai juca, urmărea În amănunt și cu mare atenție miracolul prin care tăticuțul lui transforma boțul de lut Într un „chiup de douăzeci de kilograme, cu capac”, Îl fascinau mulțimea formelor și dimensiunilor luate de lut până la finalitatea minunată, flecii care-l murdăreau pe Victor până la coate, șorțul pe care-l purta avea un strat gros
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
colectiv și nu voia să-și trezească fetele. Lasă-le să crească, femeie, nu vezi că sunt ca niște flori, frumoasele tati! Le iubea mult, dimineața le sorbea cu privirea. Cinci în jurul mămăligii, castroane cu lapte fierbinte și câte un boț de brânză. Câteva minute își vedea fetele și, uneori, duminica, dacă nu era chemat la vreo ședință. Niciodată nu a avut timp să se bucure bucuria este să poți oferi mai mult decât îți închipui că poți primi vreodată. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uita în ochii lui și-l strângea tare, tare cu mânuțele lui mici. Și bărbatul se uita în jos, nici nu îndrăznea să-l atingă pe fii-su și era atâta bucurie în ochii lui, de parcă tot atunci găsise un boț de aur. Și ce să vezi! Întâi, cămășuța copilului începu să se curețe, apoi se făcu strălucitoare că zăpada, apoi lumina ei urcă în trupul bărbatului și, așa, învăluiți amândoi în lumină, stătură o clipă și ajunse până la mine miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu-l pot uita pe unchiul lui Petrică, de la Pomârla, pe care l-aș fi ascultat zile În șir. Pe atunci nu știam eu prea multe, fiindcă abia terminasem clasa a patra primară... Ei! Acum, fugi la Maria și la boțul de aur, cărora transmite-le din partea mea zile senine și bucurii. ― Mulțumesc, domnule profesor. Până la Maternitate, nici n-a avut vreme să iasă din vârtejul discuțiilor cu corturarul operat. A ajuns repede la salonul unde era internată Maria. A intrat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
era cald. Un butoi de tablă ținea loc de godin... Am nimerit lângă colegul meu de la Ateliere... Până să schimbăm o vorbă-două, m-am trezit cu o gamelă și o lingură cât un polonic Într-o mână și cu un boț de mămăligă pământie și rece În cealaltă. Foarte repede a sosit și mâncarea. „Uite tu colo, Costache, ce hălci de carne plutesc În cazanul cela” - mi-am zis eu privind la marmita cu o zamă chioară care avea meritul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la pat mai bine de o săptămână, în care timp l-am doftorit cu remediile pe care le credeam cele mai potrivite și Ulitia l-a hrănit cu tot ce aveam mai hrănitor și de regulă destinat doar copiilor : un boț de brânză, peștișorii prinși de Vasili... Am bănuit că mințile îi erau rătăcite, căci în toată săptămâna aceea a scos doar cuvinte fără șir, într-o limbă care părea germana și din care am înțeles doar " Obi" care revenea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]