219 matches
-
3 la 6 și noaptea asta de la 10 la 10 dimineața. Odihnită, am mintea limpede, fără optimism, dar și fără pesimism excesiv. De când m-am întors de la Sl[atina], unde am picat chiar ca musca în lapte, cu fața mea boțită și cu corpul istovit, cu gripa-bronșita mea, stând la pat de vineri până în duminica întoarcerii la București, mi-am recăpătat puțin câte puțin pofta de viată, pe care la un moment dat o pierdusem de tot. Este și meritul meu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
urmă să nu-i mai dați. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pământului, care vede toate și pe toți altfel de cum vede lumea cealaltă; numai pe sine nu se vede cât e de frumușel. Parcă-i un boț, chilimboț boțit, în frunte cu un ochiu, numai să nu fie de diochiu! Păsări-Lăți-Lungilă e o altă bâzdâganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu arcul după vânat paseri. Ș-apoi, chitiși că numai în arc se închina tot meșteșugul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
care să aibă o brichetă. Un tip trece pe lângă mine, în viteză, pe bicicletă. Cred că m-ar fi lovit dacă nu l aș fi văzut în ultima clipă. Mă aplec și-mi culeg țigara de pe jos. Deja e cam boțită. Când ies din parc, văd cum autobuzul oprește în stație. Ușile se deschid, câțiva oameni coboară, alți oameni urcă. Brusc, mă sui pe prima treaptă. Mai fac un pas, apoi autobuzul se pune în mișcare. În timp ce ușile se închid, mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu chiu, cu vai, pun jos un picior. Mă îmbrac cu încetinitorul, apoi îmi scot portofelul. Un milion, dumneavoastră beneficiați de reducere. Sunt un norocos. Zic mulțumesc și dau să ies pe ușă. O clipă. Doamna îmi întinde o hârtie boțită. Uitați, aveți aici numărul meu. La sfârșitul sezonului mă-ntorc în București. Sunați mă și vin la dumneavoastră acasă. Acuma abia am deblocat vertebrele alea, trebuie să continuăm, altfel o să aveți mari probleme. Iau hârtia și o asigur pe doamnă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
scrie pe ea. Cică am voie să mănânc decât ce-mi scrie ea pe hârtia aia. Ia stai așa. Să vezi pe ce-am dat eu un milion jumate. Stai să-ți citesc. Scormonește în geantă și scoate o hârtie boțită. O desface. Cică chefir, în puii mei. Cică am voie chefir cât vreau și la orice oră. Dimineața cică am voie două felii de pâine cu secară și zece migdale crude. Stai, măi, că n-am terminat. După aia, cică
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
decolora de tot pânzele portocalii”. Păcat, ei care se credeau cu doctrină și cu ștaif, prin ultimele ieșiri la rampă, au dovedit că nu sunt nimic altceva decât plevușcă, în apele tulburate de pediști. Din confruntarea cu Puterea, au ieșit boțiți ca un ziar în care s-au împachetat struguri de două ori la rând, ratând șansa de a echilibra balanța, iar cei 40 de „sfinți” liberali, prin propunerea de întărire a alianței, au făcut un gest de debilitate politică. Mă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
prăbuși pe pat urlând. A trebuit să se întoarcă acasă numaidecât. Formalitățile lui Arcadi pentru o călătorie în străinătate, chiar în caz de forță majoră, ar fi durat prea mult. A condus-o la aeroport cu ochii împăienjeniți și chipul boțit al unui om mahmur; ea avea privirea febrilă și obrazul crispat. De când se cunoscuseră, nu se despărțiseră niciodată. În fiecare an își făceau vacanțele împreună, la părinții Margaretei, dar Arcadi depunea cererea de pașaport cu mult înainte, pentru a evita
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Om Mare care ne conduce, înjghebat de colegul lui un evreu ungur! -, îi face greață. Nu are răbdare să ajungă până la ultima temenea. La intrare, îmbrăcându-și paltonul, examinează imaginea reflectată de oglindă: un tip destul de bine ca înfățișare. Oleacă boțit, totuși. Vremea trece și... Își trage părul, ca să mascheze un început de chelie occipitală, și iese trântind ușa cu forță, ca să nu întrerupă dinamica familială. După ce coboară din autobuz, aude în spatele lui niște pași încercând să-l ajungă. Ah, te
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi de oameni providențiali. VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vaculovski! Ia caietul ista de-aici sé nu-l mai véd! Șasa nu avea caiete Îngrijite că Stela. Dar Stela avea caiete foarte Îngrijite și erau Învelite În Învelitori frumoase cu Lupul Pagadi și iepurele, si nu erau murdare, nici boțite. Stela avea numai note de cinci, dar el mai avea și trei și nu putea sé scrie frumos că Stela. Céci Stela fécea literele mari și frumoase și erau Înclinate În dreapta, iar Șasa fécea literele mici și urîte, si mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și la Întoarcere va scoate capul pe fereastré, iar cravată va fîlfîi. El și-ar fi legat-o Încé de acasé, dar știa cé nu are voie și Încé le-a mai zis și Nadejda Petrovna sé nu fie cravatele boțite. Ce frumoasé stétea ea, Împéturité Într-un caiet. E roșie și netedé. Pe șes ceață Începu sé se ridice. Printre sélcii se vedea cum pe iaz se lungește auriu soarele. Îl vézu și pe Nichifor, care atunci cînd auzi autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era și-un morgon pe-acolo, care amplifica legătura. Morgonii aceștia sunt niște ființe jalnice, pe care Zogru le strivește fără milă ori pe unde îi ies în cale. Arată ca niște hârtii mototolite, cenușii, de fapt, ca niște fețe boțite și posomorâte ce se rostogolesc peste tot și se prind nebunește de mințile oamenilor, care nici măcar nu pot să-i vadă. Sug melancolia picătură cu picătură și, cu cât cer mai mult, cu atât omul le dă. Când vede oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de avertismentul lui; dacă arunca o singură privire la fața mea boțită, răvășită, nenorocită, În penumbra premergătoare zorilor, pe terasă, se lămurea pe deplin. Rosamund, speriată, era bucuroasă să plece. Fața ei pal‑smeadă se Întorsese spre Boston, cu miile lui de doctori. Ea receptase mesajul: a rămâne pe insulă Însemna moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Isidora, să nu te miri că o cheamă ca și pe mine și sunt convinsă că este chiar de o seamă cu mine. Numele acesta atât de puțin obișnuit, Isidora, îl făcu să-și imagineze o secvență hilară cu nași boțiți de băutură și nașe pretențioase cu idei luate din vreo carte, ce poartă pe brațe o fetiță mică, dar dolofană și rostind cu guri încleiate: „O va chema Isidora!”. Simiuc voi să spagă cercul acela care-l cuprinsese, un cerc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui Ștefan o făcu să sară din pat și să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făceau altceva decât s-o pună într-o situație jenantă, scoțându-i în evidență un dos mare și neproporționat cu trupul uscat, cocoțat, în dușmănie, parcă -, pe două picioare rahitice, ca de barză. Bluzele decoltate îi dezveleau gâtul și pieptul boțit, făcându-te să speri, în zadar, că din adâncul plin de ciolane ar mai putea ieși la suprafață ceva forme femeiești. La fiecare apariție a ei, bărbații își făceau semne și râdeau pe înfundate. Îi aruncau apoi, cu voce insinuoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
2); îmbrăcat (2); mătase (2); mînecă (2); modă (2); naștere (2); pantalon (2); papion (2); protecție (2); respect (2); stil (2); ținută (2); veche (2); verde (2); acoperămînt; acoperire; adorat; afacerist; ambiție; aparență; arătos; ascunziș; atitudine; bal; băiat; blană; Botezatu; boțit; boțită; brodat; bună; caldă; catrință; călcat; călcător; cămașă; ceață; clasă; clasic; clasică; cod vestimentar; comod; de corp; corset; decent; demnitate; a descheia; descheiată; disconfort; dulap; dungi; eleganta; extaz; faină; fashion; fierbinte; formal; forță; a fost război...; frig; frumusețe; garderobă; găleată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
îmbrăcat (2); mătase (2); mînecă (2); modă (2); naștere (2); pantalon (2); papion (2); protecție (2); respect (2); stil (2); ținută (2); veche (2); verde (2); acoperămînt; acoperire; adorat; afacerist; ambiție; aparență; arătos; ascunziș; atitudine; bal; băiat; blană; Botezatu; boțit; boțită; brodat; bună; caldă; catrință; călcat; călcător; cămașă; ceață; clasă; clasic; clasică; cod vestimentar; comod; de corp; corset; decent; demnitate; a descheia; descheiată; disconfort; dulap; dungi; eleganta; extaz; faină; fashion; fierbinte; formal; forță; a fost război...; frig; frumusețe; garderobă; găleată; geacă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
flutură ca pe o undiță, n-am altă soluție decît să mă descurc singur. Cară-te, ieși din cameră în clipa asta, ți le aduc eu, iar el spune, bine, o să aștept în living, și îmi întinde un bilet galben, boțit, ca acelea pe care le găseam uneori în buzunarele lui Amnon, cu scrisul lui dezordonat, care alunecă în jos, ca o listă mîzgălită înainte de-a pleca pe șantieer la săpături, două pulovere, o pereche de blugi și una de
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
de viață capătă câștig de cauză în competiția cu visul. Deși imaginația rămâne luxuriantă și poematică. Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol al necontenitei metamorfoze, al trecerii de la greutate la har. Totul este fluture: "Emisferele cerebrale erau un fluture, boțit și-nghesuit în țeastă, care odată avea s-o sfărâme și să-și întindă aripile triumfător. Femeia și bărbatul închipuiau împreună un fluture tandru și seducător, de-o parte și de alta a umanității noastre virtuale. Binele și răul erau
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Fetite-le-vrăjitoare m-au purtat cu nădejde către el, voiau să ating fiara, botul negru al bestiei să-l sărut în gloria pierzaniei.(...) Eram doar un mercenar femeesc, dar știam îndeajuns, lacoma te vînam așa mort cum erai, vesmîntat în piele boțita, zgîrietor de icoane scuipate cu sfiiciune" (Un anotimp în Rimbaud). Paradigmă cristica astfel tratată înfățișează o pistă a deplețiunii, a golirii de sens pozitiv. În măsura în care poetul consacrat propune un artificiu estetic în raport cu naturalul ontologic al lumii, aci ambiția distrugătoare tinde
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
neluate în seamă. Doar că, uneori, adevărul poartă bonetă cu clopoței... Condiția aceasta, a nebunului care vinde înțelepciune, o "îmbracă" Valentin Iacob, ca pe un costum de arlechin. "Elegiile sadice" apar, din cînd în cînd, ca grimase pe un chip boțit care totuși rămîne cel al unui "Dumnezeu în civil". E, în poezia lui Valentin Iacob, o "meteahnă" de autor de reportaje. Plăcerea de-a se plimba incognito, de-a surprinde lucruri care nu sînt încă definitive, care acum se adună
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
un gînditor democrat care pe nedrept a căzut în dizgrație în anii ‘90, cauza caterisirii publice stînd doar în neînțelegerea adevăratelor intenții pe care rusul le cocea în suflet. Din acest motiv, volumul e o încercare de a îndrepta stofa boțită a imaginii postume a lui Soljenițîn. Analiza lui Mahoney se concentrează cu precădere pe cele două prelegeri pe care scriitorul rus le-a rostit la interval de 15 ani (prima la Universitatea Harvard în 1978 și a doua la Academia
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
figură, ca un năuc beat de propanolol, printre morile de vînt (zefiri lunguieți și musoni rotunzi!). Ce-o fi să fie, numai să pot, din cînd în cînd, dormi un secol! * Strada. Un om mic, „umilit și obidit”, în haine boțite, negre, cu șapca-n cap, avînd într-o mînă un harbuz și-n cealaltă, într-un fel de sacoșă de piele, un cățeluș, tot negru, căruia i se văd doar capul și coada. Omul, nervos, clătinîndu-se ușor. Harbuzul, extrem de verde
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
cercuri fumurii fruntea i se încrețește de gânduri Ar trebui anume să-ți vorbesc ca un copil care și-a încheiat un arest în camera ne-ndurător de strâmtă ar trebui să-ți spun că-mi urăsc lacrimile frunzoase din copilăria boțită nu este nimic altceva decât o pară zemoasă care-și caută pentru totdeauna putrezirea și eu la fel ca fructul mă azvârl într-o gură flămândă îmi trec prin minte tot felul de imagini dar mai ales cea a copilului
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]