176 matches
-
a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă pe Filip în spatele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și nobil - și misterios. Când a fost gata casa noastră, ne-am mutat în ea. Era o casă nouă, cu un balcon lung, care suna ca metalul, nu știu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tremura într-o adiere lină; după aceea, tăcu. În liniște, un glas depărtat începu să cheme. Abia se deslușea, venea ca un freamăt prin codrul des: Măi Orofei, măi!... Tăcu și glasul. Și într-un târziu o secure începu a bocăni undeva, în adâncuri, în bolțile mai răsunătoare după ploaie. Femeia pădurarului ieși cu cofa și se îndepărtă spre fântână. Cumpăna se coborî, apoi se înălță scârțâind. Pe când venea repede spre casă, puțin încovoiată spre stânga, cu cofa în mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moale și trăgănat, se certau ori se tânguiau fără întrerupere. Plângea pentru o rochie, pentru o bluză, pentru o păreche de botine, se certa cu maică-sa Rifca și amândouă porneau tânguiri nesfârșite când Leiba Sanis intra în casă, tăcut, bocănind rar cu cizmele uriașe. La anul nou, la Hamăn, la sărbătorile de toamnă, se veselea cu tot tineretul din jurul ei. Erau uitate năcazurile; glumele, pâcâliturile, cântecele, chefurile aveau o putere neobișnuită; petrecea ca într-o înfrigurare; cu grabă, cu teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de luptă, trebuia să se închidă în sufletul ei, să nu-i știe nimeni taina; singură în întuneric să sufere, până ce se va bucura! Sta întunecată în colțul ei de pat; nici pe jupitor nu-l vedea cum se mișcă bocănind și mormăie amintindu-și de ceea ce-i spusese hahamul; nici glasul tărăgănat al maică-sii nu-l auzea; nu-i trebuia să audă, nici să vadă! Voia să fie singură. Iar după două zile domnul Ion Rusu, picherul, se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai să asculți de mine, ai să te logodești cu feciorul lui Malamet, ori te omor! Nu mă logodesc cu feciorul lui Malamet! strigă deodată Haia, ridicându-și ca-ntr-un fulger ochii spre tatu-său. Privirile lui Sanis scăpărară. Bocăni de două ori, cu cizmele-i pline de sânge, până la sobă, și apucă de lângă piuliță, din ocniță, pilugul greu de alamă. —Eu nu vreau să te alung, nu te blastăm! izbucni el, și crescu nalt, lângă Haia, cu bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
diavol, pe care nu-l știe nici ea singură. Cu aceste vorbe, am ajuns la colibă, subt o salcie veche, ș-am cunoscut pe uncheșul Mitrea. Când își purta trupul nalt și uscat, alcătuit din noduri negre și piele tăbăcită, bocănind cu cizmele de la colibă la vârșele întinse și de la vârșe la vatră, uncheșul Mitrea Pescăruș avea obiceiul să vorbească. Nu singur. Vorbea cu lucrurile, cu sălciile. Îmi revenea acum și mie o parte din frazele - unele destul de nesăbuite - pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știut știu eu; și de spus pot spune, dar mai întâi îmi trebuie ceva. S-a sculat de la foc: — Mă duc s-aduc paharul. S-a dus în colibă și a cotrobăit pe o poliță. —Unde ești? Acilea ești! A bocănit îndărăt, cu cizmele: — Iaca, am adus paharul. Îmi arătă un pahar verde, de o litră. —Ăsta îmi trebuie mie cu vin, și pe urmă spun. —Bine, moș Mitre, paharul se va umple cu vin, precum poftești. Începui a-mi desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voiam ca întâlnirea mea cu acest Aidan să fie singura și unica, și în zilele următoare am fost puțin cu sufletul la gură la fiecare țârâit de telefon și la fiecare nou e-mail, dar nada. Capitolul 6tc "Capitolul 6" Helen bocănea la bătrânul Amstrad, care își avea lăcașul în hol, deasupra căruciorului de stewardesă, astfel că, dacă voiai să trimiți un mail, trebuia să deschizi ușile căruciorului și să stai pe un taburet, cu genunchii înghesuiți în suporturile pentru mâncare. —Cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bună, Anna! Ne vedem duminica viitoare. —Anna, răspunde. Știu că ești acolo. Sunt jos și trebuie să vorbesc cu tine. Era Jacqui. Am înșfăcat telefonul. —Ce e? —Dă-mi drumul. Am apăsat pe butonul de la interfon și am auzit-o bocănind pe scări. După câteva clipe a năvălit înăuntru, cu membrele contorsionate, cu fața tulburată. — A murit cineva? Asta era întotdeauna grija mea principală acum. Asta a făcut-o să se oprească locului. —Hm, nu. S-a schimbat la față. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
antinucleară, de la mână. —La fix. Toată lumea pe poziții, am zis. Ai grijă să nu se ude, am strigat după el. Să nu faci nimic care s-o supere. În mai puțin de un minut, Blythe, neatinsă de strop de apă, bocănea în cizme înalte de piele pe holul acoperit cu parchet, înspre salonul principal unde o așteptam, cu șampania deja turnată în pahare. —Dumnezeule, Anna, ce-i cu toate astea? Elicopterul,... barca asta? Pentru confidențialitate. Nu puteam să-mi asum riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost prima care a coborât din avion. Cu gura uscată de emoție, m-am ținut după semnele care conduceau înspre Sosiri. În ciuda faptului că mergeam atât de repede încât mi se tăiase răsuflarea, drumul a părut să dureze o veșnicie. Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau tot timpul În țărâna potecii și hârșâitul lor se auzea de departe și cu limpezime. În spatele lui nea Mitu, sprijinit cu păroasele labe din față de umerii omului, bocănea din copite dracul cel negru. După ce căruța cu draci care intrase În sat În urmă cu ceva vreme se pierduse către Răsărit, nea Mitu Îl luase la el acasă pe Necuratul prăvălit În șanț și-l curățise, potopindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și năprasnica bărbăție și-o ținea ascunsă Într-o tufă de păr ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața spre Dunăre. Iedul se tolăni și el, apucă un fir de buruiană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa ceva, da’ puteți să-mi spuneți voi cum e, că v-am picurat la amândoi În străchini. Nu vă gâdilă așa, printre dinți, vreun mormoloc?” Până să apuce păcăliții să se ridice, Vieru o și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
singur tu ești În stare arată că tot ceea ce urmează e scris ceva mai târziu. Știu: ești curios să afli de ce și cum am ratat și de astă dată. A venit Foiște, domnule. L-am auzit șchiopătând prin curte și bocănind cu bastonul În poteca de ciment taman când mă pregăteam să ling plicul și să mă reped cu el până la poștă. Mi-a zădărnicit suicidu’, domnule! M-a transformat Într-un ratangiu de suiciduri. Mi-a amânat blânda și liniștita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
genunchi, scurmase țărâna cu fruntea și jelise Îndelung și cu deznădejde. Avea să se bage slugă la o mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul sicriului. Cu mult Înainte, Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare drum pentru apă de băut nu știuse ce și cum să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și apoi om porni spre gârlă, să mai stăm la cislă. Cred că cele cărți le ai acolo la locul știut. --Întocmai, părinte. --Atunci, poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei mele bocănea deja toiagul “Sfântului” coborât din frescă... --Ei? Putem porni? Uite aici niște alune pentru frumoasele din poiană. Mergeam cu pas potolit, respectând puterile slăbite ale bătrânului. “Ce gânduri o avea călugărul în ceea ce o privește pe fata din umbră?” - mi-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și un lup mâncat de oaie”. Vedeam deslușit că a priceput cum gândurile mele hălăduiau pe alte cărări. Nu știam ce să fac, fiindcă simțeam că am roșit până în vârful urechilor. El s-a prefăcut că nu bagă de seamă, bocănind cărarea cu toiagul în ritmul pașilor târșiți. Mă rugam în gând să apară veverițele cât mai repede, pentru a mă scoate din încurcătură. Cele câteva minute trecute până să le zăresc cozile fluturând prin iarba coaptă mi s-au părut
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o fac, dar o mână nevăzută mă ia de bărbie și o voce tainică mă întreabă: „De ce eșt îndărătnic și nu vrei să privești în urmă? Uite!” Întorc privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut să mă dumiresc. Gâfâind de atâta trudă, cu ochii mijiți, în fața mea se oprește o bătrână, care mă scrutează cu o privire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mângâietoare din jurul meu. Uruitul și scrâșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt autobuzul zgâlțâindu-se În momentul În care dăm colțul, dar nu Îmi dau seama Încotro mergem. Abia după un timp, percutez la imaginile binecunoscute din jur și-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce nenorocire, se știe, iar chiparos ai văzut doar la Roma. Bocănești pe pietriș cu Încălțările scorojite, prăfoase, calci apăsat, doar-doar o să le vezi ochii Întorși spre tine, să poți să le spui: Bine v-am găsit! Poftă bună! Numai că ei Își văd Înainte de mâncatul lor, nici nu se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o clipă în alta și tu pierzi timpul. I-ai gătit supa lui preferată? Da sau nu?» Ultima oară mi s-a părut că slăbise. Și era mai agitat ca de obicei. Îl auzeam umblând mereu încolo și-ncoace și bocănind cu bastonul lui de nevăzător. Bunicul tău ere un om îndărătnic. Un catâr, câteodată. Însă un gentleman.” „Un gentleman?” „Întocmai. Curtenitor și corect, trebuie să recunoaștem că așa a fost. Pe la începutul anilor treizeci era bogat, avea o fabrică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și barba. Se fălea că a învățat meseria la Rapaport și râvnea din tot sufletul să-i pice o comandă de încălțăminte nouă, dar era mulțumit și cu reparații, numai să fie și să iasă un ban. Titu îl nimeri bocănind de zor la un pantof de damă. ― Numai două secunde să ai răbdare, domnule Herdelea, zise cizmarul fără să se oprească din lucru. Doar să isprăvesc tocul doamnei Tănăsescu, că se duce diseară la teatru și, uite, așteaptă domnul Tănăsescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]