227 matches
-
a viselor pe care i-o plăsmuia. Îl ajura să uite totul. Stomacul gol, însă, îi distrăgea gândurile. „O, numai de-aș putea lua cu împrumut o oală și un foc,” gemu el în sinea lui. Luându-și cu el bocceaua de paie murdare, vârî capul pe ușa bucătăriei. Mă scuzați, dar mă întreb dacă nu mi-ați putea împrumuta o oală și o sobiță de gătit. Mă gândeam să iau masa. Ajutoarele bucătarului îl priviră fără expresie. — Tu de unde-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
când am vrut să mă ridic nu mă puteam ține pe picioare - parcă erau anchilozate. Părinții mei, sărmanii, și sora mea au reușit să facă rost de spirt medicinal, m-au fricționat și, Încet-Încet, mi-am revenit. Au găsit În bocceaua mea o pereche mai groasă de pantaloni de pijama - și acum Îi văd, În dungi - m-au Îmbrăcat cu ei și am plecat Împreună cu alți oropsiți să traversăm Nistrul, alături de jandarmi și cai. În toiul nopții am ajuns la Moghilev
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vite și ne-au băgat În vagoanele acelea... Țin minte, Între 45 și 50 de persoane Într-un vagon de vite... Deci, vă Închipuiți, fiecare avea bagajele lui și eram foarte Înghesuiți: oamenii În vârstă și bolnavii au stat pe boccelele lor, noi, tinerii, am stat În picioare - n-aveam nici măcar unde să ne așezăm. Pentru ca să ne facem nevoile era o căldare, iar apă nu ne-au dat deloc - o singură dată parcă s-a oprit eșalonul și ne-au dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
E bun și pentru mine, pentru că a venit de ziua păcii! Torgny Lindgren este ales în Academia Suedeză. Visat din nou multă zăpadă și pe René care mă iubea. Exod din Albania în Italia (Brindisi), oameni disperați, cu copii și boccele, în panică. În același timp la TV, imagini din Irak: Saddam a folosit gaz ucigător împotriva rebelilor kurzi din Basra. La Presscentret, cu Andrei (Bart) care-mi povestește că au sosit din România zece femei ca reprezentante ale Frontului național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu roți mari, acoperit cu o perdea neagră, sub care călugării așezaseră deja trupul lui Arrigo. - Suntem aici, frate, zise celălalt, care ținea un mic opaiț. Ce sunt acelea? Întrebă apoi cu uimire, ațintindu-și privirea asupra lăzii și a boccelei. Fără să Îi răspundă, Dante Își depuse Încărcătura pe fundul căruțului, la picioarele mortului. - Urmați-mă. La abația Maddalena. - De acolo venim. Din pricina bătăliei a trebuit să muncim acolo până nu demult, replică celălalt perplex. Priorul Îi smulse opaițul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
podea pălăria și pardesiul lui Greg Osmore. Le înșfăcă și se holbă ca un dement la ele. Apoi le făcu ghem și se năpusti la ușă. Tom se feri prompt din calea lui. George ieși pe palier, aruncă pe jos bocceaua de haine și îi dădu un picior, proiectând-o pe scări. Se întoarse în cameră și se îndreptă spre Diane, ignorându-l pe Tom. Îi spuse: — Stai jos! Așază-te acolo! Îi indică un scaun de la perete, lângă pian. Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o beznă cvasi-totală. Bogdănelu'-Nebunu' chițăie ascuțit, ca un popândău speriat și-și zbiară refrenul: Dă și mie cinci lei! Din exterior, pocnesc două împușcături succesive. O clipă de liniște ... Apoi, către fereastră, vine pe o traiectorie balistică, boltită, o boccea, un obiect rotund, ca o minge de fotbal, care se zdrobește de geamul dublu extradur, cu un troznet de bostan necopt, mânjind sticla cu o pată sângerie, întinsă, în vreme ce alunecă în jos, până sub streașină: Capul, retezat de sub grumaji, al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cântă ea puțin cam tare, căci toți pasagerii se Întoarseră. „Some of us are really born to die.“ Emma Încercă să deschidă fereastra, dar era blocată. Reuși doar să vadă un lung șir de mașini și camioane paralizate pe strada Boccea. Autobuzul Înainta cu o lentoare descurajantă. În douăzeci de minute, abia trecuseră de două semafoare. Tot acest timp pierdut. Viața care trece astfel - un șir fără legătură de momente care nu Înseamnă nimic. Dar imediat ce avea să facă rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sant’Agostino. Antonio aproape fu nevoit să alerge În Încercarea de a se ține pe urmele lui, pe când urca grăbit scările albe și abrupte. La intrare era Întinsă pe jos o refugiată, care le Împiedica accesul cu picioarele și cu bocceaua ei murdară În care dormita o creatură rahitică și căcăcioasă - copilul ei, sau poate nu. O fată cu ochii migdalați și cu părul lung și negru. SUNT SĂRACĂ DIN SARAJEVO AM CINCI COPII NU AM MUNCĂ AJUTAȚIMĂ. Elio Îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceasta. Simțise și el spaima Emmei. Îi văzuse chipul Învinețit. Și pe când conducea Înspre casa mamei ei, nu făcuse altceva decât să verifice neîncetat dacă În oglinda retrovizoare nu se vedea un Fiat Tipo verde care să-i urmărească. Cartierul Boccea devenea din ce În ce mai Întortocheat și, din când În când, se Întorcea spre Emma Întrebând-o: merg Înainte? Aceasta dădea din cap. Farurile albe răscoleau Întunericul din fața mașinii, și o Întreagă lume reală și necunoscută prindea formă În jurul lui. Treceau pe lângă panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi părea că traversează un alt oraș, necunoscut. Roma era nouă - de parcă o vedea pentru prima dată. Își petrecuseră Întreaga seară căutându-i pe copii. Nu-i găsiseră. Și totuși căutarea nu fusese cu totul inutilă. Sasha intră În cartierul Boccea. Farurile luminau o fâșie neagră de asfalt și totul În jur era Întunecat. Copaci, Însemne stradale, câte un camion rătăcit, apăreau și dispăreau de parcă nici n-ar fi existat. Pentru o clipă, pe o pancartă publicitară apăru un copilaș gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau dinspre acolo, în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau încălțați cu botine strânse cu șireturi de piele sau sfoară, pe gheața lucie ca sticla a fluviului ce curgea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În primii ani de căsătorie, pendu lă ri le între casa părintească și casa soțului sunt frecvente. După o cear tă sau o bătaie zdravănă, soția așteaptă momentul prielnic, își încarcă toată zestrea într-un car sau doar într-o boccea și pleacă. Rareori se întâmplă ca tatăl să-și trimită fiica înapoi. Se așteaptă venirea ginerelui pentru a da explicații, pentru a fi dojenit. Frații se erijează, la rândul lor, în apărătorii surorilor, gata oricând să se ia la bătaie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
din graiul popular sau din documente, care pot fi destul de puțin asemănătoare cu formele toponimelor actuale, continuatoarele „bănuite“ ale acestor variante. De exemplu, toponimul Bocșa din județul Caraș-Severin a fost identificat, după cercetări minuțioase, în „persoana toponimică“ a unui fost Boccea (format de la un radical antroponimic Boc) rostit bănățenește Bocśa (și transmis în documente ca Bokcha, Bokchya, Bokcza, Bogsan etc.); Reșița, rostit dialectal Răśița (magh. Resicza, germ. Reschitza) e varianta populară a unei foste forme literare Recița (< sl. Rečica, sau < rom
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ale lui Șefki, în învălmășeala gândurilor, în visele sale treze, reverberează concomitent impulsul spre viață și simțământul zădărniciei. Cea mai rezonantă și somptuoasă imagine a întâlnirii vieții cu nemișcarea o răsfrânge un personaj, Vicie, neguțătoare de aur și nestemate. Din bocceaua ei, destăinuită cu gesturi încetinite, după anume reguli și dichisuri, ies la iveală neprețuite veșminte de mireasă pentu Umurli. Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
al candorii, fata cade în brațele experte ale lui Deliu. Un păcat al vinovăției fără vină, marcând începutul degringoladei. Zvonurile, suspiciunile întețindu-se, adevărul despre Nicola Marulis iese dintr-o dată la iveală. Averea lui, de fost pușcăriaș, încape într-o boccea. O masivă decepție, revărsată în ostilitate și ură, urmează acestor dezvăluiri. Hulit și urgisit, bătrânul se hazardează într-o acțiune de contrabandă și moare împușcat. Dezastrele curg, într-o reacție în lanț. Abandonată de flușturatecul Deliu, Penelopa se sinucide. Distrus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
folosit-o pe post de pernă. Înainte de răsăritul soarelui, tătarul mă trezi spunându-mi: „Trebuie să plecăm”. M-am ridicat somnoros și tot atunci servitorul Îmi arătă că hoții Îmi tăiaseră desaga la unul din capete și scoseseră din ea bocceaua cu cele mai bune haine pe care le aveam. Îmi amintesc că peste noapte auzisem niște capre behăind În apropierea cortului: probabil că hoțul le-a adus acolo pentru a-și duce la Împlinire fapta cu mai multă siguranță. Tătarul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ceea ce am observat cu toții era faptul că mergeam tot în necunoscut și de aci încolo. Se făcuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile”... Și în continuare: “Încolonați, câte patru în rând, plecam din micul port, cu boccelele-n spate, fără cadență, tropăind pe drumul uscat și plin de praf al deltei. Suntem de acum în plină deltă, la Periprava...După o jumătate de oră de mers, colbăiți din cap până-n picioare, la colonie”. La Periprava erau aduși
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Depresiunea Ciuc, vizibilă reședința de județ Miercurea-Ciuc, 20 km sud, biserică ortodoxă pe culme, crucile albe strălucesc la capătul de drumeag din stație, mai departe golul, văile, zid nou de piatră, orologiu, călugărul din tren surîde într-acolo, doi însoțitori, boccelele lui, mănăstire ori schit, pocăință în sac și în cenușă, zi de zi, eră de eră, doar să se mai prindă de noi ceea ce sîntem! rîvna casei Tale mă mistuie, pumn de maci aprinși în linia paralelă, secunda de Bărăgan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
descărcau răniți din trenuri, și-i transporta la spitale. Peronul gării era înțesat de lume, o lume care stătea claie peste grămadă, întinși pe jos, rezemați de pereți, înghesuiți pe bănci în sălile de așteptare, fără lumină, pe valize, pe boccele, care pe unde putea... O mulțime de bărbați, femei și copii, oameni de toate vârstele, moțăind, formau o masă apatică vlăguită de putere și speranță, care aștepta cu resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știa unde... Peste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Hitler de dezastrul războiului iar Regele Mihai a făcut bine că a întors armele. Zvonurile că: „ ..vin rușii!.. vin rușii.. !”, se răspândiseră ca focul... dar, încă nu veneau. Totuși, toți șvabii din Pesac, înspăimântați, într-o noapte cu căruțe și boccele s-au retras cu trupele germane spre Ungaria. Ura dintre nemții localnici, apărută peste noapte, și refugiați se extinse în tot Banatul... devenise fără margini. Septembrie veni cu cer senin și nopți limpezi, cum nu mai fuseseră de multe toamne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Bau-Bau cu chip uman, ca un duh rău care fură copii cu sacul și apoi Îi omoară pentru a se Împărtăși cu sângele lor. Cu formule similare erau amenințați copiii din Ungaria : „Dacă ești rău, o să te ia evreul cu bocceaua”. Imaginea era cu atât mai credibilă cu cât evreul boccegiu (bărbos, Înfășurat În negru și cu un sac În spate) era o realitate cotidiană pe ulițele satelor și târgurilor din această parte a continentului. „Evreul imaginar” se suprapunea perfect „evreului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a plecat în Oltenia, să ne aducă ceva porumb, ca să putem ieși din blestematul an de foamete dat de Dumnezeu. Scoarțe frumoase, țărănești, șervete chinuit cusute, ceasul tatii de argint, puținele inele și inelușe de aur s-au strîns în bocceaua mamei și au plecat să ne aducă salvarea. Nici bine n-a trecut mama muchia dealului, că noi și așteptam revenirea ei, ne și vedeam burticile pline de mămăliga noastră salvatoare. Treceau greu zilele. Tata lucra zi și noapte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu el și căuta un om mai deosebit cu care să intre în vorbă. Pe scaunul învecinat stătea un bărbat îmbrăcat ca un orășean, dar a cărui proveniență era tot satul Crasnaleuca. Era tăcut, serios și plin de damigene, butelci, boccele și bocceluțe. Bătrînul îi căuta privirea cu insistență și, cînd prinde momentul potrivit, intervine cu remarca: Tot de pe la noi, de la părinți, săracii. Moșul privea bagajele îngăduitor și continuă: Mata de-al cui ești? Cam fără chef, orășeanul răspunde mormăit: Al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
singură ramură și mai îngustă ca-n altă parte. Puntea o scândură lată, fără țăietoare (balustradă) și stâlpi de susținere, unea cele două maluri. Fără să ne dăm seama ce facem am pornit-o amândouă pe punte, cu câte o boccea în mână. Doi bărbați, veniți să adune lemnele cărate de apele învolburate, ne-au observat și-au început să strige în gura mare, să se facă auziți: Fetelor, opriți-vă! Nu treceți puntea! O să vă înecați în bulboană! Ne-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]