137 matches
-
sa aventură cu o femeie. Împlinise de curând 16 ani. Ziua era pe sfârșite și o parte din rândurile de porumb, lungi de vreo sute de metri, erau deja recoltate. Odată ajunși la capătul tarlalei, oamenii terminau lucrul, își luau bocceluțele și plecau acasă. Vasile l-a trimis pe Gavrilă la loturile cu floarea soarelui. - Ia sacul acela de acolo, i-a arătat el cu degetul. Mergi de culege frunze. Să fie mai verzi... să mănânce orătăniile alea că ne-au
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
După ce copiii din preajma casei lui Hannah se liniștiră, și fuseseră hrăniți cât de cât, pe când întunericul începea să cuprindă satul și întinderile Deltei, la poarta căsuței apăru un om înalt, ars de soare, cu păr negru, cârlionțat, și cu o bocceluță în mână. - Efraim ! Ai venit ? Aveam grijă să ajungi cu bine acasă ! Vino să te îmbăiezi și să-ți pun ceva de mâncare, zise Hannah, liniștită că i-a ajuns cu bine soțul acasă. - Bine te-am găsit, Hannah ! Copiii
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
tu, dar asta nu-i împiedică pe alde Neica-Nimeni, mai ales dacă este un așa-zis ’’berbant’’ și ’’patronul’’ l-a înconjurat de amantele lui cu fețe tâmpe, să pară stăpânul Universului, deși mâine are toate șansele să-și găsească bocceluța la ușă, căci tâmpiți sunt pe toate drumurile și se cuvin înlocuiți cu alții așișderea. Îmi permit să vorbesc cu detașare despre subiect, pentru că zilele trecute am cunoscut un astfel de exemplar, cu muci la nas și privire de rac
PITICI PE CREIER DE ROMÂN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371550_a_372879]
-
de toamnă, Porniră a se scutura... Covor jilav de frunze frânte Întinse toamna pe alei. Pășeam pe drum tot înainte, Printre castani, stejari și tei. În dreapta mea, pe o băncuță Roasă de timp, sub un stejar, Un bătrânel c-o bocceluță. Pe jos, un ceas de buzunar. Vrând să-l ajut, m-am aplecat De jos ca să îi ridic ceasul. De-abia atunci m-a observat. Să-mi mulțumească-și drese glasul, Întinse mâna tremurândă, Brăzdat-adânc, ca un ogor, Își duse
O DATĂ-N VIAȚĂ de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372940_a_374269]
-
să muncești și să trăiești în Australia? George ROCA: Mulți emigranții și-au părăsit țara natală pentru o viață mai bună. Mulți de frica unui sistem totalitar. Australia este o țară „eminamente” de emingranti. Majoritatea au venit aici cu o bocceluță de haine și cu un sac enorm de vise și speranțe... Majoritatea au rămas pe loc! Aici! Puțini s-au rentors de unde au venit. Înseamnă că s-au acomodat. Și-au construit o viață nouă! Ai fost și mulți care
DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347784_a_349113]
-
copii ai lui, să aibă și el grijă de copilul meu. Dacă acceptă condiția asta, sunt gata să merg la el. Altfel nu intru pe poarta lui. -Bine Floare, am să-i spun. Două seri mai târziu, femeia cu o bocceluță într-o mână, în care pusese cele câteva boarfe mai mult zdrențe ale ei și ale copilului, și cu băiatul de cealaltă mână au intrat pe poarta lui Ion al Chirei. Bărbatul cum a văzut femeia i s-au aprins
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
să-și caute fratele pe câmpul de luptă, după indiciile din vis. Deși nu a primit încuviințarea, ceea ce satisface orice judecată legată de viața în mănăstire, ceva neidentificabil din ființa măicuței o îndemnă să iese de sub ascultare. Și, cu o bocceluță asupra ei, în care aproape instictual puse niște feșe și o sticluță de tinctură de iod aflate în chilia sa pentru accidente “casnice”, ieși pe poarta mănăstirii. În drumul său aproape nedefinit, își încropi reperele călăuzitoare, după elementele spațiale din
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
putut să-l eviți. Fiecare om are dreptul la fericire. Să poată fi o persoană veselă și mai ales liberă. Dar știu toți să-și gestioneze așa cum trebuie aceste drepturi? - Ai dreptate. Se zice că te naști cu o mică bocceluță, al cărui conținut tot crește pe timp ce înaintezi în viață. Tot aduni în ea ca o furnică ce se pregătește de iernat, lucruri pe care crezi că-ți vor fi necesare și când devin prea multe, îți vine greu
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
cu moartea. Pe vremea aceea, înaintea celui de-al doilea război mondial, moralitatea era la mare preț și valorile încă nu se pierduseră. Fără să dea prea mare importanță rușinii și oprobriului cu care își murdărise renumele, Ioana își luase bocceluța cu câteva zdrențe pe care le avea și plecase în lume să-și câștige existența. Nu lăsa pe nimeni în urmă care să-i plângă exilul. Din familia sa mai existau vreo două mătuși din partea mamei, care o renegaseră de când
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
lungă așteptare până la apariția volumului colectiv Uneori zborul (1974). Prima carte, placheta de versuri Maria, îi apare în 1975. Încă de la început, atât universul tematic (iubirea și singurătatea), cât și limbajul ca atare sunt deplin constituite. Volumele ce au urmat, Bocceluța cu plăpânde (1977), Roxana, Roxana, Roxana (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Ețetera (1979), Cântece ștrengărești (1981) etc., favorabil întâmpinate de critică, reiau, într-o perpetuă și nu lipsită de riscuri autorecuperare, aceleași motive în formule poetice cvasiidentice: suferința erotică
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
de fluier și de zeu // Zadarnic câte un spectru suspină lângă geam / Căci ospitalitate nicicâtă nu mai am. [...] Vai! cătră ce tărâmuri de stupi să le îndemn / Acuma, când sunt țeapăn ca un fetiș de lemn!?” SCRIERI: Maria, Timișoara, 1975; Bocceluța cu plăpânde, București, 1977; Roxana, Roxana, Roxana, București, 1978; Ețetera, Timișoara, 1979; Cântece strengărești, București, 1981; Cuibușorul nostru de nicicând, Timișoara, 1982; Ultimul exemplar, București, 1987; Tereremul ocarinei, Timișoara, 1995; Vreo carte, Timișoara, 1995; Poeme de cinci stele, Cluj-Napoca, 2002
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
păsările mai ciuguleau și ele din acestea dar duceau pe aripi și în cioc și spre alte zări, ca să prindă viață stratul cel verde, mângâierea pământului. Oamenii care cutreierau lumea în căutarea unei țări mai bune, duceau și ei în bocceluțe, o bucată din pământul strămoșesc, cu semințe de iarbă și le semănau în locurile unde le dădea Domnul un cămin și un loc de muncă. Și așa a ajuns iarba unul dintre cele mai răspândite elemente pe globul pământesc. Unde
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
care scrie: CREUZETUL ȘCOLII DE ENGLEZĂ FORD. Începe o melodie din folclorul european. Deodată pe pasarelă apare o siluetă. Îmbrăcat cu un costum balcanic format din vestă, pantaloni bufanți și cizme Înalte de piele, emigrantul Își duce avutul Într-o bocceluță, la capătul unui toiag. Se uită În jur cu teamă, apoi coboară În creuzet. ― Ce propagandă, bombăne Zizmo În scaunul lui. Lina Îl șușuie. Acum În creuzet coboară SIRIA. Apoi ITALIA. POLONIA. NORVEGIA. PALESTINA. Și, În cele din urmă, GRECIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cerul era acoperit cu totul de nori plumburii. Chinezii făceau zarvă mare zicând că se putea ca furtuna să ne prindă în vârtejul ei în apropiere de insulele Shichitō. Eu m-am pregătit pentru orice împrejurare. Mi-am făcut o bocceluță cu lucrurile de care aveam neapărată trebuință: Sfântul Breviar, aceste însemnări, pâinea și vinul pentru slujbe. De acestea nu mă puteam despărți cu nici un chip. După-amiază marea a început să se zbuciume și mai tare, astfel încât chinezii s-au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un târziu m-am hotărât să cobor la țărm și le-am dat de știre chinezilor despre acest lucru. Jonca nostru începu să se îndrepte încet-încet către doc, iar eu cu bocceluța mea (unde aveam lucrurile de care în după-amiaza furtunii mi-am zis că nu mă pot despărți cu nici un chip) am pășit pe marginea joncii. În clipa aceea din umbra promotoriului de la răsărit se ivi pe neașteptate un vas. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din umbra promotoriului de la răsărit se ivi pe neașteptate un vas. Pe flamură avea pictat blazonul seniorului acestor locuri, iar înăuntru se zăreau doi slujbași cu privirile ațintite înspre noi. Cunoșteau dinainte mișcările noastre. Mi-am aruncat repede în apă bocceluța cu Sfântul Breviar, cu pâinea și vinul pe care nu trebuiau să le găsească. Am să le spun că suntem negustori în drum spre Bōnotsu, dar că jonca noastră naufragiase și plutise până aici. „Acum vasul lor se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Vuitton Staniforth. A fost un moment minunat. —Pot s-o văd? a întrebat Joey. Nu încă. Dă-i-o Annei, i-a poruncit Jacqui. Las-o pe Anna s-o ia în brațe. Mi s-a pus în brațe o bocceluță care mieuna cu fața congestionată, o nouă făptură. O nouă viață. Degețelele ei minuscule de păpușă s-au întins spre mine și, în sufletul meu, s-a topit ultima fărâmă de amărăciune față de Aidan și am recunoscut sentimentul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe (fineturi rărite de timp, hăinuțe din barchet cadrilat, rămase mici, șosete , rochițe decolorate etc). În schimbul lor primeam păpușa stranie cu ochii de sticlă care nu-mi devenea niciodată prietenă, pentru că mă privea ciudat cu ochii ei morți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a fugit, împreună cu nevastă-sa, încă de ieri dimineață cu noaptea-n cap, îndată ce a văzut focul de la Ruginoasa. De frică nici n-au cutezat s-o apuce pe drum, ci prin grădini și peste câmp, fiecare cu câte o bocceluță în spinare. Vreo doi oameni i-au întîlnit, dar i-au lăsat dracului, că prea erau speriați. În casă rămăsese numai o toantă de slujnică să păzească averea ce și-o încherbălise Bîrzotescu de când a fost mutat aici goluț și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuma, că ți-e frică de noi, dar mâine ai să zici c-ai uitat! reluă țăranul. Nu ne mai înșeli tălică pe noi, don' colonel! Că te-am păscut noi, slavă Domnului!... Dar să faci bine să-ți strângi bocceluțele și să te duci de aici, că noi nu te mai răbdăm și nu mai răbdăm picior de boier pe pământurile noastre, iacă! ― Unde să mă duc, Ioane? întrebă bătrânul cu candoare. ― De unde ai venit, dom'le colonel! zise Ion
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puternice îmi va spune și mie că am huzurit o viață întreagă, așa că n-am decît să-mi vînd casa acum și să dorm sub podurile Dîmboviței, căci în viață greșelile se plătesc. Mă și văd întrebînd, umil și cu bocceluța în spinare : „Cu ce-am greșit, săracu’ de mine ?”. Tot acești domni se uită de sus la săracii înglodați în marasmul creditelor : „Dacă n-au cultură economică, ce să le fac ?”. Deci, dacă am crezut în oferta băncilor, trebuie să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
strângă de pân casă tot ce găsea : bucățele de pâine, și petice, și hârtiuțe, și dopuri de sticle, și scobitori... Ce nici nu ți-ar fi trecut pân cap, ea aduna și strângea într-o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem că s-a sclerozat, se plângea amintita Ivona. Sunt necăjită, vaaai, ce an îngrozitor, sunt unii ani care încep prost și tot așa o duci, din necaz în necaz... Chipurile se văita că plecase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mi-e teamă în starea ei să nu facă vreun gest necugetat... Să nu lase apa deschisă, să nu dea foc, să nu plece de acasă... Asta cel mai des mi se plângea când da pân vreun colț de bocceluța babii. Și-ntr-o zi, chiar așa a fost. Într-o zi, madam Ioaniu chiar că a dispărut. A venit ei acasă și-a găsit ușa dată de pereți. Atâta noroc ce-a avut cu Cristidoaia, c-aia cum își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Că ce mai știa ea că trăia atunci când sta în fotoliu, pe mușama ? ! Atunci degeaba o mai întrebam : — ...Io sunt, ce, nu mă cunoașteți ? Că madam Ioaniu se holba la mine și tăcea. De nimic nu mai avea habar, da bocceluța ei tot și-o știa. Și ușa tot o pândea, doar-doar o uita-o careva deschisă. Și când nu te așteptai, odată te pomeneai cu ea că dispare. Și Ivona, iar cu telefoanele, și iar bate străzile și întreabă-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]