137 matches
-
fost arestat de două ori. Prima dată a fost în 4 noiembrie 1956 împreună cu tata. Au venit la ora nouă și pân’ la doișpe și ceva au făcut percheziția, după care i-au spus la mama să facă câte-o bocceluță la fiecare, ne-o pus în câte-o mașină, separat, că erau patru mașini în fața casei, și ne-a dus la Securitate... Cum a decurs ancheta la Securitate? Domnule, știți ce-i interesant? Mie mi s-a părut groaznic. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că-i grav. Mai stau puțin și-ntr-o noapte îl aduce pe unu’ Popescu Pasărea. ăsta era un preot, legionar notoriu... Și ăsta făcuse închisoare săracul, și Canalul, și-n timpul lui Antonescu... Pe ăsta l-a luat cu bocceluța cu rufe spălate... Și le desface, și le scutură, și-ncepe să le pună pe capul patului. Domnule, n-ai voie! Dă-i mă în pizda mă-sii! Cum n-am voie, domne’?! Păi mie îmi spui! Vine gardianu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Nouă este în plin avânt Altă versiune demnă de toată încrederea Într-o altă versiune demnă de toată încrederea, Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției Republicii Vandana de Nord a fost ridicat încă pe vremea lui Raufenberg, filipinezul venit cu o bocceluță pe mare și a ajuns părintele națiunii, primul rege vandan. Inițial clădirea a fost construită din lemn pe un brâu din piatră adusă tocmai de la bosniaci. Fiind conceput ca o cetate ca un castru roman, după cum afirmă J. M. Rabendock
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
lungă așteptare până la apariția volumului colectiv Uneori zborul (1974). Prima carte, placheta de versuri Maria, îi apare în 1975. Încă de la început, atât universul tematic (iubirea și singurătatea), cât și limbajul ca atare sunt deplin constituite. Volumele ce au urmat, Bocceluța cu plăpânde (1977), Roxana, Roxana, Roxana (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Ețetera (1979), Cântece ștrengărești (1981) etc., favorabil întâmpinate de critică, reiau, într-o perpetuă și nu lipsită de riscuri autorecuperare, aceleași motive în formule poetice cvasiidentice: suferința erotică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
de fluier și de zeu // Zadarnic câte un spectru suspină lângă geam / Căci ospitalitate nicicâtă nu mai am. [...] Vai! cătră ce tărâmuri de stupi să le îndemn / Acuma, când sunt țeapăn ca un fetiș de lemn!?” SCRIERI: Maria, Timișoara, 1975; Bocceluța cu plăpânde, București, 1977; Roxana, Roxana, Roxana, București, 1978; Ețetera, Timișoara, 1979; Cântece strengărești, București, 1981; Cuibușorul nostru de nicicând, Timișoara, 1982; Ultimul exemplar, București, 1987; Tereremul ocarinei, Timișoara, 1995; Vreo carte, Timișoara, 1995; Poeme de cinci stele, Cluj-Napoca, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
și căuta un om mai deosebit cu care să intre în vorbă. Pe scaunul învecinat stătea un bărbat îmbrăcat ca un orășean, dar a cărui proveniență era tot satul Crasnaleuca. Era tăcut, serios și plin de damigene, butelci, boccele și bocceluțe. Bătrînul îi căuta privirea cu insistență și, cînd prinde momentul potrivit, intervine cu remarca: Tot de pe la noi, de la părinți, săracii. Moșul privea bagajele îngăduitor și continuă: Mata de-al cui ești? Cam fără chef, orășeanul răspunde mormăit: Al lui Cătărău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
această haită de indivizi dubioși care mișună permanent în preajma mea când merg pe stradă ? Ce vor de la mine? Mergeam pe stradă, aud pași repezi care se apropie în urma mea, văd un individ zglobiu cam la 60 de ani pipăind o bocceluță în mână și îi fac loc să treacă. Mă uit după el, după vreo zece pași umblă din nou la bocceluță și întoarce brusc privirea să vadă ce fac. Mă iau după el să văd ce face, acesta traversează repede
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
aud pași repezi care se apropie în urma mea, văd un individ zglobiu cam la 60 de ani pipăind o bocceluță în mână și îi fac loc să treacă. Mă uit după el, după vreo zece pași umblă din nou la bocceluță și întoarce brusc privirea să vadă ce fac. Mă iau după el să văd ce face, acesta traversează repede strada și în circa 50 de metri întoarce capul de trei ori spre mine, să vadă dacă îl urmăresc. Aș putea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Țamblac, "sol și unchi al său", la 8 mai 1477, în fața Senatului Veneției ( câteva luni după înfrângerea Moldovei de către turci la Valea Albă 26 iunie 1476). 14 Un hodorog viteaz Un lung șir de omenire, femei, bătrâni, copii care cu bocceluța la spinare, care cu căruciorul vârfuit -, a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râde și-l îmboldește: Nea Dumitre! Nu te lăsa!... Tacă-ți gura! îl bruftuiește Savastița. Ce te bagi?! Savastiță, draga me... o înduplecă cu binișorul. Zău așa, înțelege și tu... Trebuie! Nu-l putem lăsa singur. Câțiva târgoveți, fiecare cu bocceluța sa, s-au oprit să caște gura la ciorovăială. Oameni buni! îi ia Savastița, martori: Uitați-vă la el, hodorogu', viteazu' vitejilor, rezbel îi trebuie?! Abia-și trage bășinile de prăpădit ce-i. Cât îi nopticica de mare, se vaicăre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
priviți diletantismul în actul de creație artistică? Vă referiți, desigur, la diletantismul care "împănează" creația literară cultă. Nici măcar nu-l privesc. Îmi repugnă. Vă dau cuvântul de onoare că, la douăzeci de ani, dețineam un bagaj estetic net superior față de bocceluța oricăruia dintre actualii debutanți. Întregul câmp magnetic al poeziei mele e traversat în toate sensurile de curenții electrici ai teoriei. Eu am trecut nu "pe lângă" școli și curente poetice și nu doar prin cărămidăriile lor, ci chiar prin turnurile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
generoasă. i-am zis „sărut mâna”, i-am spus că-s fata lui Vasile Gorea și că am venit să mă angajez la Fabrica Țesătura, dar n-am unde sta. Fără a sta mult la discuții, femeia mi a luat bocceluța din mână și m-a invitat în casă la ea. mi a vorbit de cei doi copii ai ei că sunt căsătoriți, stau la casa lor, dar ei bătrânii, dintrăo singură pensie, o duc așa și așa. Adică, destul de greu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
vâjâitul era mai slab. La un moment dat, a dispărut de tot. 29 În țara aspră a minunilor Lac, Kondō Masaomi, dresuri Ne-am înfășurat lucrurile în niște cămăși de rezervă ca să nu se ude în timp ce înotam. Ne-am pus bocceluțele pe cap și încercam să le ținem în stare de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar n-aveam timp de râs. Ca să nu-mi fie prea greu, am lăsat acolo tot ce nu-mi trebuia, inclusiv rezervele de mâncare și sticluța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de râs. Ca să nu-mi fie prea greu, am lăsat acolo tot ce nu-mi trebuia, inclusiv rezervele de mâncare și sticluța cu whisky. Am luat doar lanterna, puloverul, ghetele, portofelul, cuțitul și dispozitivul de ținere la distanță a Întunegrilor. Bocceluța ei era la fel de grea ca și a mea. Aveți grijă! strigă Profesorul. La lumina palidă a lanternei mi s-a părut mult mai bătrân decât prima oară. Pielea îi era zbârcită, părul ca un tufiș crescut într-un loc neașteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și-mi mâncau picioarele. Întunericul provoacă tot felul de spaime. Știam foarte bine lucrul acesta. — Nu sunt nici lipitori? — Știu eu? Or fi. Ne legasem cu funia unul de altul și înotam împreună, având grijă să nu ni se ude bocceluțele pe care le purtam pe cap. Ne ghidam după lumina pe care o mișca Profesorul la suprafața apei. Am ocolit turnul și am ajuns în spatele lui. Lumina cea palidă străpungea întunericul, iar suprafața apei era de un galben deschis. — Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
direcția aceea, spuse fata. Pe unde ne indică lumina. Eu înotam înainte, ea venea în urma mea. Mâinile noastre băteau apa alternativ. Mă mai opream din când în când ca să mă asigur că sunt pe drumul cel bun. — Fii atent la bocceluță, spuse fata. Dispozitivul de îndepărtare a Întunegrilor nu mai e bun de nimic dacă se umezește. Stai liniștită! Adevărul e însă că nu-mi era deloc ușor. Uneori nu mai distingeam clar nici suprafața apei în bezna aceea îngrozitoare. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că Orfeu a trebuit să treacă râul Styx pentru a ajunge pe tărâmul morților. Lumea asta e plină de religii și mituri, dar când e vorba de moarte, toate seamănă între ele. Orfeu a traversat râul Styx, dar nu cu bocceluță pe cap. Vechii greci au fost mult mai deștepți decât mine. Începuse să mă supere și rana, dar nu voiam s-o bag în seamă. Nu-mi ajuta la nimic. Oricum, nu era o rană mortală, chiar dacă se deschisese iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la cincizeci de centimetri de la suprafața apei. — N-o fi fost acoperită de apă? — Nici vorbă. Suprafața apei e mereu aceeași. Nu știu de ce, dar așa e. Diferența e de cel mult cinci centimetri. Am scos cu grijă lanterna din bocceluță, am încercat să-mi mențin echilibrul și am luminat porțiunea de stâncă aflată la vreo cincizeci de centimetri mai sus. A trecut ceva timp până mi s-au obișnuit ochii cu lumina aceea gălbuie. — Se pare că nu e nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am luat lanterna din mână și am tras-o și pe ea sus. Ne-am așezat în fața grotei. Tremuram de frig. Mi se udaseră pantalonii și cămașa. Aveam senzația că înotasem într-un pahar uriaș cu apă diluată. Am coborât bocceluțele și ne-am schimbat. I-am dat ei puloverul meu. Mi-am aruncat cămașa și haina care erau ude, dar nu mă gândisem să-mi iau și pantaloni de schimb, așa că n-am avut încotro. De la brâu în jos am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acum în centrul atenției. - Ei, ce mai centru! - Nu fi modest! Ai toate calitățile pentru a fi în centrul atenției. Kikuji dădu din mână, încercând să spună că ar fi preferat un loc mai puțin vizibil de la intrare. Tânăra cu bocceluța pe care era brodat modelul celor o mie de cocori ajunsese lângă Kikuji și își înfășura șosetele cu care venise în picioare. Se ridică repede ca să-i facă loc lui Kikuji să treacă. Intră în camera de-alături. Acolo zăceau
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
a împlinit 30 de ani, a depășit chiar această vîrstă grea și scrie mai degrabă despre un prezent înghețat, lăsînd cumva în urmă deopotrivă reveriile și amintirile, imaginile vechi și imaginile construite: "Cîndva mi se părea ușor să-mi iau bocceluța și să plec. Un gest de rezervă totdeauna amînat. Pînă cînd am devenit un balot plin de haine vechi, amintiri răzlețe și tot felul de texte. Abia mai reușeam să-mi păstrez echilibrul. Și - ca și cum asta n-ar fi fost
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
dat, că a consumat droguri ușoare într-un local din Amsterdam alături de soțul mezinei președintelui. Pentru a evita să dea nas în nas cu Vica, Eba a luat o decizie care i-a năucit pe organizatorii concursului: și-a luat bocceluța și a plecat acasă. "Ori eu, ori ea! Nu pot să particip la o emisiune alături de o persoană care, în trecut, a încercat să târască într-un scandal legat de droguri și de substanțe halucinogene numele soțului meu. M-am
Eba, scandal de proporții pe scena mondenă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37207_a_38532]
-
clocitoare" nu li se oferă, în continuare, nici o șansă?... În virtutea aceluiași reflex comparativ, trebuie spus că nu am văzut la Karlovy Vary nici un cîine vagabond, nici un cerșetor și nici un copil al străzii. Singurii copii ai străzii erau cinefilii frenetici, cu bocceluța în spinare... De semnalat că numai un sfert din bugetul acestui festival internațional, înțeles ca o veritabilă carte de vizită a Cehiei, provine din fondurile de stat (Ministerul Culturii). Președintele festivalului, Jiri Bartoska, un actor de mare popularitate în Cehia
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
nu are bani să-și cumpere ziarul în care i s-a publicat prima povestire și ziaristul din Cartagena de Indias care doarme pe băncile din parc, mănâncă cel mult o dată pe zi și a cărui singură avere este o bocceluță cu un schimb de haine și o servietă - șterpelită în timpul luptelor de stradă din 9 aprilie 1948 - cu manuscrisele originale, își acceptă senin condiția. Totuși nu este într-atât de sărac încât să nu aibă prieteni. Prietenii îl formează. José
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
femei! Nina HABIAS (1892-1943?) * * * Și tu Doamne ajuns-ai comisar militar Mi-ai trimis un muștiuc din pai de grâu Tu ești unicul neîmbrăcat de mine Mare stat major redingotă micuță Tu mai să fi șmecherit ca politrucul Huiduind o bocceluță de scuipat Doamne primește pe gratis O extracție din glandele seminale. (1921) Ivan GRUZINOV (1893-1942) EVANTAIUL ZEIȚEI VENUS Vinețiile vene vernale. Lumina lăstărește iarbă neagră. Se ofilește ceara amintirilor, Altfel vârtejul trâmba-și leagă. Din nou naiv e visul-veste: Seara
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]