985 matches
-
mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. Când scriu creionu-mi cântă între dește sunt cele trei - cu care mă închin... BOCET LA CERURI chiar ceasul e bătrân de-atâta timp. iubito, numai noi mai suntem tineri și auzim un bocet din Olimp când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri. pe poză lumii pașii nu s-au șters, nici visele ce le-am urzit integre. pe fiecare val am pus un vers în panoplia Mării mele Negre. acolo, pe la TUZLA, e
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Stolojan, iar Gabriela Vrânceanu Firea, moderatoarea emisiunii, era de vreo câteva minute căzută sub masă, de râs? De plâns? - nu mi-am dat seama, fiindcă dinspre acea... acel... fluture, am auzit un fel de parodie după Coșbuc, recitată ca un bocet sfâșietor: Iluzii mari, de-orgolii pline, Te-au rătăcit pe căi străine; Da' vină, Stolo, înapoi, Că vii la bine! Că noi trăim urgii și ploi De când te-ai dus de lângă noi! La orișice caz, dragii miei, eram atât de
Oniricul în gândirea haralampyani by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10111_a_11436]
-
de a asigura o rîma, asocierea anilor de război cu rece devine în inscripțiile funerare citate un clișeu stabil. Evident, aceasta explicație ar trebui verificată, măcar prin confruntare cu alte texte populare, mai ales cu jurnale orale, cîntece de cătănie, bocete. Într-o interesantă culegere de "Cîntece populare-scrisori din timpul războiului din 1916-1918", alcătuită de Mihai Costăchescu, publicată de G.Ivănescu și V. Șerban în seria Folclor din Moldova, I, EPL, 1969 - nu apare nici o referire la vreun "război rece"; totuși
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
poveste pentru morți./ Ce muzică-i în țăcănitul/ clapelor de calculator,/ în ritmul rappului, obsesia/ zilei până în noapte/ și noaptea până în zori" - Poezia se ascunde în țărâna), teama de un destin numeric ("strivit de mii de cuvinte sub cer,/ în bocetul planetelor încrucișate/ pier" - Pietonii), nostalgia nocturnului romantic ("Tace în mine noaptea la fericită/ oră când nu mă mai cunosc/ Doar ghemuri de-ntuneric salța/ pe podele dar nu spre lumină./ Lăstuni cu zori în ghiare să/ mai aștepte încă/ un
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
cu lumea în care trăiește. Fără a dezerta din condiția sa de artist, adică de lucrător activ pe șantierele bunurilor simbolice, dar și fără compromisuri morale sau concesii de altă natură, Bochiș a preferat acțiunea lucidă și implicarea nemijlocită, atît bocetului de tranziție cît și tînguirilor pe ruina artistului - demiurg de altădată. Faptul că în creația propriu-zisă este fantast și visător, că în meditațiile implicite asupra artei este uneori relativist, iar alteori de-a dreptul măcinat de îndoieli, nu-l împiedică
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
bubele în mătănii". Sub comunism, desigur că Arghezi n-a mai suflat o vorbă despre "voievodul culturii", căruia părea să-i poarte o devoțiune eternă, dar n-a ales nici tăcerea, scriind, între multe alte texte conjuncturale, un extrem de stînjenitor "bocet" la dispariția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nu ne împingem maliția pînă la a ne imagina cum s-ar fi comportat mult-adaptabilul bard, dacă ar mai fi trăit, sub cîrmacii următori, care au avut grijă a-i eclipsă (într-un caz chiar
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
bărbații umblau fără rost pe ulițele satului sau chiar pășind peste troienele cît gardul, înghețate, întrebîndu- se ce e de făcut în situația dată. Nimeni nu știa și asta adîncea și mai tare panica, prin mai toate curțile se auzeau bocete și înjurături, zbierete de animale uitate neadăpate și nehrănite. Zăpada înghețată scîrțîia. În acest vacarm nu putea trece neobservat faptul că a apărut în sat o mașină neagră a miliției, care claxona de mama focului ca să atenționeze pe cei care
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Răducanu. Dar această fluiditate poate înșela la prima vedere, căci ideile sunt de adâncime: de la căutarea lui Adonai în Alegorie, unul dintre numele date lui Dumnezeu, nenumit niciodată direct în mozaism, până la supliciul lui Ioan Vodă sfâșiat de cămile, în Bocetul lui Ioan Vodă, Armanul, sau în visul-coșmar al ciobanului mioritic, în Alei! Miriam Răducanu a prins foarte bine tocmai acest balans între patetic și jucăuș. A și intercalat între celelalte poezii, ca un laitmotiv, poezia Spiridușul somnului, sprințară, care atenuează
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
dea interviuri în care promitea o medalie de aur! Culmea culmilor, ajunge până în faza încălzirii pentru competiția finală! Dar, lovitură de teatru: fără prea multe menajamente, într-un stil neîntâlnit pe Dâmbovița, organizatorii o invită să părăsească stadionul! Urmează obișnuitele bocete, sudalmele la adresa organizatorilor, a Vestului lipsit de suflet (iarăși sufletul!), pumnii ridicați amenințător spre forurile internaționale, declarațiile patetice. Ion Țiriac, vulpoi bătrân, "miroase șobolanul", cum se spune, și îndrugă ceva ambiguu despre necomunicarea între țară și Australia, nevoind, în mod
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
conține incredibilele rînduri (deloc ironice!) "Era, la dreapta zeului (i.e. Nichita Stănescu - n.C.I.), inspiratoarea, muza, personajul care guverna istoria personală a marelui scriitor." - iar din Jurnalul suedez e selectată reacția la moartea Zeului și comentată astfel: Este aici unul dintre bocetele cele mai frumoase ale literaturii române. Jurnalul suedez este, în întregul său, un legămînt de sărăcie, castitate și supunere - un gest de femeie care se supune, cu mîndrie, Eroului pe care îl divinizează. în fond, Gabriela Melinescu își asumă condiția
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
sau de vultur, lăsând puțin corpul în jos, între umeri... Octavia, după ce alergă cu ghiozdanul ei de școală săltându-i în spate, se oprește, se așează pe ulița pavată cu pietroaie colțuroase de râu și se apucă să bocească, un bocet nemaiauzit, inventat de ea... Pe veterinar îl va chema Coriolan Idrea. Și chiar așa îl va recomanda bătrânul B., primarul satului: ,,Domnul Idrea Coriolan, veterinar și zoolog de valoare..." ...Căpitanul R., fost cavalerist, fost amant al moșieriței Păvăloaia rămasă văduvă
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
ceri Mă-ndemni să fac din lut ziua de ieri: Plămadă din făina clipelor Dospită sub ștergarul palmelor. Mă-ndemni să iau din orele de ieri: Bobii de tihnă să-i arunc, îmi ceri. Neghina s-o adun încet, cu bocet, Când pun iertare gândului pe creștet. Ca să mă ierți, mă-ndemni, și iar îmi ceri S-adorm în lunca grijilor lumești Eu, bob rămas, ce n-a-ncolțit nici ieri Când așternut-ai brazde-mpărătești. Din foi de multicel își face coajă Mai
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
concret și adevărat prin clonările umane de mult intrate în obișnuință... își vor petrece revelionul pe ultimul corp ceresc confortabil amenajat?... Filme greu de deslușit și îmbătrînite de pe la 1999 vor arăta cetățenilor de la 2755 ceremoniile religioase primitive cu prapuri și bocete, ca mulțimea adorînd oasele sfintei Paraschiva?... Adio, Moșule bun și cu barbă! Adio, îngeri, arhangheli, demoni! Mileniul vostru expiră... Doar Poetul mai veghează: De-atîtea nopți aud plouînd, Aud materia plîngînd... Sunt singur, și mă duce-un gînd Spre locuințele lacustre
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
lacrimile sunt rudele lichide ale urletelor și strigătelor, așa încât, atunci când plânge și țipă, victima se descarcă și semnalizează în două moduri. Alteori, oricât ar încerca supliciatul să-și camufleze lacrimile, acestea curg șuvoi, alcătuind mai degrabă o rugăciune, decât un bocet. Legați între ei prin acest limbaj lichid al chipului, supliciații sunt niște "camarazi ai plânsului" și niște "rude în lacrimă". Unele victime ajung la capătul durerii: plâng și urlă până la refuz, până când vocea dispare și lacrimile seacă. Trupul lor și-
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Vai, turmele mele de vise-s pe moarte Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O
MIORIȚA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382783_a_384112]
-
femeia de serviciu bătrână care face curat și aduce în pauze sandviciuri, bocește în gura mare pleznindu-și palmele una de alta, ritmic, zbierând: Și-acum ce ne facem... fără el... ce ne facem noi... acuuuuu (în loc de cuvintele religioase sau închinări, bocetul e el însuși cenzurat, strict laic, în timp ce ceilalți, femeile simple mai ales, suspină cu batistele la nas). * Fundal lucru: Fantezia în re minor de Mozart... Rasti-Rousti! Forța este lege, formula lui Ghinghis-Han. Aeternitas - lumea spirituală. Saeculum - lumea temporală... Secularizarea conștiințelor
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
și fiecare erou este unul puternic, impunător, greu de uitat. Câte un cuvânt despre fiecare din cele 10 povestiri - ca 10 tablouri dintr-o geometrie variabilă - care alcătuiesc un posibil decalog de inimă și cuget nu doar pentru autor. 1. Bocetul din caseta de argint. O amplă desfășurare de întâmplări (convingătoare) și mijloace artistice (și ele convingătoare) în jurul unui personaj cu destin tragic. O posibilă nuvelă. 2. Centrul lumii. Fascinația copilului în clipa conștiinței de sine și a locului în care
Povestiri cu sens deplin. In: Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_368]
-
și un act de curaj, iar când bărbații tineri părăseau cartierul, muzica răsuna în dreptul caselor lor, steagul Turciei fiindu-i înmânat ultimului recrut. Si toți tinerii, cu inimile lor de lei neînfricați, țipau și săreau și dansau cât să acopere bocetele femeilor”. Traducerea lui Marius-Adrian Hazaparu, la rândul ei nuanțată și bogată, e pe măsura acestei povești în care, până la urmă, amintirile par presimțiri ale destinului.
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
Mihu Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului CLAUSTROFOBIE Cătușă de-ntuneric îmi țintuiește glezna Încorsetându-mi ziua în noaptea abisală Și nici măcar vreun licăr nu-mi luminează bezna, Doar mă transformă-n rugă, în bocet de vestală... Suspin și-amărăciune îmi gâtuie cântarea Iar bolta se despică și lacrimile-și toarnă Pe piept, pe tâmpla-mi ninsă și-nnegurează zarea Cernită și-nnorată cu fumul de pe hoarnă. Și colivia rece în care-mi doarme zborul
CLAUSTROFOBIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381646_a_382975]
-
-l înfășor Să pot trece mai ușor Și prin nori și prin furtună Și prin dragoste nebună. Versul cu plânsul e frate Iar izvoarele sărate Care cad peste cuvânt Sunt lăcate pe mormânt Ce-n lăuntru-ți se prăvale Într-un bocet de cavale. Iar când lacrima o-mbraci În mireasma de copaci, În culori din buburuze Și-n zâmbet în colț de buze Viața nu-și mai are rostul, Un străjer în avanpostul Lumilor fără hotar Și pe-al cerului altar
UN STRĂJER ÎN AVANPOST de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381653_a_382982]
-
din junglă, ce sfâșie-o gazelă, Din trupul meu de lut, vegheat de-o imortelă. Și am pornit la drum, urcată-n Carul Mare Dorind s-ajung la stele, să îmi găsesc scăpare Din brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii, Din bocet nerostit, din strigătul iubirii. Am dat în drumul meu întâi peste luceafăr Și m-am topit de dragu-i văzând că încă-i teafăr Și-mi murmură cu jale și cu un zâmbet trist Că va mai sta pe-acolo, cât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
lei flămânzi din junglă, ce sfâșie-o gazelă,Din trupul meu de lut, vegheat de-o imortelă.Și am pornit la drum, urcată-n Carul MareDorind s-ajung la stele, să îmi găsesc scăpareDin brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii,Din bocet nerostit, din strigătul iubirii.Am dat în drumul meu întâi peste luceafărși m-am topit de dragu-i văzând că încă-i teafărși-mi murmură cu jale și cu un zâmbet tristCă va mai sta pe-acolo, cât și eu mai exist
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
din ce in ce mai subtil: „Ce aud?” " (Maria Balabas) Ce se aude? Sunete folclorice vechi înregistrate de Constantin Brăiloiu în primele sale campanii etnografice, preluate din arhiva Muzeului de Etnografie din Geneva. Adică: solz de pește, frunză de liliac, cimpoi, bucium, flageolet și bocete. Este prima instalație de sunet din România, prin care Gheorghe (gH) și Viviana Iacob creează în mod performativ un ambient holofonic. Într-o pădure de zumzet te iau prin surprindere în timp ce străbați sală dintr-o parte într-alta sunete nevăzute
Pădurea de sunete [Corola-blog/BlogPost/99404_a_100696]
-
plătească taxele online, deși în alte țări asta era de mult o banalitate. Apoi au murit și străstrănepoții lor (hai, trageți cutia de șervețele mai aproape ), dar România a rămas la fel. Tot cu cozi la administrația financiară (pauză de bocete serioase, de acord ). Dar a venit anul 2011 și viața s-a schimbat. S-a deschis, în sfârșit, ghiseul.ro, un portal prin care românii... ăăăă, ăștia, străstrăstrănepoții lu’ Albă ca Zăpada își pot plăti online taxele, impozitele și chiar
De la Albă ca Zăpada la urmașii ei, fericiți plătitori de taxe online by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20734_a_22059]
-
o serie de momente mai mult sau mai putin speciale și vine seară..în care cu siguranta am parte de alte momente cu adevarat speciale, mai ales acelea declanșate în urmă afirmației: Gata, ne pregătim de nani! Oh, atunci încep bocetele specifice, care-ți ridică părul pe cap dar faci eforturi să-ți păstrezi calmul și rictusul pe față, si rugămințile fierbinți și promisiunile deșarte pe care cu greu le contracarezi pentru că în final să ajungi în pat! Citești povestea (încă
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]