640 matches
-
noi un loc liber la cimitirul central, cu dric alb, cai negri, fanfară, flori, 89 coroane. și pentru că n ai rude vom angaja niște bocitoare calificate să te bocească după regulile unui muritor. Aurora: Dar, cu ce vorbe să te bocească? Să ne lași o listă cu vorbele care-ți plac. Profesorul: La mormănt voi ține eu o cuvăntare cu vorbe patetice; tu n-ai să crezi o vorbă dacă ai să mă auzi pentru că vorbele vor fi de adio pentru
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fi? Unde-i? Că de azi-dimineață o to-o-oot așteptăm..., își luă avânt Florica. Acu’, dacă tot am greșit, am greșit, dar măcar să știm ce-i cu Vetuța noastră... Pe Florica o podidiră lacrimile. Caterina, fire sensibilă și ea, începu să bocească. Celelalte babe, văzând că-i rost de bocit, se puseră și ele pe hicăit și icnit. Polițistul intră în panică. Băgă pixul în buzunarul de la piept. — Ia lăsați smiorcăielile... eeee... — Da’ cum să lăsăm, domnu’ polițist, cum să lăsăm? Că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
așteptăm..., își luă avânt Florica. Acu’, dacă tot am greșit, am greșit, dar măcar să știm ce-i cu Vetuța noastră... Pe Florica o podidiră lacrimile. Caterina, fire sensibilă și ea, începu să bocească. Celelalte babe, văzând că-i rost de bocit, se puseră și ele pe hicăit și icnit. Polițistul intră în panică. Băgă pixul în buzunarul de la piept. — Ia lăsați smiorcăielile... eeee... — Da’ cum să lăsăm, domnu’ polițist, cum să lăsăm? Că Vetuța noastră..., așa o femeie... bună s-o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
foiră. Iar se suciră. — Căciulițe? Căciulițele-alea de le croșeta ea? Păi și ce-are? se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească. Babele se puseră iar pe smiorcăit. — Căciulițe, necăciulițe, le vindea? — Le vindea..., ziseră babele descumpănite. — Aaa-ha! Deci recunoașteți că făcea comerț ilicit! — Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
multor alte vietăți ne însoțesc în drumurile noastre, fiindu-ne chiar de ajutor. Nu odată, nerecunoscători, noi le punem capăt zilelor din diverse pricini... Omul bun își face viața frumoasă și nevasta harnică gospodină-n casă. La vreme de criză bocesc nechibzuiții care până mai ieri și-au făcut de cap, întinzându-se mai mult decât îi ține plapuma. Nu te-ai îngrijit toamna de cămară, n-ai ce căuta în ea și rabdă până la primăvară. Cucul își caină singurătatea că
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
sunt numai trei numere. Mai sint trei numere! Fugi că mor! S-a tras de Anul Nou. Ha-ha-ha. Dă-l cățeaua! Dac-am văzut că mă omoară concurența străinilor... Las' că ți-o reperează domn'Mitică. Căz geaba te mai bocești acuma! Nene, ești un om fericit, să trăiești. Ce infamie, domnule? Se întinde o cîmpie, pe sub poale de Carpați, cîmp deschis de călărie... ețetera, ețetera. Parod, dați-mi voie, mie mi se pare că din contra. Un moment, onorabili concetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aici, mi-a țipat. Dispari. — De ceeeeee?!!! am strigat. — Ai râââsssss, mi-a răspuns hohotind. Lașule. Am tras mașina pe marginea șoselei și m-am culcat. Am bele scaune din față miroseau încă a mirodenii amare. M-am pus pe bocit. 4 Saskia și o rățușcă Am iubit odată o femeie cu care nu știam cum să ne zicem și să ne strigăm. Stăteam in Bruxelles, într-o casă mare cu pescăruși mutanți pe acoperiș, bestii obeze ce fugeau tropăind greoi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
când vreau, i-am șoptit, topit. Ești așa de frumoasă, că uitându-mă la tine îmi vine piele de găină. Am întins brațul și am făcut piele de găină. Mi-a luat mâna, a verificat și s-a pus să bocească și mai tare. Remora a urlat. Nu e drept să-mi placă un șarlatan ca tine. M-am întins peste ea, smulgându-i țigara și arun când-o în câine. M-a răsturnat, urcându-se ea pe mine. — Ești un
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
va divorța pentru ea, se va reîncarna etern în creaturi tânte, și că ea, la rândul ei, nu va mai sări niciodată peste o etapă fundamentală a vieții - „dintr-un copil, omul ăla m-a transformat în curtezană“, îmi rezumase, bocind. S-a îmbufnat pe loc: — Cum adică „niciodată“? — Păi da, niciodată, i-am strigat convingător. Nu vor fi jocuri între noi. Transparență și mesaj imediat. Nu vreau nici un mesaj. Eu vreau doar să ne iu bim și să ne jucăm
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ochii închiși, sări pe el și îl mușcă de față. Neguța îl găsi în spatele casei, țeapăn și sfârtecat, și crezând că e băiatul ei îl târî până în tindă, unde se apucă să-l spele. „Te-au prins zorile iar, maică“, bocea ea, pe când îi freca chipul. „De ce faci tu de-astea? Cum vrei să te mai îngroape mama o dată?“ Se opri brusc și își plesni palmele a mirare, apoi se repezi în prag și strigă spre curtea vecină: — Părinte! Părinte! Io
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
simți. Baroane, lasă dracu` racii, vezi că trage și la tine, hopa sus, așa! Te-am învățat până te am prostit, aruncă-l în baltă, e prea mic. Și cum zice mama că de ce nu vine tata, și dă să bocească de dorul lui - că l-a iubit, Baroane, ca pe ochii din cap l-a iubit, îl călca și-l spăla și din omu` meu nu-l scotea -, odată intră babacul pe ușă. Se trântește ușa de perete, cade și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acasă, Zmeul și Zmeoaica Înțeleseră pe loc că Ghiocel nu i-a ascultat și ca să nu le trădeze secretul trebuia pedepsit. Ghiocel nu zicea nimic, doar tremura din toate Încheieturile. Cele zece fete s-au pus pe jelit și pe bocit ca dupa mort, căci Îl iubeau pe nefericitul lor frățior. Și atât de mult s-au rugat de tatăl lor Zmeul și atât au plans, că l-au Înduplecat să nu-l transforme În broască râioasă. Dar pentru că orice faptă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Sărbătoresc zilele de hram ale bisericilor din comună. - Boboteaza (aghiazma mare este ținută un an pentru alungarea furtunilor, a trăsnetelor și a bolilor). - Moșii sunt cunoscutele sâmbete ale morților, când cei trecuți în lumea veșnică sunt pomeniți în biserici, sunt bociți sau jeliți la cimitir. Pentru sufletul lor se aprinde o lumânare și se împarte mâncare, apă, băutură, vase și colăcei. - Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Te-am condus ca un dus peste veac, La icoană scădea lumânarea Și copiii plângeau în iatac. Rouă rece pe fruntea cu riduri, Ș pe buzele tale - îngheț. Am să url la Kremlin lângă ziduri, Cum a fost de-au bocit pe streleți... 1935, toamna, Moscova II Lin e Donul prin stuhac. Luna spelbă dă-n iatac, Dă zurlie și-a deochi, Vede-o umbră - numai ochi. Bolnavă-i femeea cea, Singurică, singurea, Omu-n groapă, fiu-n laț: Domnului să
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
împietrite, Nici porțile-nchisorii, când În urmă-i s-au închis cumplite, Nici mâinile atât de reci, Nici norii, plutitoare turmă, Nici pașii lui, pierind pe veci, Și nici cuvântu-i de pe urmă.... 4 mai, 1940 X RĂSTIGNIREA Nu mă boci, maică, Cum zacu-mi în raclă. 1 Ceas nalt slăvit-au îngerii cei repezi, Și prins-au ceru-n foc a-mboboci. El Tatălui i-a spus: "De ce mă lepezi?" : Iar Mumei sale: " O, nu mă boci!..." 2 Magdalena se
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
RĂSTIGNIREA Nu mă boci, maică, Cum zacu-mi în raclă. 1 Ceas nalt slăvit-au îngerii cei repezi, Și prins-au ceru-n foc a-mboboci. El Tatălui i-a spus: "De ce mă lepezi?" : Iar Mumei sale: " O, nu mă boci!..." 2 Magdalena se zbătea pierdută, Ucenicul drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am văzut cum fețe se diformă, Cum de sub gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
niște moșnegi foarte, foarte bătrâni și care executau în vis imnul național: Trăiască Regele în pace și onor de țară iubitor ... ș.a.m.d. Tinerele generații habar nu au. Moșnegii îl cântă totdeauna cu înfocare. Era pe la Capșa. Niște băbuțe boceau. Tancheta trecu pe lângă ele duduind. La un semn, cortegiul opri. Aici avu loc (în vis) o minune... " Mortul" se ridică de la brâu în sus, proptit pe șezut, jumate scos afară din racla grea de nuc armenesc, și cuvântă înaintea mulțimii
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
nici mici, nici ridicoli, nici penibili, ei sunt pur și simplu avangardiști. Unii consideră că programele lor au fost superioare produselor artistice, lăsându-l deoparte pe Urmuz, după mine un mare elegiac, care plânge, tot plânge la căpătâiul realității, o bocește ca pe o moartă fardată. Din când în când, orice literatură, oricât de respectabilă ar fi, trebuie zgâlțâită ca să se vadă cât de trainice îi sunt temeliile. Așa văd eu "din afară" o literatură pe care încerc s-o lansez
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
monitorizau îndeaproape. În toate televiziunile antiputere lumea se uită cu mare îngrijorare la ce se întâmplă acum, pentru marele public însă e puțin important.“ (N.r. De ce n-ar fi important pentru cei 300 000 de păgubiți FNI? De ce nu mai bocește dl Chirieac astăzi pe umerii boborului sărman?) Mircea Dinescu, la Realitatea TV: „Eu eram un mare susținător al lui Băsescu și am făcut niște emisiuni nimicitoare la adresa PSD-ului pe vremea aceea, la adresa lui Năstase, la adresa miniștrilor de pe vremea aceea, și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
iștia? Mai ai răbdare un ceasdouă și afli de la agronom ce și cum... Până una-alta, hai la masă, că mor de foame! Costăchel a privit-o cu un zâmbet rușinat. „Adică cum? Eu, Costache Vultur, am ajuns să mă bocesc ca o babă? Nu se poate!!”... Înserare de toamnă așezată... Costăchel a ieșit în prag, să privească rostogolirea soarelui dincolo de dealul Ponoarelor. Toată dimineața a lucrat cu Măriuca prin ogradă. A tocmit una, a făcut alta, dar gândul lui era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ea mai mult În spital decât acasă. După numeroase investigații, au reușit să găsească adevărata cauză a bolii : o tumoare pe creier. Viața fetiței a fost scurtă și chinuitoare. A decedat când Împlinise un anișor și câteva luni. Mult a bocit-o Maria, dar la câteva zile de la Înmormântare, chipul parcă i s-a luminat dintr-o dată . “Mult mai bine așa!” părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu a mea, mai bine plecată pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întâmplare zgudui mult sufletele părinților mei. Dacă până atunci, mama își plângea des durerea și suferința ei, după această întâmplare, pur și simplu, nu i s-au mai uscat ochii. Aștepta să plece toți, pe unde aveau de plecat, și bocea cu voce, pe fratele mort. Când plângea mama, începeam și eu a plânge cu ea. Atunci ea se oprea și mă liniștea pe mine. Eu împlinisem cinci ani la sfârșitul lui octombrie. Venise iarna. În timpul acelei ierni, mama devenise și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
destui care chiar merită”. Și nu avea dreptate? Avea. Da’ lasă că nici eu nu te-am iertat cu vorba niciodată... Treaba însă a mers și încă bine, Pâcule. Măi Dumitre, nu ți se pare că am început să ne bocim ca babele? Ba chiar mai rău...Ca vădanele. Ia mai degrabă spune ce ai vrut să afli de la mine? Păi te-aș înteba câte rânduri de ciubote mai ai de gând să rupi cu cărăușia? Cu o mutră serioasă, Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai tare, l-am certat un pic, i-am amintit de cîte ori Îi dădusem bani și nu mi-i Înapoiase, am făcut apel la demnitatea lui, iar cînd i-am amintit de iluziile adolescenței noastre, s-a apucat de bocit; mai Întîi În șoaptă și fără curaj, numai cît Își trăgea din cînd În cînd mucii. M-am alarmat, neștiind ce s-a Întîmplat, l-am Întrebat de ce plînge - nimic, nimic, dar nici nu plîng, nu-ți face probleme, sunt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]