117 matches
-
Oamenii îi răsplăteau generos pe colindători. Amintirile îl încălziră și mai mult. Derdelușul din dealul de la moară, patinoarul improvizat pe gârlă, cetățile de zăpadă ridicate lângă pădure și toată joaca aceea de iarnă care se purta până ce le înghețau hainele bocnă, se perindară ca un film prin fața ochilor lui, în timp ce răsucea caltaboșii pe bârna de lemn cu care urmau să fie duși la afumat. La un moment dat, Buna ieși în prag cu ditamai linguroiul de lemn în mână: - Ia, poftiți
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
întocmi și lucrări/ Ce aveau multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona".240 Imaginea lui Urizen căzut, care "dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos,/ O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață/ Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător,/ Întins peste nemărginire"241, seamănă cu imaginea lui Lucifer dată de Böhme: iadul înghețat, negru. Blake face, de altfel, o adevărată descriere a dezastrului în spirit, arată o întreagă arhitectură a ruinei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din Fier dur, căci loviturile-i Cu tócot ne-ncetat stînci multe împietresc, multe planete 125. 170 Dar Urizen dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător, Întins peste nemărginire, se nalță-n fiori aprigi, tăcut îi este glasul, În tristă contemplare întinzîndu-se din Miazănoapte-n Miazăzi 175 În mare putere. În juru-i, Los roțile-i bubuitoare Și le
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fii ai blestemului meu. Mergeți nainte, fiice ale ororii mele". Tharmas auzi prin lumea să de apă strigatul de moarte Și glasul cel hăulitor al lui Urizen jelindu-se pe vînt, Și-n furia-i veni plutind; îi erau valurile bocna înghețate, 50 Privitu-le-a tăcut în crește stînd în jurul lui Urizen, O groaznică pustie de ape întărite; căci Regele Luminii Sprîncenele-și posomori cu recele sau coif, si sumbra-i sulița Întunecatu-s-a naintea-i. Tăcut pe coamele de valuri sumbră cărare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
reflexele duplicității. Oamenii dialogau arareori - se suspectau cel mai adesea de „turnătorie”. Călătorind spre satul bunicilor din Oltenia, pe distanța a 400 de kilometri între Timișoara și Craiova, abia auzeam călătorii dintr-un compartiment înghețat îndrăznind să vorbească. Geamurile erau bocnă, mizeria și foamea își disputau prioritatea între closet și vagonul „restaurant”, pancartele roșii curgeau dintr-o stație în alta, trădând zelul secretarului de partid din Mehedinți sau obediența josnică a primarului de la Strehaia. România se gudura la picioarele tiranului. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
explicația) faptul că îl găsim scufundat pînă la buze în apele acelea arctice, în care trăiește ca la el acasă și în care e găsit uneori, cu luni și luni după ce-a căzut peste bord, cîte un marinar înghețat bocnă și înfipt perpendicular în inima cîmpurilor de gheață, așa cum găsești cîte o muscă încleiată în chihlimbar? Dar și mai surprinzător este faptul, dovedit experimental, că sîngele unei balene polare este mai cald decît cel al unui negru din Borneo, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lacului.) Bunicul meu știe foarte bine că Zizmo n-a venit În Grosse Pointe ca să admire casele luxoase. Așteaptă nerăbdător să vadă ce pune la cale Zizmo. Nu departe de Rose Terrace apare o deschidere către lac: negru, gol, Înghețat bocnă. Lângă mal gheața se adunase În bucăți mai mari. Zizmo urmează malul până când ajunge la o deschizătură În drum, de unde se lansează la apă bărcile vara. Cotește Într-acolo și se oprește. ― Trecem pe gheață? Întreabă bunicul meu. ― Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mă gândeam că nu pățisem mare lucru. Nu aveam simptome severe. Eram perfect conștient. Doar că mă dureau ochii și îmi curgea nasul. Cam atât. Dar, noaptea a fost un adevărat coșmar. Cum m-am așezat în pat, am înghețat bocnă. Nu știu dacă am visat sau chiar s-a întâmplat în realitate, dar eram destul de conștient. Voiam să apăs pe butonul de urgență ca să o chem pe asistentă, dar nu puteam. Eram în agonie. Mă trezeam și, oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
efortului de război, și a mai hotărât să-și ia și secretara cu el, dacă mă comport cum trebuie. Îmi vine să vărs. Lăsând la o parte povestea cu Seymour, plecarea înseamnă barăci din prefabricate în baze aeriene unde îngheți bocnă, avansuri obraznice din partea bravilor noștri luptători și pungile alea oribile de hârtie în care vomiți în avion. Fapt este că Seymour se însoară - da, se însoară, așa încât te rog să fii atent. Eu nu pot să particip la nuntă. Deplasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni sub vagoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Coubert Îl tîra nemilos spre ieșire, cum genunchii lui se loveau de treptele din marmură, iar zăpada Îi sufla În față, cum omul fără chip Îl Înșfăca de gît și, ridicîndu-l ca pe o marionetă, Îl arunca În fîntîna Înghețată bocnă, cum mîna Îngerului Îi străpungea pieptul, țintuindu-l, și cum sufletul blestemat i se risipea Într-un abur negru ce cădea În lacrimi Înghețate peste oglinda fîntînii, În timp ce pleoapele i se zbăteau pînă la moarte și ochii parcă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va duce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe fereastră. —Bună, am spus eu, nerăbdătoare să vorbesc cu cineva. Ce faci? —Vino-ncoace, mi-a spus el arătându-mi ceva pe fereastră. O femeie și trei copii veneau pe alee, poticnindu-se prin ploaie. Păreau epuizați și înghețați bocnă. — E soția mea împreună cu copiii! mi-a spus el cu o voce ciudată. întâi Chaquie și acum Mike: cu toții erau înhămați la asta! Soția lui Mike avea pe umăr un rucsac. — Vezi geanta aia, a bolborosit Mike arătând cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Înălțimea Sa. Grozav ce-i place la război! Și iată că dă bunu’ și milostivu’ Ăl dă sus dă intrăm pă ulița satului. Mergem... Mergem... Da’ nu vedeam fir dă fum pă nicăiri, pă la nici o casă. Bătăturile pustii, înghețate bocnă, fără un suflet acolo, măcar dă câne. Dârdâiam, burțile țipau, da’ să iasă careva, ți-ai găsit! Nu tu tătucă, nu tu mămucă! Doar undeva, hăt, tot urla o potaie. Vai și vai! Că te lua cu frig dă moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vorba; lungind-o, aflau că sunt... prafiesăr (nu eram eu singurul... Învățător, dar ceilalți n-aveau nume latinești) și mă Întrebau dacă... știu carte! Dacă, de bine de rău, Începusem să mă descurc În rusește, la... oral, În scris eram bocnă! Noroc Însă că nu mă scoteau din brigăzile de lucru - și de moarte - ca să mă pună undeva, Într-un „post” În care trebuia să scriu rusește: la servicii nu era nevoie de diplomă de profesor, nici măcar de Învățător - la latrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi avut cum să-i deranjeze. Joia aveau masa lor rezervată într-un separeu, lângă ușile rabatabile, căptușite cu tablă de inox, ale bucătăriei, cu vedere deschisă larg spre Podul Izvor și cheiul Dâmboviței. Azi ningea, mâine ploua și îngheța bocnă, Rafaele, vreme amestecată, de sfârșit de februarie. S-ar fi cuvenit să te bucuri, dar uite că-ți venea peste mână să te obișnuiești cu gândul: Mirela născuse, iar lui îi pica greu să se știe tată al unui singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu - alții fură păduri și fabrici iar noi să stăm cu degetu-n gură? Furăm și noi ce putem. Când temperatura cădea sub -5 grade, apa din gălețile puse în hol îngheța. Ca să pun de o cafea, trebuia să izbesc lichidul bocnă cu o cană din metal. Făceam dragoste și ne spălam unul pe altul într-un lighean uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
portretul bărbos al răstrăbunicului, cel care își pierduse nevasta la cărți. Soțul străbunicii fusese un om mai așezat: concentrat pe negoțuri, iarna își scotea băieții afară să spargă gheața, în timp ce el se dădea pe derdeluș. Odată, unul din băieți, înghețat bocnă, îi ceruse doi bani să-și ia o plăcintă caldă de la un vânzător ambulant. Taică-său, care venea în fugă să poată aluneca cât mai mult pe ghețuș, îi dădu o bătaie soră cu moartea. Disciplină austriacă, nu glumă. Pragmatism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curcubeului, în spatele norilor făinoși de Lucky Strike - placentă a unui duh slab în căutarea sticlei. Mâine o să-i citim ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul. Cu lupa lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
in creierul meu și să-și lase acolo mesajul teribil. Nimic însă nu răzbătea până la mine. Nu înțelegeam decât că e, poate, o femeie părăsită, care ieșise ca și mine în iarnă. Am lăsat-o pe Aleea Circului și, înghețat bocnă, m-am întors acasă. În toată acea vacanță de trei săptămâni, Gina n-a mai dat nici un semn de viață. Eu nu i-am mai dat telefon. Orgoliul nu-mi mai permitea să fac primul pas. Serile sufeream câinește, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Moartea domnului Lăzărescu, Occident, 432, A fost sau n-a fost?, Hârtia va fi albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să fluier, fluier, Marți, după Crăciun, Polițist, adjectiv, Aurora ș.cl. Am dat să-l îmbrățișez pe Mircea Cărtărescu, răcit bocnă, drept pentru care am rămas la o tandru complice strângere din ochi. Am bârfit suav, bezmetic sau șopârlin cu Ioana Pârvulescu, Florin Iaru, Cristian Teodorescu, Teodora Stanciu, Vlad Russo, Nadia și Mircea Anghelescu, cu Adrian Olaru (entuziastul plecat de la Cărturești
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Aroneanu.” Întrebarea-i cum a trecut Bahluiul călărimea tătărească venită în ajutorul lui Mihai Racoviță vodă, care s-a retras la Cetățuia. „Simplu, pentru că năvala lui Ferentz a avut loc în februarie 1717. Este lesne de înțeles că Bahluiul era bocnă și trecerea ușoară. Altfel, cum ar fi ajuns vodă așa repede la Cetățuia și s-ar fi pregătit de luptă. Da’ ia spune-mi, știi cumva unde s-a dat lupta?” Lupta decisivă între Racoviță vodă, alături de tătari, și ceata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
unii pare a fi un viitor de aur, pentru alții, e un prezent aproape de mormânt. De mormânt de un alb imaculat, purtător de cumpliri și de moarte. Pe unii, luați prin surprindere, acest segment de iarnă i-a și făcut bocnă, prin case, pe drumuri, prin parcuri, ori pe câmpuri, fiind vorba, evident, de cei găsiți în aceste zile. Vor urma,însă, și alții, la desprimăvărare,în prezent acoperindu-i zăpada. Zăpada, care, parcă nu se mai sfârșește, din cămara ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
scări cu pereții înțesați de rafturi cu cărți vechi și de pano plii războinice. Am trecut prin multe camere uriașe, foarte multe, cu tavanul ridicat la-nălțimea a două etaje. Toate întunecate și înțesate de mobile vechi. Toate înghe țate bocnă, căci în castel era mai frig ca afară. Cum aveam să dormim în geru-ăla paispre zece nopți în șir? În fine, după ce poetele cu pricina au fost ca zate, cum și meritau, într-un fel de mausolee, am fost abandonat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
întunecoasă. Îmi sună cunoscut. Iarna în Long Island. De ce insistau să rămână aici? Cu siguranță nu pentru cele câteva momente de carte poștală care-ți tăiau răsuflarea: moara de apă acoperită cu o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția. Cu siguranță, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]