263 matches
-
singurul canal de receptare este cel auditiv: Dar cei din camera alăturată îl stânjeneau din nou. Acolo intră, bocănind cu cizmele, un bărbat și trânti jos o geantă cu scule. Mătușa Frosia îl întrebă dacă a mai contenit ploaia. Omul bodogăni ceva și, după cât se pare, se așeză jos318. În scena care urmează acesteia, naratorul anunță, din nou, perspectiva lui Zotov (de data aceasta vizuală): Deschizând ușa, se opri în prag și se uită prin ochelarii lui mici și simpli, cu
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
călătorie spre Lună, sau una spre centrul Pămîntului? Nu, doar scorneli...dar sînt frumoase. Păi vezi? Crezi în scorneli?! În cărți se scriu atîtea prostii. Și iar l-am crezut pe bătrînul dascăl. Ce scorneală, cu vara și cu iarna! bodogăneam eu contra lui Jules Vernes. Numai că nu era scorneală și abia la Iași m-am lămurit. Confratele Onofrei Toarce, nu alta! Nu mă laud doar pentru că era mașina mea, luată, fiți atenți, cu valută, din lotul pentru export. Mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
născut vara? N-ai fost prea cuminte, fato, ești ca... Zînica. Dinu a luat puiul în brațe, l-a mîngîiat și apoi și-a dat seama de încurcătură. Îl așează din nou jos, cu mare atenție și dă să plece bodogănind. Îmi pare rău, dar am treabă... Ce treabă, Dinu? se aude dinspre puiuț. Cum, ce treabă? Am treburile mele... Importante, foarte importante, nu? Da, importante, ce treabă ai tu? Suferința mea nu contează? Doar tu să fii fericit cu Zînica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-50oC, brr! Nici chiar așa nu-i bine! Eu am apucat să trăiesc o dată la doar -38oC și-mi înghețau nările, urechile și lacrimile. Dumnezeu ne-a făcut să rezistăm la aproape 100o diferență de temperatură și noi tot mai bodogănim a nemulțumire. Avionul avea o mică hibă, l-au consultat, l-au controlat și l-au declarat apt de zbor spre Atena, ignorînd emoțiile noastre. În capătul pistei se oprește și-și face socoteala. Mai dă din copite, mai strănută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar nu se găsesc... Consideră că-i a ta din acest moment. Rămîne năuc! Iau iguana și i-o ofer: Ține, un cadou, ca unui prieten. Nu, nu se poate, eu sînt de vină, scuză-mă... Tremura de emoție. Pleacă bodogănind mulțumiri în toate limbile pămîntului. Eu mă simt un mare păcătos și-i cer iertare lui Dumnezeu. Secretul pictorului Pictorul Alvarez de Vega stătea în poarta micii sale căsuțe din periferia sudică a Havanei. O mahala tipic sud-americană, cu străzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
remarcă: - Ce faci, balosane? Vlei? mă întreabă cu gura plină, schimonosind cuvinte, bolul alimentar afectându-i pronunția unora dintre consoane. La Pif, lumea de acolo, de sus, se vede cu totul altfel. A venit dimineață la un curs, unde a bodogănit încontinuu, enervat de banalitățile debitate de prof, apoi s-a mutat în cârciumă. Aici, „La lemne“. O iarnă stearpă, v-am mai spus. Aici am stat și am așteptat minerii, când cu „Pacea de la Cozia“. Era atunci când se angajase Ruxandra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
însemnat"! râde el batjocoritor. Minune mare de-am scăpat neotânjit la Podul Înalt! M-o ferit Iisus Mântuitorul... Daniil scoate niște feși albe de in: Am niște buruieni de leac... să... să te oblojesc... O cataplasmă... Trage coptura. Ce cataplasmă?! bodogăne Ștefan .... De cataplasme-mi arde mie?! E obrintit! Zău așa!... Să nu ți-l taie! Ștefan ridică șomoiagul chicotind: Ducă-se! E putred! Mai am unu'! spune și ridică piciorul sănătos. Mai rău de cap: n-am altul de schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iasă sufletul pe gură, nu alta... Popas! orânduiește Șendrea. Boierii își aruncă la pământ armele, povara din spinare, după care se aruncă și ei în iarbă, să-și tragă sufletul. Întins în iarbă, gâfâind ca un câine fugărit, boier Juga bodogăne: Altă trăsnaie de-a lui Vodă cu întrecerile aistea "voinicești". Ne-am bătut cu spade grele, cu scuturi și mai grele, cu buzdugane foarte grele! Înțeleg!... Da' să ne fugărească cu bolovani la spinare de-am scos limba de-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-i dea bani de băutură. Într-o noapte ploioasă a fost atacată de hoț. Era un bărbat cum povestea dânsa cu un ciorap negru tras pe cap cu cojocul întors pe dos și cu un cuțit mare în mână. Bodogănea ceva neînțeles "rusește", înjura și-i cere "ghenghi" bani și bijuterii. I-a sucit o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit prin lăzi, i-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mea devine mai intensă, mai grozavă. A venit Pauline să mă vadă, nostalgică și sceptică; am vorbit de tine. Înțelegi tu ce tragic e să vorbești numai de cineva? Să nu-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce tragic e să vorbești numai de cineva? Să nu-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic? Totul înțepenit în ordine, ca într’o casă încremenită de lava unui vulcan. Să mergi spre fotografie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e menționat în Epistolarul lui Austen (publicat la noi în 1991 de Editura Univers, în traducerea lui Virgil Lefter). Cît despre Lefroy, acesta figurează cel mai proeminent într-o scrisoare începută joi și terminată vineri, 15 ianuarie 1796 : după ce-l bodogăne un pic pe fratele ei Charles (Cum de i-a trecut prin minte să comande ciorapii aceia ? ), Austen (care tocmai împlinise 20 de ani) trece la Lefroy și la iminenta lui cerere în căsătorie, pe care declară că o așteaptă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
am fost la ea în birou. Prim-secretarul, care a urmărit toată discuția noastră, privindu-ne pe rînd, ridică brusc stiloul spre Brîndușa, oprind-o. Brîndușa observă gestul, își stăpînește furia, strînge din umeri ca o scuză, apoi se așază bodogănind: Puneți-vă în locul meu, tovarășe prim-secretar... Puneți-vă dumneavoastră în locul celui căruia îi strigați..., îi spune prim-secretarul. De altfel, sfatul meu e valabil pentru toți cei care obișnuiesc să țipe la subalterni... Observ, surîde el incisiv, că metoda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru a-mi dezveli genunchii (groaznic de rotunzi!), într un gest prostesc de cochetărie pe care nu mi-l pot înfrâna. Apoi îmi scutur părul nără vaș, să mi se așeze într-o formă oarecare pe umeri. — Ei, în realitate..., bodogăn eu, îmblânzită. în realitate nu ai să găsești niciodată răspunsuri la toate întrebările. Realitatea este prea mică pentru mintea omenească. Sau, mă rog, cel puțin pentru mintea mea. în schimb, ficțiunea... Oho, ficțiunea este de necuprins și face totul posibil
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu toate! La naiba cu Eduard! La naiba cu ai mei! La naiba cu Edo și cu nescrisul meu roman! Și, mai ales, la naiba cu mine! Intru și mă uit înnegurată de jur împrejur în camera pe care am bodogănit-o de atâtea ori. Mi se pare străină și ostilă. Ca și cum ar fi aflat și ea că nu ne vom mai împărtăși singurătățile prea mult timp. Că e posibil - ba chiar probabil - ca ea să devină în scurt timp o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi răsări în minte un chip. Un chip vesel, cu pistrui, părul cârli onțat. Colega ei de bancă, la un moment dat. Măcar atât! Dar oare cum o chema? Geta, Gina... Cam așa ceva... Porni din nou la drum, pufnind și bodogănind de una singură. O irita faptul că se lăsase păcălită de jocul fetelor în zăpadă, dar mai ales o irita gândul că nu putea face o excepție de la regulile pe care singură și le impusese și nu putea capta un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Vorba e ce fac io acuma? Ai? Ce fac, nene, ce fac?". Tocmai mă pregăteam să le ordon gândacilor "literați" să intre în acțiune, dându-i prima sugestie portarului, când acesta luă hotărârea justă pe care o așteptam de la el. Bodogănind, găsi soluția: "O să pun apă-n ele și gata, că doar n-o avea aparate să le verifice dă tărie", se încurajă el. Porni cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nimeni, Sanda se ofensa la orice critică, la cel mai mic comentariu. La rândul lui, independent și voluntar, Radu nu suporta să i se dea ordine ori să i se facă observații. Se ciorovăiau zilnic, soacra culcându-se plângând, ginerele bodogănind în pat, lângă soția palidă și suptă. Într-una din zile, el avu proasta inspirație să facă observația că vedea gravide pe stradă cărând sacoșe de la piață cu un elan demn de toată invidia și că numai femeia lui bolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o delicatesă rară. Se Întreba Înciudat: „Oare mama mea și Otsumi mănâncă și ele plăcinte de mei acum, de Anul Nou?“ Deși cultivau mei, Își amintea multe sărbători de Anul Nou când nu avuseseră plăcinte de mâncare. Ceilalți din jurul lui bodogăneau: — Diseară, stăpânul o să aibă musafiri, așa că, iar va trebui să stăm drepți și să-i ascultăm poveștile. Eu va trebui să mă prefac că mă doare burta și să zac la pat. — Nu pot suferi asta. Mai ales de Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
capul pe poartă, În ger. Murashige, ești un om inteligent. Ce speri să obții, ținându-mă aici? Murashige nu știu ce să spună. Și el era conștient că propriile lui acțiuni Îl făceau de rușine. Până la urmă, Însă, râse disprețuitor: — Nu mai bodogăni, Kanbei. Spui că nu gândesc, dar nu tu ești cel care a căzut ca prostul În cursa asta? — Dacă vorbești așa nu te va ajuta. Nu poți vorbi logic? Cum Murashige nu spuse nimic, Kanbei continuă: — Ai impresia că acționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Du-te și te uită, Îi ordonă el unui vasal. Apoi, În timp ce se dădea jos din pat alene, Îl auzi pe unul dintre slujitori strigând de pe acoperișul porții cu ziduri de pământ: — Iese fum din Nishikikoji! Nagato țistui din limbă, bodogănind: — Iar s-o fi aprins ceva pe Strada Scursurilor. Se Înșela crezând că era pace și uitase cu desăvârșire că, de fapt, nu era decât o zi ca oricare alta a războiului civil. — Cum?! Clanul Akechi? Uluirea lui Nagato nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lor, veneau corpul de intendență, unitățile principale și ariergarda. Pe neașteptate, Începu o ploaie torențială. Când Întreaga armată se afla În mijlocul râului, apa era bombardată de aversa albă și pură. Se stârni și vântul - un vânt rece, dinspre nord-vest. Pedestrașii bodogăneau Între ei, privind suprafața Întunecată a râului. — Și râul, și vântul vin asupra noastră din munții provinciei Tamba. În timpul zilei, ar fi putut vedea. Oinosaka nu era departe și cu numai zece zile În urmă o traversaseră, părăsind baza clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Genba față de Maeda Inuchiyo și nimeni altul, pe câmpul de luptă din Noto. Chiar recunoscându-i aceste defecte, Katsuie era totuși sigur că Genba era altfel decât majoritatea. — Ah, dar acum tocmai aceste calități s-ar putea dovedi fatale, bodogăni el, răsucindu-se În așternut. În momentul când lămpile Începură să pâlpâie, câțiva războinici veniră În fugă, pe coridor. În camera alăturată și În următoarea, Menju Shosuke și alții tresăreau din somn. Auzind glasuri ca răspuns la pașii grăbiți, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din lume. În decorul ăsta, rândunica mea pare o ciobăniță care se întreabă dacă n-ar trebui să se înfrupte dintr-un măr zemos în umbra grădinii. Gânduri pragmatice i-au urâțit chipul și buzele i-au devenit neplăcute; tot bodogănind ceva, ea cântărește în mână un fruct mare și ridică din umeri, nehotărâtă. După plecarea ei, observ disprețuita granată. E coaptă, aurie și străbătură de nervuri fine, pielea-i e transparentă ca pumnul unui vârstnic. Iar o fracțiune de veșnicie
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
organic care-i vine din neliniște și isterie (cf. 333), formula ce i s-ar potrivi și lui Céline. Numai stilul, pe care și-l contesta, ai deosebește. Astfel se exprimă pentru amândoi:a...am o nevoie organică de a bodogăni, mi-aș pierde echilibrul dacă aș reuși să-mi neutralizez nemulțumirile. Să lăsăm deci umorile să se manifeste și să se dezlănțuie, să le urmăm fiindcă fără ele ne lipsește identitatea, nu săntem nimica.( 333) Au aceeași capacitate de a
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]