744 matches
-
în nici un caz ele, evenimentele, nu mai pot răscoli astăzi pe cineva. Sunt indiferente, opace și fără răsunet în prezent. În materie de neutralitate teoretică, cel mai atipic istoric pe care îl au românii în clipa de față este Lucian Boia. Este atipic din două motive: mai întîi, fiindcă este inclasabil; mai apoi, fiindcă e incorigibil. Nu cunosc autor care să nască mai multă nedumerire și să provoace mai multă contrariere. Începînd cu 1997, anul publicării volumului Istorie și mit în
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
o anume înclinație evazivă: se eschivează cu tact de fiecare dată cînd e vorba de a adopta o poziție tranșantă. Tehnica lui e cea a nuanțării unei probleme păstrîndu-se pe linia de mijloc a interpretării ei. Indiferent de tema aleasă, Boia îi fixează pozițiile extreme și apoi, așezîndu-se între ele, le atenuează radicalismul creîndu-și un loc propriu din care să poată privi perspectiva. Locul acesta e definit mereu de o moderație incorigibilă. Este adversarul a tot ce poate să te ducă
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
se preparau numai și numai în casă. Ca și coliva, de altfel. în cămară se rânduiau lădițele de zahăr cubic - cel tos era o raritate - sticlele cu ulei și oțet - marca Cocoș, dar mai era și un oțet Urdăreanu! - piperul, boiaua, pungile de făină și mălai, totul bine ambalat și dispus în spații adecvate îngăduiau clanului familial să petreacă săptămâni fără să iasă din casă, mai primind și oaspeți, la o adică. Acoperită de zăpadă până la ferestre, casa era o fortăreață
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
cu privirea în pământ, a început să cânte cu o voce răgușită care trecea ca un fir de lână roșie printre notele nazale ale armoniului. Un soi de tânguire cântată, amintind uimitor de cântecele sevda din Bosnia. Regăseam mirosul de boia roșie, mesele de sub platanii din Mostar sau Saraievo, taraful de țigani în costume ponosite, cântând pe scripcile lor ca și cum trebuiau să elibereze lumea, urgent, de o povară insuportabilă. Era aceeași tristețe echivocă și candrie, aceeași nestare, aceeași nebunie. În orașul
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Mai jos puțin, Într-o paranteză cu litere verzi se putea citi „În atenția răufăcătorilor”. Îl credea, de ce să nu-l creadă? zise domnul Húsvágó. Îi tăia porcul de atâția ani. Același soi și cam aceeași rețetă: piper, ceapă, usturoi, boia, cimbru În aceleași proporții. Sare, după gust. O rețetă pe care nu o schimbaseră nici măcar durerile de colecist de care doamna Moduna se plângea tot mai des În vremea din urmă. Se conserva În acest fel nu atât o rețetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
beletristică (sintagma tautologică?) și chiar de a separa literarul de beletristic (231). Totuși, e anticipat de Iorga și Cartojan, întrucât după Iorga, el susținea protocronismul (234). Trecutul literar rămâne mereu "distorsionat" (263). La modul inteligent și sugestiv, ar spune L. Boia, astfel procedează G. Călinescu în istoria personală. În cea de la capătul perioadei proletcultiste (Istoria literaturii române, I, 1964), E. Negrici observă și sancționează "zbaterea dramatică a geniului speculativ călinescian, devenit inept și confuz în încercarea de a acomoda contrariile" (254
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
tonusul pentru firea lor dinamică de zi cu zi. De asemenea ei mai au nevoie de ceapă și praz, de urzici, spanac, ștevie - acestea au efect curativ, le fluidifica sângele și îi calmează. Condimentele iuți sunt potrivite pentru acești nativi: boia, chilli, hrean, muștar etc. Intelectul le este stimulat de mentă, scorțișoară, portocale, busuioc. Taur O dietă potrivită pentru nativii taur include: cerealele, fasolea, mazărea, fructele de pădure, condimentele de orice fel, strugurii, perele, merele, spanacul, anghinarea și urzicile, cuișoare, măcriș
Află ce dietă ţi se potriveşte în funcţie de zodie () [Corola-journal/Journalistic/70155_a_71480]
-
urmă a miorlăit ascuțit, ca și cum foamea l-ar fi înțepat în pântece. S-au ospătat grabnic, de bună seamă cu ficat de gâscă, dar nu tras în tigaie, ci la cuptor, mai precis cu felii dintr-o ruladă învelită în boia dulce, ghimbir și flori de salcâm, au cerut mai târziu cognac și lapte rece, unul a preferat sorbiturile rare, cât să plimbe băutura prin pungile obrajilor și pe sub limbă, celălalt a ales leorpăiturile repezite, cât să simtă cum îi alunecă
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
întîmpină cu de toate: de la aniversări (un consistent grupaj de texte este dedicat Irinei Mavrodin cu prilejul împlinirii a 80 de ani) și polemici, pînă la revista presei sau la recenzii pe marginea cărților apărute recent. Constantin Horea, în recenzia ("Boia le mal-aimé") pe care o face cărții lui Lucian Boia (Napoleon III cel neiubit, Humanitas, 2008), nu se dovedește prea milos cu reputatul istoric bucureștean. Și chiar dacă, judecat în ansamblu, articolul e o analiză la obiect a cărții, e ceva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
lucrurile nu se schimbă semnificativ. Demn de interes este și cazul lui Ion Barbu. Simpatiile sale legionare nu sunt, câtuși de puțin, un secret. Cu atât mai mult cu cât, în momentele oportune, acesta și le-a declarat destul de vocal. Boia le pune, comprehensiv, pe seama unei explicabile frustrări universitare. Matematician redutabil, cu contribuții științifice indiscutabile, Barbu (de fapt, Barbilian) era, la aproape 46 de ani, tot conferențiar. Drept urmare, adresează Comisiei de revizuire un memoriu în care cere explicit avansarea. (Aceasta fiind
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
unul implicit polemic. Capcanele istoriei demistifică (și demitizează parțial) o perioadă care în imaginarul colectiv românesc ocupă, ca nivel de încredere, prima poziție. O explicație pentru acest tip de atitudine decurge dintr-una din mărcile stilistice ale scrisului lui Lucian Boia. Spre deosebire de Eugen Negrici (ale cărui teze, tot atât de radicale, sunt susținute pe un ton nu o dată pamfletar, ca în Literatura română sub comunism sau, și mai și, în Iluziile literaturii), Boia e lipsit de stridențe. Are oroare de excese. Când le
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
decurge dintr-una din mărcile stilistice ale scrisului lui Lucian Boia. Spre deosebire de Eugen Negrici (ale cărui teze, tot atât de radicale, sunt susținute pe un ton nu o dată pamfletar, ca în Literatura română sub comunism sau, și mai și, în Iluziile literaturii), Boia e lipsit de stridențe. Are oroare de excese. Când le detectează (și, slavă Domnului, cât privește reflectarea acestui interval, are unde) prima sa tentație e să le corecteze. Ironia, pentru el, chiar asta e. O formă reținută de penalizare a
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
nu e de natură să stârnească iritarea unui istoric. Nici amoralismul, probabil funciar, al multora dintre reprezentanții acestor elite nu constituie, pentru un specialist, la drept vorbind, o noutate. Și atunci? De unde ușoara dezamăgire pe care pare s-o trăiască Boia (aduceți-vă aminte concluziile studiului, pe care le-am citat în episodul precedent)? Din aceea că, oportuniști sau nu, labili sau nu, temători sau nu, cei mai mulți dintre intelectualii menționați aici de Lucian Boia au fost, cumva, sub nivelul istoriei. Privilegiații
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
tot acest timp, nici un parti pris artistic sau ideologic. Cu bunele și cu relele sale, a fost, totuși, în acord cu propria statură. Revenind la celelalte personaje ale Capcanelor istoriei, probabil cel mai ridicol episod îl reprezintă acela (descoperit de Boia într-un document din 1942, din perioada antonesciană) referitor la înființarea unei „comisii pentru controlul literaturii de aventuri”. Prezidată de Romulus Dianu, aceasta îi avea printre membri pe Mihail Sadoveanu, Ștefan Ciobanu (autor, în 1947, al unei Istorii a literaturii
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
Dianu, aceasta îi avea printre membri pe Mihail Sadoveanu, Ștefan Ciobanu (autor, în 1947, al unei Istorii a literaturii române vechi) și Șerban Cioculescu! Ca să nu închei, totuși, pe un ton sumbru cronica despre această remarcabilă carte semnată de Lucian Boia, am să citez finalul unui articol al aceluiași Șerban Cioculescu, apărut în Dreptatea în același an 1947: „Comuniștii mi-au fost simpatici când erau prigoniți, dar au încetat să-mi mai placă din momentul în care s-au schimbat în
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
repere polemice doi istorici germani din secolul XX - Fritz Fischer și Heinrich A. Winkler - cărora le opune propriile opinii. Dar cum Fischer și Winkler sunt niște colportori efemeri ai versiunii oficiale, adică agenți de propagandă camuflați în istorici de moment, Boia le pomenește ideile și apoi trece mai departe. În totul, sunt opt poncife pe care istoricul le demontează: 1) că a existat o predispoziție beligerantă în temperamentul poporului german, care a stat la originea celor două conflagrații; 2) că vinovăția
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
atinge o problemă, o nuanțează în așa fel încît îi schimbă unghiul de vedere, pentru ca apoi, de îndată ce simte că atmosfera se încinge, lasă tema și trece la alta. Din acest motiv, eseul e o colecție de sugestii cu efect ilicit, Boia meritînd să fie citit printre rînduri, cu atenția mărită tocmai la amănuntele pe care le spune în treacăt, sub pretextul fleacurilor diverse, cînd de fapt tocmai ele sunt cele mai importante: de pildă, cum s-a putut ca, după ce cuceriseră
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
capitulare necondiționată? Pe scurt, de ce nemții au dezvoltat, după Primul Război Mondial, „sindromul cuțitului înfipt pe la spate“, sindrom care avea să ducă la apariția lui Hitler? Singura insatisfacție vine din impresia că un autor atît de erudit și inteligent ca Boia se oprește mereu la jumătate, netrecînd pragul prudenței analitice. Deschide o problemă și apoi o părăsește, numai că simpla atingere a unui tabu este începutul desființării lui, de aceea, Tragedia Germaniei este o memorabilă zvîcnire într-un peisaj populat cu
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Deschide o problemă și apoi o părăsește, numai că simpla atingere a unui tabu este începutul desființării lui, de aceea, Tragedia Germaniei este o memorabilă zvîcnire într-un peisaj populat cu volume placide. Tocmai de aceea spuneam că eseul lui Boia lasă godeu în mintea cititorului. Nuanțele autorului, deși sunt însoțite de grijulii precauții retorice, lasă urme în memoria lectorului. Eseul e impresionant prin concizie, ton și mesaj subliminal. Cum spuneam în cronica anterioară, concizia unui autor e semn de detașare
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
deși sunt însoțite de grijulii precauții retorice, lasă urme în memoria lectorului. Eseul e impresionant prin concizie, ton și mesaj subliminal. Cum spuneam în cronica anterioară, concizia unui autor e semn de detașare, în vreme ce exprimarea succintă e simptom de misionarism. Boia nu e un autor militant, dar aici e teribil de subversiv, efectul cărții sale fiind cu atît mai redutabil cu cît vine din partea unui istoric care a fost dat ca exemplu de vector al dogmelor globalismului. În realitate, Boia are
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
misionarism. Boia nu e un autor militant, dar aici e teribil de subversiv, efectul cărții sale fiind cu atît mai redutabil cu cît vine din partea unui istoric care a fost dat ca exemplu de vector al dogmelor globalismului. În realitate, Boia are emunctae naris, adică finețe în aprecieri și mai ales fler istoric. Cu o facondă lapidară de asprime analitică, detaliu ce sporește și mai mult ascuțimea observațiilor, eseul lui Lucian Boia este o admirabilă mostră de libertate de gîndire.
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Domnului, sunt numeroase afirmațiile care îi vor atrage autorului stigmatul de „istoric reacționar“. Dar cum nuanțele sunt în așa fel dozate încît întregul lor emană o răceală impasibilă de observator neutru, numai vînătorii de tente ilicite îi vor imputa lui Boia îndrăzneala de a spune lucruri pe care cenzura are grijă să le țină ascunse. În această privință, Boia nu trebuie să aibă naivități: va intra în colimatorul celor care ne monitorizează cultura printr-o unică și obsesivă grilă și va
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
purtat. Dar adevăratul cîștig al cărții nu stă în tentele ei ilicite, ci în gura celui care le rostește: în fond toți știm de unde au venit comuniștii și cine au fost ei, numai că de data asta o spune Lucian Boia, caz în care șoapta clandestină capătă calificare de specialitate, echivocul veștii nesigure fiind înlăturat de o certitudine atestată prin condei de istoric. Sunt trei moduri de a măslui trecutul: prin deformare directă, prin omisiune și prin scoatere din context. În
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
omite și nu scoate din context. Îi caută pe intelectulii români (studenți, publiciști, universitari, academicieni etc.) sub toate unghiurile vieții lor publice, fără să-i cruțe în părțile neplăcute ale biografiei. Mai mult, e o încîntare să-l urmărești pe Boia în acele puncte delicate ale istoriei în privința cărora știi deja cum procedează istoricii pentru a le contraface. Numai că Boia nu le contraface, ci spune adevărul. Boia e un spirit liber, unul dintre puținii intelectuali despre care se poate spune
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
lor publice, fără să-i cruțe în părțile neplăcute ale biografiei. Mai mult, e o încîntare să-l urmărești pe Boia în acele puncte delicate ale istoriei în privința cărora știi deja cum procedează istoricii pentru a le contraface. Numai că Boia nu le contraface, ci spune adevărul. Boia e un spirit liber, unul dintre puținii intelectuali despre care se poate spune că nu sunt chirciți sub apăsarea unor calcule de moment, volumul de față fiind cea mai curajoasă lucrare pe care
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]