149 matches
-
lui Constantin Șerban, fiul natural al lui Radu Șerban, Bălașa, „nu era din mare neam boieresc”13. După mama ei, Marica, această Bălașa (cu un tată care se numea Nicolache Ralli, grec probabil, deși Iorga era de părere că acest „boiernaș era desigur român”14) se trăgea din neamul moldovean al Boeștilor, fiind fiică a vistiernicului Toader Boul, și, prin urmare, soră a Saftei, soția Voievodului Gheorghe Ștefan. Când soțul ei a schimbat boieria (sub Matei Basarab, Constantin Șerban fusese mare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
colaborare cu Silviu Georgescu), București, 1957; Cu pâine și sare, București, 1958. Traduceri: Anatole France, Pe piatra albă, București, f.a., Ulmul din alee, București, 1937, Insula pinguinilor, București, 1947; Han Ryner, Tata Diogene, București, f.a.; Ivan Turgheniev, Un cuib de boiernași, București, f.a., Imnul iubirii, București, f.a.; Guy Chantepleure, Pasagera, București, 1928; Henryk Sienkiewicz, Hania, București, f.a.; Alfredo Panzini, Caut nevastă!, pref. trad., București, 1928; Miguel de Unamuno, Negura, introd. trad., București, 1929; ed. 2, București, 1975, Eu! București, f.a.; Pitigrilli
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
ȘERBĂNESCU, Theodor (29.XII.1839, Tecuci - 2.VII.1901, Brăila), poet. Era unul din cei optsprezece copii ai Smarandei și ai boiernașului Eni Șerban, devenit Șerbănescu. A urmat școala primară în orașul natal și Academia Mihăileană din Iași. Elev al Școlii Militare din același oraș, a terminat-o în 1861. Fire boemă, recalcitrantă față de rigorile vieții militare, mai ales din cauza piedicilor pe
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
spirit închistat, înlănțuit în prejudecăți de clasă și de rasă, legat de trecut, refractar la înnoiri, așa încât antiunionismul lui vehement nu miră defel. Dacă evocarea unor închipuite fapte de vitejie patriotică ale străbunilor lui rămâne amuzantă, intransigența, austeritatea morală a boiernașului, oroarea lui de orice nelegiuire, abuz sau infamie ar fi lăudabile dacă nu ar deștepta destule suspiciuni, acrul moralist putând fi lesne bănuit de ipocrizie. Memorialistul nu e lipsit însă de talent. Unele evocări și câteva portrete își au plasticitatea
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
Gazeta săteanului” (1892-1893) și separat în 1893, retipărind volumul în 1908. Istoria vieții mele este „prima carte de amintiri din literatura noastră” (Laurențiu Faifer). Dincolo de istoria intimă, paginile interesează sub raport documentar, schițând imagini pregnante ale diferitelor medii ale timpului: boiernași din Moldova și Basarabia, influenți negustori bucureșteni, dascăli greci, țigani robi de pe moșii - o lume cufundată încă în feudalism. Evocarea este făcută cu umor și talent, într-o limbă viguroasă, ușor arhaică, iar portretele oamenilor sunt expresive, pline de culoare
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
pseudonim, deși s-au făcut încercări repetate de identificare - drept Ștefan/ Fănică/Fănuță Moru (sau Mora) ori Ștefan Ioan Moru sau, mult mai plauzibil, Ștefan Fănuță (însă diminutivul devine patronimic doar pentru urmașii cronicarului). Ștefan provenea dintr-o familie de boiernași fără nume de familie (într-o vreme când această recunoaștere nu era obligatorie), din care nu lipseau clerici și funcționari. Tatăl său, Ioan, „fiul popii”, ajunsese mare staroste de negustori, funcție ce pretindea cunoștințe juridice. De la cincisprezece ani, Z.R.
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
distrugere a vechiului regim cu proprietatea sa uzufructuară (Zeletin, 1925/1991, p. 67). Acest proiect de factură raționalist-liberală a început opera de modernizare prin apariția în cadrul societății românești a câtorva fenomene noi: a) nașterea burgheziei românești, denumită în epocă clasa boiernașilor comercializați sau a micilor boieri agrarieni, apărători ai principiilor liberale și interesați de negoțul cu produse agricole; b) geneza unor practici sociale moderne, precum producții agricole pentru schimb, extinderea circulației mărfurilor, „plămădind pas cu pas o nouă bază de forța
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
analiza teoretică a modernizării societății românești (1925/1991). Analiza sa ține seama de contextul socioeconomic particular al societății europene și românești de după 1829, care a generat procese fundamentale ale dezvoltării sociale: sciziunea clasei boierești în boierii mari și cei mici (boiernași) și emergența burgheziei române ca clasă stratificată în grupul agrarienilor comercializați, grupul cămătarilor, birocrația și oligarhia politică. Teza pe care o susține și o validează Zeletin se referă nu la aserțiunea marxistă a luptei de clasă dintre boierime și burghezie
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
câteva fragmente). Aceleași înclinații transpar și din nuvela Cele cinci surori de la Târgul Neamțului, a cărei atmosferă amintește de Cezara lui Mihai Eminescu. P. a fost atras și de „cânticelul comic”, scriind Paharnicul Chifterescu, un text plin de ironii la adresa boiernașilor provinciali, ignoranți și puși pe căpătuială. O bogată activitate a desfășurat în calitate de traducător. Demnă de reținut este tălmăcirea primei părți din Faust de Goethe, la care a început să lucreze înainte de 1859, asociindu-și-l apoi pe N. Skelitti. Traducerea
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce Istoria unei plăcinte tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a neamului (Vandalism), precum și stingerea unor deprinderi patriarhale (tipul boiernașului de țară din Pentru ce țiganii nu sunt români va avea multă căutare în proza sămănătoristă), autorul stăruie în convingerea că ritmurile prezentului spulberă vechile și bunele rânduieli (Pelerinagiu). Dacă îi place să se refugieze în trecut sau în spațiul
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
speranța propășirii sociale și cu voința de revanșă pentru condiția sa de individ comun, lipsit de titluri nobiliare. Donna Alba este prințesă Ypsilanti și soția lui Georges Radu Șerban, descendent al unui domnitor, în timp ce Mihail Aspru e doar urmașul unor boiernași provinciali, așadar fără nici o speranță de a pătrunde vreodată în aristocrația cu genealogie verificată. Încercând să o cucerească pe Alba, Aspru nu vizează de fapt o persoană, ci o castă. Aventura, însemnând „drumul spre înalta societate” al lui Mihail Aspru
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Adevăr grăit-ai, dar n-ai spus însă cine a fost de față când s-a întocmit zapisul. Merită să spun și acest lucru, pentru că scrie Drăgana: „Și această tocmală s-au făcut denainte dumilorsale boierilor celor mari și altor boiernași de curte, mai de gios, și neguțitori și oameni de frunte, care mai gios ș-au pus iscăliturile și pecețile; și eu, ca să să crează am pus degitul”. Cred că ai băgat de seamă că Drăgana nu s-a sfiit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care mai gios ș-au pus iscăliturile și pecețile; și eu, ca să să crează am pus degitul”. Cred că ai băgat de seamă că Drăgana nu s-a sfiit să-i numească pe boierii mai mici în grad ca fiind „boiernași de curte, mai de gios”, dar spune cu mândrie că „eu, ca să să crează, am pus degitul”. Păi dacă pusul degetului ține loc de iscălitură, de ce s-ar fi ferit s-o spună? Dar Ion Buhuș logofătul s-a înădit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să se supuie Maiestății Noastre Imperiale. Noi, văzând această creștinească râvnă din parte-i, îl primim sub grațioasa noastră apărare și consimțim la articolele ce ne-au propus în chipul următor: Art. I. Luminatul prinț al Moldovei cu toți boierii, boiernașii și cu oamenii de toate clasele poporului Moldovei și cu toate orașele și locurile acelui pământ, ca supus credincios, de astăzi se va socoti sub apărarea Maiestății Noastre Imperiale și, după primirea acestui al Nostru act, ne va face nouă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și bucurându-ne de vecini buni, așa cum am avut de altfel toată viața. Poate pentru că și noi am fost vecini buni pentru ei. Între aceștia de aici, mătușa Ru xanda Meran, moș Grigore Popa, învățător pensionar octogenar, apoi Dumitru Meran, boiernaș scăpătat, apoi încă un Meran, Haralambie, cu al cărui fiu făcusem armata la 3 Vânători. Peste toți, moș Ioniță Meran, om mai presus de orice și doborât totuși de boala fiului Traian, preot. Directorul școlii era Petrică Ciubotaru. Soția sa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rog mult de el, să vină cu noi la reprezentații. Și ne a zis o poveste pe care nici noi n-o știam, deși pe cele mai multe le tot repetă, despre Grigore Manolescu, primul nostru Hamlet adevărat: — E din familia unui boiernaș, Alexandru Manolescu, avea casă pe lângă Schitu Măgureanu și nu-nvăța prea bine, a rămas repetent la Sfântul Sava, aici, lângă noi, unde era elev. Și când era încă în creștere, la 14 ani, s-a dus la Conservator, fără știrea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe lângă el, fără să-l socotească totuși fiul lui. A avut mereu aventuri, chiar și după ce se însurase, în special pe ruta lui obișnuită între Coteni și București, dar nici una nu i se lipise de suflet ca Dafina, văduva unui boiernaș din Mârșani. În săptămâna Paștelui, s-a dus de două ori s-o vadă, iar până după Înviere, avea de gând să stea la Coteni, între poporenii săi. În Joia Mare s-a întors acasă cu gândul să se pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei îi era cu totul interzisă distracția aceea. Nu se punea nici măcar problema să vină la horă și să privească. Îi promisese taică-său s-o ducă de Sfântul Gheorghe la Târgoviște, unde se ținea mare bal în casa unui boiernaș, pe nume Vașcu, tot așa, spătar, ca și Gongea. El avea două fete și niște nepoți care îl ajutau la treburile curții și pentru ei pusese la cale o petrecere. Ghighina mai mersese în toamnă acolo, de Sfântul Dumitru. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atunci. Stătea în casă și se bucura de toate cele din jur. Nu se măritase, nu părea să se gândească la măritiș. Stătuse la mănăstire până în ziua moștenirii. Apoi venise la Coteni și refuzase categoric să-l vadă pe un boiernaș din Daneți care își trimisese neamurile în pețit. Era însingurată și se gândea cu frică la Dumnezeu. Asta nu înseamnă că nu-și dorea să plece în lume, să vadă Târgoviștea ori să-și cumpere rochii frumoase. Însă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
avusese o astfel de aventură, de altfel, încercase multe căi, deoarece se îndrăgostise de nenumărate ori. Pe Săftița o iubise nebunește în anul 1528. Era fata unui negustor din Târgoviște pe care o văzuse pe când se lăfăia în sângele unui boiernaș, pe nume Barbu. O răpise din casa părintească și fugise cu ea, mai întâi la București, unde avea o casă, apoi, după ce auzise că vodă însuși trimite soldații pe urmele lor, a luat-o spre Dunăre și a trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
muieri pre slabe dă minte, Luați sama la heste cuvinte!” Femeia modistă (la modă!) Începe să devină ținta unor lungi poeme satirice, cum este acela, sub formă dialogată, localizată (după Ignacy Kraiki) de Costachi Stamati: Dialogul unui holtei cu un boiernaș avut, Însoțit cu o coană de Înalt neam. Femeia la modă e scandalizată de vorbele groase ale bărbatului și, cînd pleacă la țară, umple careta englezească de gavonoșe, șipuri, butelcuțe, capele, bonete, crinoline și festoane. Are pretenția să doarmă În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care îl implică asemenea demersuri juridice. Locuitorii satelor Oncești, Laz, Bărboasa și Dealul Perjului păstrează în firea lor o mândrie aparte ce-și are originea în neamul lor de răzăși (cei care aveau în proprietate mai mult pământ se socoteau „boiernași”), spre deosebire de vecinii lor din Tarnița și Satul Nou, care se trag din clăcași (aceștia, având mai puțin pământ, erau porecliți „cojani”). În satul Tarnița, suprafața arabilă nu satisfăcea nevoile de cereale ale locuitorilor prezenți în aceste zone după
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nu ne spune de unde i-a scos, căci nu ne prezintă și documentele care să susțină această filiațiune. Totuși, luînd de bază acest arbore genealogic, George Munteanu crede că "pe linia maternă știrile sigure (s. n.) încep tot de la străbunicul poetului, boiernașul de țară, Ion Iurașcu, și continuă cu fiul său, stolnicul Vasile Iurașcu din Joldești"29. Cînd cărțile se scriu din alte cărți, neverificate, nu se poate ajunge la concluzii sigure. Revenind la acest din urmă arbore genealogic, Augustin Z. N.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Costache Balș, prin 1837, a intervenit la Domnie și a obținut pentru Gh. Eminovici, deocamdată, titlul de sulger. Evident că avînd acest titlu, Eminovici nu mai era un oarecare. Putea să intre în relații de căsătorie cu o fată de boiernaș. S-a căsătorit, la 26 iunie 1840, cu Raluca, fiica stolnicului Vasile Iurașcu. Dar Eminovici era om ambițios; voia să urce tot mai sus, pe scara socială. Pentru aceasta îi trebuia un rang mai mare. De aceea, după alte intervenții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ca Dorset a fugit către meleagul Lui Bichmond, cel de dincolo de mări. REGELE RICHARD: Ia vino, Stanley. Dă prin țară zvon Că Ann, soția mea, e rău bolnavă. Voi porunci să stea-n iatac, sub chei. Să-mi cați un boiernaș mărunt cu fiica Lui Clarence de îndată să-l însor. Băiatu-i prostănac, de el n-am teamă. Ce faci? Visezi? Îți spun din nou: dă zvon Că Ann, regina mea, e-n pragul morții. La treabă, căci mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]