148 matches
-
clasică. Lui Stroeve i se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și gelozia, și furia și scoase un strigăt răgușit, dar nu putea vorbi. Își agita pumnul și-l ridica amenințător către un dușman invizibil. Țipă cât îl țineau bojocii. Era înnebunit de furie. Nu mai putea suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit în jur în căutarea unui instrument. Voia să taie tabloul în bucăți. Nu mai trebuia să mai dăinuie nici un minut. Dar nu găsi nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea să compună mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor cărora nu le convine credința, a continuat el rece, ca Napoleon sau Oscar Wilde sau alții de teapa ta și a lor, pe patul de moarte o să strigi din fundul bojocilor să ți se aducă un popă. Eleanor și-a Înfrânat abrupt calul și Amory a tras și el de frâu, oprindu-se În dreptul ei. - Chiar așa? a Întrebat ea cu o voce stranie, care l-a neliniștit. Chiar așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apăru un fel de linie Maginot autohtonă, adică un șanț cu niște metereze făcute din scânduri de pat. Bătălia era, în primul rând, una psihologică și ce era la gura combatanților, să te ferească Sfântul! Bărbații răcneau cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor, care susțineau conflictul cu blesteme și înjurături foarte reușite, dar mai ales cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul șanțului, tot în deplin
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
bumbac, bretele, bulendre, belciuge, bomfaiere, bolțari, barde, bărdițe, bricege, butoiașe, budane, bidoane, bărdace, butii borțoase, beschii, baroase, bucșe, burlane, butelii, broaște, biciclete bușite, brichete, bibelouri bălțate, bătătoare, baloane, bocanci, bentonită, biciuri, biscuiți, bulion basarabenesc, bureți, baclavale, boia, boiele, borș, bomboane, bojoci, buturi, buturele, boașe berbec, batoane, balamucuri bizare, babe bisericoase, Biblii, broșuri, “Botezul bisericesc”, “Biruințele blîndeții”, blagoslovenii, boaite burtoase, babuști bucălate, bolșovici, “Borea, beghi, balvan!”, “Bliat’!”, baloate, bagaje, banițe, boccele, băbătii, babete, baci, bătăuși bezmetici, badea Baboi, bădița Blejușcă, bistrițeni blajini
BAZAR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348214_a_349543]
-
sa pentru atingerea căreia nu se dă în lături de la nimic. Dintr-o poziție diferită, totalmente paralelă din punct de vedere geometric cu destinul colectiv și cu necesitățile individuale ale nației sale, hominidul politic al prezentului urlă cât îl țin bojocii a postmodernitate prost înțeleasă, fecaloid-sufocantă, precum și a neo-dictatură mondială cu sevă vizibil glocalizantă, o vizibilă masoneală mediatizată la maximum, care își sapă continuu presupusa-i eternitate în structura molatecă a drojdiei. „Ce lucru mai prostesc decât fapta candidatului ce lingușește
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
înalte, cureaua părea că-i pocnește. Iancovici -dirijorul nu se așeza ci răsfoia încă o partitură-fapt care înveselea masele de cetățeni, care îi aplauda. Întorcându-se spre mulțimea de femei, bărbați și copii care aplaudau și strigau ,cât le ținea bojoci: Braaaavooo! Pe când eram mai măricel, și cu cât vedeam filme cu tineri curajoși, și fetițe cu cârlioși atârnați pe frunte, cu atât doream să învăț pe dea-rostul poezii și cântece. ...și iată că am fost anunțați :în clădirea din fața pompierilor
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
standarde de calitate, mai ales în privința mediatizărilor. *** Într-un bar din apropierea stadionului, suferiseră, alături de echipă, o mulțime de iubitori ai sportului de sexe, vârste și religii foarte diverse, uitându-se la cele trei ecrane cu plasmă, urlând din toată puterea bojocilor, înjurând, spunând măscări și făcând gesturi cel puțin indecente, așa cum se cuvine unor adevărați suporteri. Barul aparținea unui om de afaceri care își dăduse seama de potențialul zonei și era construit numai din fier, betoane și plastic deosebit de rezistent, pentru
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
apăru un fel de linie Maginot autohtonă, adică un șanț cu niște metereze făcute din scânduri de pat. Bătălia era, în primul rând, una psihologică și ce era la gura combatanților, să te ferească Sfântul! Bărbații răcneau cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor care susțineau conflictul cu blesteme și înjurături foarte reușite dar mai ales cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul șanțului, tot în deplin
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
și la figurat. Silvia preferă să leșine. Numai că nu prea avea noroc. O găleată de lichid călduț o inundă, exact când ușa se mai izbi o dată de perete și în cameră intră un alt personaj, care zbieră din fundul bojocilor: - Prealuminate stăpâne al nostru, caii sunt înșeuați, scutierii nerăbdători și lăncile pregătite! Dumnezeu să vă binecuvânteze sfânta voastră biruință! - Ahaaa, hai, la luptă bunii mei cavaleri! Să-i căsăpim și să-i pârjolim pe nevrednicii aceia din casa de Fecalon
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Poezie > Pamflet > MĂGARUL Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului A ieșit măgaru’-n curte Ca să cânte de el știute Învățate la școli deștepte Opere și canțonete. Și-acum rage, îl țin bojocii Simfonii de-adună porcii Și-au venit cu mic cu mare Și vreo nouă zburătoare. Tot alai de mare soi Un berbec și zece oi, Vreo douăzeci de coțofene Și-un curcan umflat în pene. Ș-a venit și ’coana
MĂGARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352218_a_353547]
-
înfofoliți în cojoace, cu broboade și căciuli pe cap, se sufocau de căldură și înghesuială. Era un vacarm de nedescris, cu îmbrânceli în valuri, însoțite de chiote și țipete. Ca să acopăr vuietul talazurilor dezlănțuite, urlam și eu cât mă țineau bojocii. Când am țipat: -Tu ești, Mircea? unul din sală a țipat și el: Care Mircea, bă? Domnul Genescu m-a tras înapoi, după cortină, întrerupându-mi ”măreața” recitare: ce te-a apucat, mă, cu Scrisoarea a III-a? Îmi vâjâia
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
Nu-i de rușine un chiot ! - Atuncea dece râdeți ? - De proști ! - Și eu credeam că-s singur ... - Acuma trage-un chiot ! - Un chiot pe-o cinste ! Și neprivea cu înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un lung de u-hu-huuuu ! Pe unde trebăluiau sătenii îi știau chiotul și își zâmbeau mirarea cu neputința de a
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
cureaua părea că-i pocnește. Iancovici - dirijorul nu se așeza ci răsfoia încă o partitură - fapt care înveselea masele de cetățeni, care îi aplauda. Întorcându-se spre mulțimea de femei, bărbați și copii care aplaudau și strigau, cât le ținea bojoci: „Braaaavooo!” Pe când eram mai măricel, și cu cât vedeam filme cu tineri curajoși, și fetițe cu cârlioți atârnați pe frunte, cu atât doream să învăț pe de-a rostul poezii și cântece. ...și iată că am fost anunțați: în clădirea
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357833_a_359162]
-
apăru un fel de linie Maginot autohtonă, adică un șanț cu niște metereze făcute din scânduri de pat. Bătălia era, în primul rând, una psihologică și ce era la gura combatanților, să te ferească Sfântul! Bărbații răcneau cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor care susțineau conflictul cu blesteme și înjurături foarte reușite dar mai ales cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul șanțului, tot în deplin
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
SERVICIU Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1277 din 30 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Manelistul de serviciu Manelistul de serviciu poartă numele de Piciu, Machu-Pichu îi spun unii, Schubert, Beethoven, Moscuni. Proorocii și bobocii cântă de își sparg bojocii, ia-o blând, îmi spune Gigi, lasă-te în seama grijii ce o poartă Cel de Sus, măi, tu nu ești Jan și Huss. Mănăștur, o, Mănăștur, cândva m-au bătut la tur doi mili-milițieni, nu era în Mon Jardin
MANELISTUL DE SERVICIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360014_a_361343]
-
în coaste atât de năprasnic încât l-a făcut să urle de durere și să deschidă ochii. Nenorocire! Mățău, cel care-i arsese șutul în coaste îl privea cu furie, avea în mână un par și urla cât îl țineau bojocii lui de alcoolic cu vechime: - Băăă! Un’ei vaca că te omor! Acu’ te omor cu paru’! Frica de moarte l-a scos însă din belea pe bietul Bibănel care a intrat imediat într-o pasă mistică. S-a ridicat
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
Autorului APOCALIPSA DUPĂ THEODOR RĂPAN sau VOCAȚIA UNIVERSALULUI „Poetul e un saltimbanc rănit/ cu umerii credinței în ispită,/ în roșă cămașă pustiul îmbracă,/ absintul îi este iubită...// Poetul e o salcie pletoasă,/ în apa lui Cuvântul se botează,/ ghearele dimineții bojocii îi rup,/ săgeata din rană-i veghează...// Poetul e un înger tuns chilug,/ noaptea îl știe pe dinafară,/ în sufletul lui e atâta belșug:/ Evanghelie ce nu va să moară...// Poetul e un crocodil sfios,/ ochii săi Moartea înfruntă,/ sub
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
la prima oră pân-aici? - N-am știut că preferați altă zi. Dacă vreți, putem să mai vorbim și mâine. Mă duc acum la ore. Sărutmâna! - Să... nătate! În drumul înapoi, aud un muncitor de la deszăpezire răcnind cât îl țineau bojocii: „Doamneee, nu mai vreau să fie luuuuuni!”
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
un loc oarecare? Nu cumva ca să se asigure (și) că normele de circulație sunt respectate întocmai? Ceilalți cetățeni de ce nu au trecut pe roșu ca să prindă tramvaiul? Și, dacă treceau și ar fi fost legitimați, ar fi urlat din toți bojocii că polițiștii sunt niște criminali? De ce să fie criminali? Pentru că vă împiedică să nu respectați normele rutiere în vigoare? Noaptea, când sunteți în mașină și ajungeți la un semafor, chiar dacă nu trece nici țipenie pe bulevard, nu opriți? Ba eu
„Ce-a făcut, a dat în cap? A trecut și ea pe roșu, săraca!...” Filmul cu femeia de la Unirii spune totul despre România și români () [Corola-blog/BlogPost/338005_a_339334]
-
că directorul nerecunoscător și autocentrat își va găsi un alt circ Struțki, unde, după o vreme în care va răsufla ușurat de izbăvirea corporației, va începe să cadă în mai vechea patimă a iubirii de sine și-și va scuipa bojocii emaciați de oftica inadecvării perpetue până ce-l va mânca pensia cu fulgi cu tot.
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
la el: --Trache, Trache, Trache! Cauciucurile se rostogolesc, se scufundă, măă! Planetarele fac bâldâbâc, iar tu te ții de coada sirenei? Te duce la fund, Tracheee! S-a dus dracului revizia! --Ducă-se! a mormăit Trache. Și țipă cât îl ținură bojocii: --Liniștee! Faceți liniște, domnilor! Acu’, eu plătesc, că și eu sunt patron. Domnișoară, să-mi aduci o saramurică de pui fript, cu mujdei și mămăliguță. Dar să fie copănelele bine rumenite, că așa le făcea mama. Și un molan negru
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
dădură în horă, prinzându-i și pe cioroi, care cârâiau beți pe margine. Si când hora era mai aprigă, se năpustiră Nor Vânăt și Nămețilă ce duhnea a băutură. Iar din hora cea săltată, o făcură-mpiedicată. Apoi, Viscorilă își umflă bojocii într-un trombon, acompaniat de orchestra Vânturilor Lățoase, niște namile urlătoare din foale și chitare, aduse special de Iarnă din Țara Vânturilor Veșnice. Nor Vânăt dansa cu baba Cloanța-Cotoroanța în chiote turbate, în hora babelor zăltate. Lupul Colț Fioros urla
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
despărțirea definitivă de Transnistria” (!!!). Încă din 1989 guvernanții ruși și-au ascuns planurile de anexare a acestui teritoriu prin acest fals argument. La unul din mitingurile organizate în la Comrat (cu implicarea Rusiei) o oarecare Maria Ivanovna vocifera din toți bojocii: „My skajem reshitel’noe NET rumynskomu yazyku v Moldove (Noi vom spune un NU categoric limbii române în Moldova). Ca să vezi, ei, vreo 4% din populație, ne vor dicta nouă, băștinașilor, ce limbă vorbim! Deși legislația lingvistică a fost adoptată
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375533_a_376862]
-
că, zbaterile tinerei erau în zadar, poetica Marelui Poet nu se lega sub nici o formă. Ca să nu mai spunem că până la urmă tâmpita, că nu mai putea fi admiratoare, dădu drumul la tot felul de expresii hiperbolizate, răcnind din fundul bojocilor ditirambe foarte puțin măgulitoare pentru Maestru, iar acesta excedat de sonorul complet nepotrivit cu taina poeziei îi dădu un foarte prozaic picior, deloc metric, în părțile nepoetice, niște iambi și trohei de mă-sa cu tot neamul ei, plus un
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]