168 matches
-
capătă, mărturia unui caz izolat, ci înfățișează în genere suferința deținuților politici din țara noastră, în contextul suferințelor întregii țări comunizate. Ne oferă un eșantion, e drept, unul dintre cele mai expresive, al unei situații echivalate, fără exagerare, cu o bolgie infernală. Referindu-se la anii 1962-1964, pe care i-a petrecut în închisoarea Aiudului, autorul mărturisește cu litere incandescente: „Pentru toți cei care au refuzat reeducarea, (aceasta) a reprezentat cea mai crîncenă anticameră a iadului, acolo unde mii de oameni
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
și evitat. Într-un cuvînt, e în pielea autorului o latență de nefericire perpetuă pe care însemnările cărții o evocă stăruitor. La așa vocație suferindă, te-ai fi așteptat ca autorul, prins de elanul memoriei vindicative, să dea naștere unei bolgii resentimentare în care sechelele rămase să sugereze o atmosferă de răfuială retrospectivă. Cînd colo, cartea nu numai că e blîndă sub unghiul portretizării dușmanilor, dar păcătuiește prin grija de a-i menaja pe cei care s-ar putea considera incriminați
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
cînd penitenciarul din Pitești va deveni un muzeu finanțat din bani europeni, unde orice vizitator va afla din documente și imagini saga colegilor lui Oprișan și Calciu, volumul lui Alin Mureșan este vademecum-ul cel mai competent în universul de bolgie al locului. În genere, intelectualul român are inteligență, dar n-are caracter, avînd în schimb iscusința versatilă a Mitläufer-ului (după vorba Hertei Müller de la Ateneul Român), adică a celui care știe să se strecoare, lipind gardurile și mergînd în paralel
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
reprezintă o ecranizare a povestirii naturaliste a lui I.L. Caragiale, O făclie de Paște care ne aruncă într-o Europă a periferiilor bântuită de demonii xenofobiei, Un bărbat ca Eva revendică o altfel de marginalitate, cea a geniului rătăcind prin bolgiile unei sexualități litigioase, trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel de-al treilea, frecventând nostalgic periferia belle époque de o manieră deopotrivă melodramatică și comică, deopotrivă versată și igenuă. Nu te teme, Jakob!, cocteil de Buñuel livrat în notă
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
care a personificat-o, spre a o putea percepe ca pe un adversar, spre a-i putea ține piept, spre a o înfrunta. Atitudinea reflexivă în fața celor mai umile elemente ale realului îi protejează eroului cărții puritatea și în timpul traversării bolgiilor infernului concentraționar. Romanul Atemschaukel pare, așadar, și un manual poetic de salvare a demnității umane, în cele mai cumplite împrejurări, o carte comparabilă doar ca idee pentru cititorul român - îmi spuneam ascultînd-o pe Herta Müller - cu Jurnalul fericirii al lui
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
Aglaia Epencina se va dezlănțui, dând la iveală o furie reprimată îndelung, cu toate suferințele ei date în pârg. Da, puștoaica aceasta nihilistă - despre care maică-sa, da, catastrofa de maică-sa, tot o ține una și bună, ca în bolgiile infernului, extins în cotidianitate, că e rea, rea, rea, deșteaptă și sălbatică, pornită să miște lumea din loc, și va suferi, va suferi negreșit, plătind mai târziu, plătind, de fapt, toată viața - așadar, dihania asta de fată are forța de
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
după aflarea unei violențe nedorite, și numai așa îți poți face o idee de „starea netransmisibilă” pe care o au cei care au stat cu ochii în dosarele CNSAS: rude, prieteni, urmași sau cercetători. E un element indicibil aici, de bolgie în care intri prin praful filelor de dosar, un element din care o minimă imaginație poate intui proporția tragediilor petrecute în camerele de anchetă. Și atunci, merită să te întrebi cu intenție critică: cîte cărți de ficțiune pot induce o
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
Simona Vasilache Fiecare perioadă literară vine, de bună seamă, cu panoplia ei de simboluri, între care se înșiră și o noapte anume când cerurile sau bolgiile se deschid. Dacă modernismul oscilează între noaptea de Sânziene și noaptea Arhanghelului Mihail, Junimea pare să prefere noaptea Sfântului Andrei. Poeziei lui Alecsandri, care-i dă credinței din popor - o teamă difuză de o nenorocire nu neapărat meritată - o nuanță
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
aceeași formulă exploratorie a periferiilor, de data aceasta cele carcerale. O întreagă umanitate delincvescentă se perindă prin fața camerei, iar regizorul are instinctul felinian al urâțeniei expresive, al contorsiunilor sufletești care gravează, precum aqua forte-le, un relief specific. Și aceste bolgii sunt frământate de spectrul delațiunii, al demonului politic, iar aparenta cale de evadare este iluzorie, o altă capcană pentru cel naiv. Ultimul film al lui Blaier este o încercare de a ridica o parabolă a sistemului concentraționar al regimului totalitar
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
aprins lămpi inutile și găzoae; au început să se adune prin uliți și să iasă "pe linie", șopăcăind, întrebând, temându-se și încurajându-se. Voi uita vreodată acea noapte? Aveam mai înainte de a citi în cărți, imaginea fioroasă a unei bolgii dantești, în care o suferință comună convocase biete umbre din satul argeșan. Ce anume a mai urmat, se știe: entuziasmul victoriei de o clipă, pentru ca retragerea eroilor neînarmați să se scurgă spre o Moldovă adăpostitoare. Mai știu mersul pe jos
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
în fața mutilărilor, izolărilor, schingiuirilor, sinuciderilor sau omorurilor descrise. Dar Pavlovici e un spirit fără ferment sentimental, universul evocat fiind fără doar și poate dramatic, numai că drama e intuită în proporțiile ei burlești, prin eliminarea tensiunii afective, caz în care bolgia își pierde dramatismul și devine un bazar de întîmplări grotești. Cînd închizi cartea ești bine dispus ca după o izbutită antologie de povești sinistre, amănunt cu atît mai surpinzător cu cît Pavlovici nu inventează nimic. El descrie un iad, și
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
de ani mai mare. Sunt, însă, aspecte minore. Urma este un roman poetic despre posibilitățile evaziunii, într-o lume nelume montată în flashuri cinematografice și pulsiuni de realism magic. Captivant prin dimensiunea contrafactuală, terifiant prin refacerea unui experiment uman din bolgiile concentraționare, Urma aparține microromanelor de impact din categoria celor semnate de Horia Bădescu, O noapte cât o mie de nopți și Gabriel Chifu, Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme, cărți despre istoria vampirica datata, insă neelucidată
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
conștiință tragică a anilor ’30-’40. Conștiințe pe care le unește atât nevoia de puritate și inocență, cât și căutarea obstinată a unui Dumnezeu care se ascunde. Și unul, și celălalt merg însă către Centru prin lungi ocoluri, trecând prin bolgiile spiritului și prin abisurile conștiinței, opera lui Baudelaire acționând ca o oglindă a crizei umanității pe care o trăiește și o resimte Fondane. Fără îndoială că ne-a lipsit această carte, care (în ipoteza fericită că ar fi fost tradusă
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
ideal. Reversul e că omul de rînd nu numai că nu se recunoaște în omul exponențial, dar chiar îl privește cu invidie. Inferiorul nu poate admira superiorul, fiindcă exemplul său îl pune în fața unei incomode măreții. Corneliu Călin, răzvrătitul supraviețuind bolgiei cu șerpi, sau Ion Gavrilă al Ogoranului, luptătorul din Făgăraș, sunt inși exponențiali. Cetățeanul de pe stradă nu-i înțelege și se simte iritat dacă i se atrage atenția asupra lor. Cît despre istorici, ei sunt reprezentativi pentru spiritul timorat al
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
la Ierusalim care ar fi un fel de Mecca personală. însă nu e decît un alt trucaj de tehnică vizionară. Căci acest Ierusalim nu e un lăcaș al iluminării expiatoare, ci unul parodic, pitoresc, lasciv, pișicher în cheie balcanică. O bolgie a concretului familiar, colcăitor de prealumești ocupații și satisfacții, care, departe de-a exorciza căderea în mundan, o ratifică: ,Doamne, du-mă la Ierusalim/ cîntînd dintr-o armonică roșie lucitoare./ Doamne, du-mă din femeie-n femeie/ la femeia vieții
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
o picătură mai mult decât admite supraviețuirea. Adesea, nici atât... Cartea prietenilor mei, de Iordan Chimet, învingător în lupta cu știmele spaimei este un asemenea exemplu, bilanțul, totodată, al unei vieți trăită sub constelațiile libertății spirituale, nu altundeva, ci chiar în bolgiile comunismului. Poet, retezat în relația cu cititorul în plină tinerețe creatoare, critic de artă, menit de autoritate tăcerii, Iordan Chimet și-a dedicat anii de recluziune socială prietenilor, spre a ieși, cu decență și demnitate la lumină în perioada convențional
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
Gheorghe Grigurcu Un titlu de carte insolit: Tăblițele de săpun de la Itșet-Ip. Cu o dureroasă cochetărie, dl Mihai Buracu ia distanță astfel față de bolgia prin care a fost nevoit a trece între anii 1949 și 1954, înscriind inversat numele orașului Pitești și referindu-se la "tăblițele de săpun" din numita locație atroce. Dacă tăblițele de lut ale Babilonului sînt faimoase, despre "tăblițele de săpun
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
mai cu seamă cînd e slujită de un condei evocator, ne oprește în loc, producîndu-ne o stare emotivă ce transcende simpla confruntare a paginii scrise cu realul. Căci dincolo de faptele consemnate se profilează un teribil arhetip, cel al coborîrii ad inferos. Bolgiile pe cît de numeroase, pe atît de variate întru iscusință malefică ale acestui Infern modern ne apar profund caracteristice pentru regimul comunist, sfîșiind orice iluzie cu privire la bunele intenții, la idealul pozitiv cu care a cutezat a se orna acesta. "Lagărele
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
o pânză de paianjen, finețea unei clipe de grație. Pe care n-o vede decât un ochi exersat, dar o prețuim, fără distorsionarea simțului estetic, toți. Nu sunt niște imagini de forță acelea pe care le scoate Arghezi din niște bolgii ceva mai estompate (suntem, totuși, într-o închisoare de pungași, în mare parte, și criminali de fapt divers, mai mult ghinioniști decât posedați), prin comparație, firește, cu hăul negru al lui Baudelaire, ci sunt niște focalizări artistice, de ascuțimea filmării
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
unde!, tocmai la Târg! Cine vorbind? Tocmai eu! Ajută-mă, îngerașule, să ajung diseară, pe Spătarului 26, încă viu. Și, à propos (à propos de ce ?). „Infama memorie” a spus Pucu acolo, în „sala oglinzilor”, spre gloria ficțiunii și azvârlirea în bolgii a pactului autobiografic, adică a noastră, a ăstora, memorialiștii, iar eu i-am zis în gând degeaba!, nu mă prinzi tu pe mine, că memoria mea e vai de capul ei! Impresii de la Târg ? Spun numai una. Hotărât ca, dacă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
a ieșit afară din birou, iar eu după el cu scaunul ridicat.“ (p. 41) Să recunoaștem, asemenea cazuri de recalcitranță penitenciară sunt greu de înțeles, cu atît mai mult cu cît protagonistul a apucat eliberarea, depunînd după 1989 mărturie despre bolgia prin care a trecut. Rămîne totuși întrebarea: de unde atîta putere în acest om? Din credință, din temperament, din protecția astrelor, din grație divină? Fiind gîndită ca o secvență de două dialoguri în cursul cărora eroul își povestește golgota, cartea are
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
cînd, rupîndu-se de lume, ating numenul universal. Primul plătește eliberarea cu nebunia, al doilea o plătește cu mortificarea trupului, dar nici unul nu o face fiindcă așa vrea, ci fiindcă e împins de o voință irepresibilă. Lumește vorbind, trăim într-o bolgie a necesității din care nu scapă decît oamenii de excepție, dar și ei numai pentru scurt timp și doar cu prețul unei dezarticulări lăuntrice, libertatea fiind un atribut ce nu revine decît celor două tipuri pomenite: geniul în ordinea frumosului
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
inutil; Mai cu toance-n plâns de dorul feei care mi s-a dus. Se balanseazî lumea pe-o osie nîucî Se balansează lumea pe-o osie năucă Și landul isihiei necât ni se arată, Părând că ne pândește o bolgie șireată în care orice frunză de suflet se usucă. Și, câtă armonie am fost avut al^dată, Frățește-mpărtășită cu megieșe stele. Ci unde-i seminția istoriei acele Acuma când, din oameni, ne-am preschimbat în gloată!? Au nu cumva-i
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
o omori cînd scoți mîna din ea înțelegi ce ești tu de fapt în viscerele mele un purgativ iată mărturisesc ceea ce n-ai să afli niciodată am nevoie d eo asanare morală conectată la tine pot să orbecăiesc bezmetic prin bolgiile mele te numesc stăpînul scrisului meu și sexul e geamăn cu creierul cum dumnezeu este geamăn cu diavolul în acest țesut de materie care ne îngăduie să existăm concomitent în micul infern ce-am vrut să spun mă pomenesc gîndind
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
din umeri și purcese grabnic la drum spre mânăstire. Se blestema În sinea lui pentru că plecase urechea la una din multele disperate care se dădeau drept magiciene și fermecătoare. Florența era plină de ele, cum pline de ele erau și bolgiile infernului. Soarta pentru un bănuț... La naiba! În sfârșit, izbuti să ajungă până la Santa Croce. Meșterul din Como fusese găzduit În mânăstirea franciscanilor, În aripa pe care călugării o puneau la dispoziția pelerinilor. Părintele stareț nu se miră prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]