5,885 matches
-
Bob Thornton într-un rol de bărbier neimportant și absent, pe lângă care viața trece fără a se intersecta vreodată, care te face să înțelegi cum de, în ciuda tuturor experimentalismelor, performanța unui actor poate fi și piatra unghiulară, și cheia de boltă a unui film. Tocmai pentru că e o prezență in absentia, cu puțin dialog și și mai puțină emoție, un personaj care vede transformarea lui în victimă ca pe ceva firesc. Această peliculă face parte, ca și Blood Simple, din perioada
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
expoziția ne introduce într-un câmp de probleme, rigoarea fiind o condiție indispensabilă pentru a le explora și adânci, prin prisma specificității franceze și nu numai. în fond, referindu-ne la pictură, "lumină și umbră" e problematica dominantă, cheia de boltă a oricărei aplicații concrete. Pentru francezi importante sunt claritatea, echilibrul și temperanța clasică, virtuți reunite cu maximă strălucire în opera lui Poussin; dar oare putem vorbi pur și simplu de francezi acolo unde intervin artiști ca Balthus și Picasso, aceștia
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
despre fiecare credință dintr-o pornire mai degrabă documentară și testezi vreuna par plaisir. Cînd, însă, ai chef să-ți mai pui întrebări, anii noștri nu ți le refuză. Doar că ecoul lor este puțin altul într-un spațiu fără boltă, în care ne dăm de-a dura pe o dreaptă pînă alunecăm în vreo fantă. E, altfel spus, o lume funcțională, în care și religiile trebuie să știe o socoteală. Ele, adică, lucrează în beneficiul omului, pentru mîntuire. Una, două
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
Dumnezeu, Mihail" (așa e semnat, cu un gust artistic îndoielnic, volumul de față) nu are un discurs cu inflexiuni biblice, sau ,poetice", preferând adresarea directă și referința netă, centrarea pe insolitul său spațiu-personaj. Pântecul femeii, interiorul matern este echivalat cu bolta cerească spuzită de stele, și pe această metaforă plutesc aproape toate strofele și imaginile lui Mihail Gălățanu, variațiuni pe temă dată. Mamă și fiu se topesc unul în altul, adultul se abstrage dintr-o vârstă și o lume în care
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
Ziua câteodată, uneori și noaptea, venind din occident spre țara dimineții, prin mine numele meu trece. Pe unde largi, bătând eterul, prin stratosferă, numele meu trece. Și prin azurul crud. Și prin tăcerea ceții. Dar nici în mine, nici sub bolta care-i cerul, eu nu-l aud. Încredințat pământului voi sta cândva, mai nemișcat decât o stea. Odată voi zăcea-n ținut întunecat. La fel va trece numele și prin mormântul meu, câteodat! Și nu-l voi auzi. Aceasta prea
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
își ia licența în drept, începe să scrie. Primul său roman, într-o lumină proastă, e încununat cu Premiul Romanului Populist din 1935. Se bucură de mult succes în rândul cititorilor francezi cu volumele Eleșteul, în mărime naturală, Cheia de boltă, iar în 1938 primește Premiul Max Barthou, acordat de Academia Franceză pentru cele mai importante scrieri ale sale până în acel moment. în același an, noul său roman Paingul obține Premiul Goncourt. Este ales membru al Academiei Franceze în 1959. De-
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
opera dumnezeiască". în consecință, opera artistului e o victorie a vieții pe calea producției de artificial (cuvîntul artificial provine din cel de artă!), în timp ce "opera" tămăduitorului e o victorie a naturalului și, după caz, o corijare a artificialului. Așezat sub bolta unor atît de elevate considerații, scrisul lui C. D. Zeletin răsfrînge, în chip specific, tocmai aspectul comun al artei și medicinii pe care l-a evidențiat, dăruirea, slujirea aproapelui. Dl Zeletin încearcă a-și depăși demonia prezumțioasei afirmări proprii, a
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
unei societăți democratice sînt libertatea de gîndire și religie, libertatea de asociere și exprimare a propriilor opinii, inclusiv cea a presei. Să ne oprim la libertatea de opinie ca la una specifică oamenilor scrisului, dar și ca o cheie de boltă a libertății în genere. Cîteva observații ale lui John Stuart Mill ni se par de-o neștirbită actualitate. Doar confruntarea punctelor de vedere respectate în pluralismul lor asigură fundamentul încrederii noastre într-un set de valori, idei, atitudini. Nefiind infailibilă
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
o scalzi în rouă! Vai, tot în temniță mai sînt? Din ziduri, blestemat mormînt, În care tulburi doar răzbat Luminile prin geam pictat! În jur cu teancuri mari de cărți, De praf și molii roase-n părți, Pe care, pînă-n boltă, sus, Negre de fum, hîrtii am pus; De sticle-mpresurat, cutii Și instrumente, ca minuni De catrafuse din străbuni - E lumea ta! o lume zi-i! Și mai întrebi de ce, gemînd, Se strînge inima-ți în piept? De ce-i curmat al
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
și chin - a ei povară, Furtuni să-nfrunt eu, iar și iară, De naufragiu nici să nu mă doară. Sînt nori deasupra mea - Se-ascunde luna-n ei - Se stinge lampa! Ies aburi! Raze roșii îmi tresar Deasupra capului - Din bolți Adie-n jos fiori Și mă cuprind. Te simt plutind în jur, duh implorat. Apari! Ah, parcă inima-mi s-a sfîșiat! Spre noi senzații, toate Simțirile-mi prind să se-arate! Cu toată inima-s al tău! Jos ceața
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
ales Cine ascultă nu, murmur de învățare. reamintire. să începem așadar a ne reaminti, Alegra a ne reaminti din nou, adînc cine suntem se tulbură noaptea foind, apa sub pod și-mi urcă-n sînge neliniștea peștilor zvîcnind, gînduri sub bolta arcuită, aproape geme unul în somn sub știrile îngălbenite totul într-un sentiment de frunză plutind, oare ce vor a prefigura în mine agrăindu-mă pe rînd cînd noaptea le este surdină, clipa deja hăt departe, deși înscrisă în memoria unei
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
am face fără păcat originar și biserici, fără preoți și curve, am fi mai puri? 868. Fiecare ne ducem Destinul pe Golgota aleasă de acesta și nu de noi. 869. Oare câte stele nu există fără să răsară vreodată pe bolta sufletului nostru Într-o mare iubire pierdută de noi și fiecare stea În parte? 870. Oricât de hotărât ai fi În ceea ce faci decizia o va lua tot Destinul tău. 871. Lasă-ți steaua Iluziei Vieții să-ți răsară peste
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
În parte? 870. Oricât de hotărât ai fi În ceea ce faci decizia o va lua tot Destinul tău. 871. Lasă-ți steaua Iluziei Vieții să-ți răsară peste toate suspinele acestei lumi fiindcă În curând va urma răsăritul morții pe bolta căreia va străluci. 872. De ce să-ți fie teamă dacă tot ce ți se Întâmplă este dat dinainte de a fi aici. 873. Lumea este oglinda a ceea ce a fost dinainte de ea. 874. Crede numai În lumina iubirii. 875. Oare am
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
aici. 873. Lumea este oglinda a ceea ce a fost dinainte de ea. 874. Crede numai În lumina iubirii. 875. Oare am mai exista dacă ar absenta Destinul de la masa vieții noastre? 876. O viață fără Destin este ca un cer fără boltă, o stea fără lumină sau o cunoaștere necunoscută niciodată. 877. Lasă-ți Destinul să ți se Împlinească până la capăt și nu Încerca să te sinucizi evadând din propria ta lume. 878. Ce minunată poate fi oglinda lacului gândurilor tale care
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
prin vis.De aceea cel ce nu visează nu va ieși niciodată Învingător din lupta sa cu viața. 998. Rămâi cel ce ești fiindcă Dumnezeu nu va recunoaște În numele tău pe nimeni altcineva. 999. Frumusețea este eul nostru oglindit pe bolta stelelor eternității. 1000. Ce poate fi mai frumos decât să simți cum rezonează imaginea corpului cu eul tău?
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
cu morți vii se amestecă în veci. Îngână secunde luna care nu-i de-aici, vai, nu! Arborii tresar în somn; fugi în visul lor și tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer negru fulgeră din bolți viclene... Peisaj de august Ah, nouri negri pe cerul viclean. Aerul mușcă zăbala calului. Arborii-mi zdrelesc privirea, mâinile, coamele anului. Nori se-mbulzesc pe bolți însemnate. Ah, dimineață zdrențuind așteptări! Cerul se-nclină, păsări adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer negru fulgeră din bolți viclene... Peisaj de august Ah, nouri negri pe cerul viclean. Aerul mușcă zăbala calului. Arborii-mi zdrelesc privirea, mâinile, coamele anului. Nori se-mbulzesc pe bolți însemnate. Ah, dimineață zdrențuind așteptări! Cerul se-nclină, păsări adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini se învârt în cercuri profane. Și-i atâta-ntuneric, încât în duh te arunci, ca delfinii speriați în asprul văzduh! Brusc cineva face lumină. Liniștea toarce
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Cerul se-nclină, păsări adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini se învârt în cercuri profane. Și-i atâta-ntuneric, încât în duh te arunci, ca delfinii speriați în asprul văzduh! Brusc cineva face lumină. Liniștea toarce, înceată felină. Caii sălbatici din bolta vicleană turma de nori la păscut o mână. Peisaj montan O, sunete rostogolite de la o creastă la alta, melodie desprinsă din alte lumi cândva, cine vă urmărește - a fost smuls din stâncă cu dalta de un maestru nevăzut al timpului
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
iute, contemplată-n uriașa trecere, apoi adusă în față, așa cum ții un strugure copt în palme, minunându-te de formele aromat-curate ale boabelor. Cât de departe sunteți când frigul smulge mari hălci din noi, până rămâne o urmă extaziată cât bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
familiei nevăzute, Când șovăie pe drumul deșteptării! Poate de-aceea mie nu-mi mai vine Să-nchid vreodată ochii la culcare. 11 ianuarie 2007 Repovestire Pereții minții mele Se-acoperă cu fresce Și văd cu ochii-nchiși Cum scapără pe boltă, într-un vârtej de aur, Lăuntric, Dumnezeu. Alături stă Fecioara, Sfioasă și uimită, Ca-n ziua când prin înger A-ntrezărit puterea Din trupul ei firav. Ce dor îi e de pruncul Pe care-l ține-n brațe... Și chiar când
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
dragostea de sine, de altfel. Dar de când lumea-i lume n-am jucat cum mi s-a cântat și hohotu-mi de plâns plin de trufie era și mersul meu din rău în mai rău mă făcea nebun de bucurie sub bolta cerului pur. XXVIII. De la Ana la Caiafa Pe măsură ce otrava ori aghiasma își face efectul cel bun îți spun fără vlagă sau cu ardoare cucernică: te-am trimis de la Ana la Caiafa cu ranchiună, cu lacrimi în ochi, în adâncul pământului
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
spartă pe bulevardul eroilor nimănui că am construit împreună o uzină de mătase și sânge în care se zvărcolea ca un dragon zburător gălbenușul cu nesfântul albuș clocotea aluatul în vulcan gata să izbucnească în coloana cu măști se clătina bolta încrustată cu numele starurilor vechiului cinematograf orașele înconjurate de ziduri medievale levitau peste dalele rase lucitor toată rotunjimea se străduia să ne dea naștere eram niște daimoni goi pușcă în burta maicilor noastre c-o linguriță de miere în gură
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
unui înger. Poarta cea argintie prin ea zăream primii ghiocei și căruntețea lui Solomon și fibula lunii noi. Prag și portal prag și portal îngemănare de aur și auriu; stiva de fîn, mantie regească ieslea și zîmbetul Pruncului care ține bolta cerului teafără. Zugravul și poleitorul Călugărul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în chilia sa și ei învie. Pictorul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
chifle Din aluat fraged? Turturele care să se iubească După ce au băut tăria bobului de rouă S-a mai văzut, Dar cine a văzut cum se iubesc Ouăle dintr-o omletă? Două stele să se iubească în timp ce se dezlipesc de pe boltă S-a mai văzut, Dar cine a văzut cum se iubesc Fructele dintr-o salată? De asta vă zic: fără dragoste Nici o sămînță nu are gust, O pui pe limbă ca și cum Ai încerca tăria cucutei. Păianjenul Ai, evadații din moarte
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
cu niște mărturisiri asupra crezului său poetic și cu cîteva "indiscreții" despre propriile sale realizări. El crede că, în scrisul său, "Grei, fagurii se-amestecă / cu fiere, / curg sîmburii, / în suflet călător prind colte, / grimase și himere / strivite pier de bolte, / picioarele-mi se scaldă / în untdelemnul serii". Zbucium, rod, decepții, împăcare tîrzie a sufletului - iată drumul artei, niciodată bătătorit, cînd aceasta se vrea adevărată, iată cea mai obișnuită filozofie a artei în aspectul ei existențial și emoțional. Multă căutare, puțină
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]